Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
2

Iisus este mântuitorul lumii

21De aceea, noi trebuie să fim cu şi mai mare luare aminte faţă de cele auzite, ca nu cumva să ne îndepărtăm. 2Căci, după cum cuvântul rostit prin îngeri a fost întărit, aşa încât toate încălcările sau neascultările şi-au primit răsplată dreaptă, 3cum vom scăpa noi, dacă nu ne pasă de o asemenea mântuire ca cea pe care am primit-o, vestită de Domnul la început şi întărită, apoi, de cei ce L-au auzit, 4adeverită şi de Dumnezeu prin semne, minuni şi puteri felurite şi prin darurile Duhului Sfânt împărţite după voia Sa? 5Căci nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare despre care vorbim. 6Cineva dădea mărturie, într-un loc:

Ce este omul să-Ţi aminteşti de el,

ce este fiul omului ca să ţii seama de el?

7l-ai pus pentru puţin timp mai prejos de îngeri,

l-ai încununat cu slavă şi cinste,

8toate le-ai pus sub picioarele lui.

Iar atunci când i-a supus toate, nu a lăsat nimic deoparte, nesupus. Dar până astăzi, încă nu vedem că toate îi sunt supuse! 9Totuşi, pe Iisus, cel care a fost mai prejos decât îngerii pentru puţină vreme, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, pentru că a suferit moartea, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toţi.

10Se cuvenea, aşadar, ca El, cel prin care şi pentru care sunt toate, conducătorul mântuirii lor, cel ce duce mulţi fii la slavă, să fie desăvârşit prin suferinţă. 11Fiindcă cel care sfinţeşte şi cei care sunt sfinţiţi sunt toţi dintr-unul. Din această pricină, El nu se ruşinează să-i numească fraţi 12şi spune:

Voi vesti Numele Tău fraţilor mei,

în mijlocul adunării îţi voi cânta laudă.

13Şi, mai departe:

Eu voi fi plin de încredere în El,

iar în alt loc:

Iată-mă, Eu şi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.

14De aceea, aşa cum toţi copiii primesc trup şi sânge, la fel a primit şi El, ca prin moarte să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, pe Diavol. 15Astfel, Iisus i-a eliberat pe toţi cei ce, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. 16Căci este limpede că El nu a luat asupra Sa firea îngerilor, ci pe cea a lui Avraam. 17De aceea, a trebuit ca El să se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să fie un mare preot îndurător şi credincios înaintea lui Dumnezeu, pentru ispăşirea păcatelor poporului. 18Şi, astfel, El îi poate ajuta pe cei ispitiţi, prin faptul că El Însuşi a fost ispitit.
3

Iisus este mai presus de Moise

31De aceea, fraţi sfinţi, părtaşi la chemarea cerească, gândiţi-vă cu luare aminte la Iisus, apostolul şi marele preot al mărturisirii noastre, 2care I-a fost credincios lui Dumnezeu, cel ce L-a făcut apostol şi mare preot, aşa cum şi Moise a fost credincios în toată casa lui. 3El a fost vrednic de o slavă mai mare decât slava lui Moise, după cum cel care a zidit o casă primeşte o cinste mai mare decât casa însăşi. 4Căci orice casă are un ziditor, iar cel ce le zideşte pe toate este Dumnezeu. 5Moise, în ceea ce-l priveşte, a fost credincios în toată casa lui Dumnezeu, dar numai ca slujitor, ca o mărturie pentru cele ce urmau să fie spuse mai târziu. 6Hristos însă a fost slujitor peste casa Lui – ca Fiu, iar casa aceasta suntem noi, dacă ne păstrăm îndrăzneala şi nădejdea cu care ne lăudăm.

Îndemn la pocăinţă şi credincioşie

7De aceea, aşa cum spune Duhul Sfânt:

Astăzi dacă auziţi glasul Lui,

8nu vă împietriţi inimile, ca în ceasul răzvrătirii,

ca în ziua ispitirii din pustiu,

9când părinţii voştri m-au ispitit,

când m-au pus la încercare

şi au văzut lucrările Mele

10vreme de patruzeci de ani.

De aceea, m-am mâniat pe neamul acesta

şi am zis: „Mereu îşi rătăcesc inimile,

n-au cunoscut căile Mele!”

11Aşa cum am jurat în mânia Mea:

„Nu vor intra în odihna Mea!”

12Aveţi grijă, fraţilor, să nu fie nimeni între voi cu inimă vicleană şi necredincioasă, care să vă îndepărteze de Dumnezeul cel Viu, 13ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, cât încă se mai spune „astăzi”, ca nimeni dintre voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului; 14căci noi suntem părtaşi cu Hristos, dacă ne păstrăm nezdruncinată până la sfârşit încrederea de la început, 15după cum se zice:

Astăzi dacă auziţi glasul Lui

nu vă împietriţi inimile ca atunci, la răzvrătire!

16Şi cine au fost cei care au auzit şi totuşi s-au răzvrătit? Nu au fost ei toţi cei care au ieşit din Egipt conduşi de Moise? 17Şi pe cine s-a mâniat El timp de patruzeci de ani, nu pe ei, care au păcătuit şi ale căror trupuri au căzut moarte în pustiu? 18Şi cui s-a jurat El că nu vor intra în odihna Lui? Nu lor, celor care nu-L ascultaseră? 19Vedem că n-au putut intra din cauza necredinţei lor.
4

41Să ne temem, aşadar, ca nu cumva, atâta vreme cât ne-a fost lăsată făgăduinţa intrării în odihna Lui, să pară că vreunul dintre voi a rămas în urmă, 2căci şi noi am primit vestea cea bună, la fel ca şi ei; dar lor nu le-a folosit cuvântul auzit, pentru că nu a fost primit cu credinţă de cei ce l-au ascultat. 3Noi însă, cei care am crezut, intrăm în odihna Lui, despre care spusese:

Cum am jurat în mânia Mea:

„Nu vor intra în odihna Mea!”

deşi lucrările Lui de la crearea lumii, erau împlinite. 4Şi în altă parte se spune astfel despre ziua a şaptea: Şi Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui 5iar, tot aici, se zice, mai departe: Nu vor intra în odihna Mea! 6Aşadar, dacă cei dintâi care au primit vestirea nu au intrat din cauza neascultării, a rămas ca alţii să poată intra în această odihnă. 7El hotărăşte din nou o zi, vorbind prin David:

Astăzi, după atâta vreme, la fel cum s-a spus şi mai înainte,

astăzi, dacă auziţi glasul Lui, ascultaţi,

nu vă împietriţi inimile!

8Dacă Iosua le-ar fi dat odihna, nu ar fi zis aici nimic despre o altă zi, după atâta timp. 9Mai rămâne deci o altă sărbătoare de odihnă pentru poporul lui Dumnezeu. 10Iar cel ce a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrările făcute, după cum şi Dumnezeu s-a odihnit de lucrările Sale. 11Să ne străduim deci să intrăm în această odihnă ca să nu cădem în acelaşi fel de neascultare!

12Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic, mai tăios decât orice sabie cu două tăişuri, el pătrunde până unde se despart sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi este în stare să judece gândurile şi dorinţele inimii. 13Nici o fiinţă nu este ascunsă de El, toate sunt goale şi descoperite înaintea ochilor Săi, în faţa Lui vom da socoteală.

Iisus este marele preot

14Având, aşadar, un mare preot care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu putere mărturia, 15căci noi nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi, în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost ispitit în toate, asemenea nouă, dar fără păcat. 16Să ne apropiem, aşadar, cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă şi să găsim har, ca să primim ajutorul Lui, la timpul potrivit.