Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
1

Dumnezeu a vorbit prin Fiul Său

11De multe ori şi în multe feluri le-a vorbit Dumnezeu părinţilor noştri, prin profeţi, în trecut, 2dar în aceste zile din urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor peste toate şi prin care a creat şi lumea. 3El este strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale şi ţine totul prin cuvântul Său puternic. El a înfăptuit curăţirea păcatelor şi s-a aşezat la dreapta slavei în cerurile preaînalte, 4cu mult mai presus decât îngerii, pentru că Numele pe care l-a moştenit este un Nume cu mult mai strălucit decât al lor.

Fiul este mai presus de îngeri

5Într-adevăr, căruia dintre îngeri i-a spus Dumnezeu vreodată:

Tu eşti Fiul Meu,

Eu astăzi Te-am născut,

sau, la fel:

Eu îi voi fi Tată,

iar El îmi va fi Fiu!

6Iar când Îl aduce în lume pe Fiul Său întâi născut, El zice:

Lui să I se închine toţi îngerii lui Dumnezeu!

7În vreme ce despre îngeri spune:

El îi face pe îngerii Săi suflare de vânt,

şi pe slujitorii Lui, văpăi de foc,

8despre Fiul spune:

Tronul Tău, Dumnezeule, este veşnic

şi sceptrul Împărăţiei Tale este sceptrul dreptăţii.

9Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea.

De aceea, Dumnezeul Tău Te-a uns pe Tine, Dumnezeule,

cu untdelemnul bucuriei, mai presus decât pe părtaşii Tăi.

10Şi, încă:

Tu, Doamne, ai întemeiat de la început pământul

şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

11Ele pier, dar Tu dăinuieşti;

toate se vor învechi ca o haină,

12le vei strânge ca pe o manta, le vei înfăşura

şi le vei schimba la fel ca pe o haină.

Dar Tu eşti acelaşi

şi anii Tăi nu se vor sfârşi.

13Căruia dintre îngeri i-a spus El vreodată:

Şezi la dreapta Mea până când îi voi pune

pe toţi vrăjmaşii Tăi aşternut sub picioarele Tale?

14Oare nu sunt toţi îngerii nişte duhuri slujitoare trimise să-i slujească pe cei ce vor moşteni mântuirea?
2

Iisus este mântuitorul lumii

21De aceea, noi trebuie să fim cu şi mai mare luare aminte faţă de cele auzite, ca nu cumva să ne îndepărtăm. 2Căci, după cum cuvântul rostit prin îngeri a fost întărit, aşa încât toate încălcările sau neascultările şi-au primit răsplată dreaptă, 3cum vom scăpa noi, dacă nu ne pasă de o asemenea mântuire ca cea pe care am primit-o, vestită de Domnul la început şi întărită, apoi, de cei ce L-au auzit, 4adeverită şi de Dumnezeu prin semne, minuni şi puteri felurite şi prin darurile Duhului Sfânt împărţite după voia Sa? 5Căci nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare despre care vorbim. 6Cineva dădea mărturie, într-un loc:

Ce este omul să-Ţi aminteşti de el,

ce este fiul omului ca să ţii seama de el?

7l-ai pus pentru puţin timp mai prejos de îngeri,

l-ai încununat cu slavă şi cinste,

8toate le-ai pus sub picioarele lui.

Iar atunci când i-a supus toate, nu a lăsat nimic deoparte, nesupus. Dar până astăzi, încă nu vedem că toate îi sunt supuse! 9Totuşi, pe Iisus, cel care a fost mai prejos decât îngerii pentru puţină vreme, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, pentru că a suferit moartea, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toţi.

10Se cuvenea, aşadar, ca El, cel prin care şi pentru care sunt toate, conducătorul mântuirii lor, cel ce duce mulţi fii la slavă, să fie desăvârşit prin suferinţă. 11Fiindcă cel care sfinţeşte şi cei care sunt sfinţiţi sunt toţi dintr-unul. Din această pricină, El nu se ruşinează să-i numească fraţi 12şi spune:

Voi vesti Numele Tău fraţilor mei,

în mijlocul adunării îţi voi cânta laudă.

13Şi, mai departe:

Eu voi fi plin de încredere în El,

iar în alt loc:

Iată-mă, Eu şi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.

14De aceea, aşa cum toţi copiii primesc trup şi sânge, la fel a primit şi El, ca prin moarte să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, pe Diavol. 15Astfel, Iisus i-a eliberat pe toţi cei ce, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. 16Căci este limpede că El nu a luat asupra Sa firea îngerilor, ci pe cea a lui Avraam. 17De aceea, a trebuit ca El să se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să fie un mare preot îndurător şi credincios înaintea lui Dumnezeu, pentru ispăşirea păcatelor poporului. 18Şi, astfel, El îi poate ajuta pe cei ispitiţi, prin faptul că El Însuşi a fost ispitit.
3

Iisus este mai presus de Moise

31De aceea, fraţi sfinţi, părtaşi la chemarea cerească, gândiţi-vă cu luare aminte la Iisus, apostolul şi marele preot al mărturisirii noastre, 2care I-a fost credincios lui Dumnezeu, cel ce L-a făcut apostol şi mare preot, aşa cum şi Moise a fost credincios în toată casa lui. 3El a fost vrednic de o slavă mai mare decât slava lui Moise, după cum cel care a zidit o casă primeşte o cinste mai mare decât casa însăşi. 4Căci orice casă are un ziditor, iar cel ce le zideşte pe toate este Dumnezeu. 5Moise, în ceea ce-l priveşte, a fost credincios în toată casa lui Dumnezeu, dar numai ca slujitor, ca o mărturie pentru cele ce urmau să fie spuse mai târziu. 6Hristos însă a fost slujitor peste casa Lui – ca Fiu, iar casa aceasta suntem noi, dacă ne păstrăm îndrăzneala şi nădejdea cu care ne lăudăm.

Îndemn la pocăinţă şi credincioşie

7De aceea, aşa cum spune Duhul Sfânt:

Astăzi dacă auziţi glasul Lui,

8nu vă împietriţi inimile, ca în ceasul răzvrătirii,

ca în ziua ispitirii din pustiu,

9când părinţii voştri m-au ispitit,

când m-au pus la încercare

şi au văzut lucrările Mele

10vreme de patruzeci de ani.

De aceea, m-am mâniat pe neamul acesta

şi am zis: „Mereu îşi rătăcesc inimile,

n-au cunoscut căile Mele!”

11Aşa cum am jurat în mânia Mea:

„Nu vor intra în odihna Mea!”

12Aveţi grijă, fraţilor, să nu fie nimeni între voi cu inimă vicleană şi necredincioasă, care să vă îndepărteze de Dumnezeul cel Viu, 13ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, cât încă se mai spune „astăzi”, ca nimeni dintre voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului; 14căci noi suntem părtaşi cu Hristos, dacă ne păstrăm nezdruncinată până la sfârşit încrederea de la început, 15după cum se zice:

Astăzi dacă auziţi glasul Lui

nu vă împietriţi inimile ca atunci, la răzvrătire!

16Şi cine au fost cei care au auzit şi totuşi s-au răzvrătit? Nu au fost ei toţi cei care au ieşit din Egipt conduşi de Moise? 17Şi pe cine s-a mâniat El timp de patruzeci de ani, nu pe ei, care au păcătuit şi ale căror trupuri au căzut moarte în pustiu? 18Şi cui s-a jurat El că nu vor intra în odihna Lui? Nu lor, celor care nu-L ascultaseră? 19Vedem că n-au putut intra din cauza necredinţei lor.