Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
3

Iisus este mai presus de Moise

31De aceea, fraţi sfinţi, părtaşi la chemarea cerească, gândiţi-vă cu luare aminte la Iisus, apostolul şi marele preot al mărturisirii noastre, 2care I-a fost credincios lui Dumnezeu, cel ce L-a făcut apostol şi mare preot, aşa cum şi Moise a fost credincios în toată casa lui. 3El a fost vrednic de o slavă mai mare decât slava lui Moise, după cum cel care a zidit o casă primeşte o cinste mai mare decât casa însăşi. 4Căci orice casă are un ziditor, iar cel ce le zideşte pe toate este Dumnezeu. 5Moise, în ceea ce-l priveşte, a fost credincios în toată casa lui Dumnezeu, dar numai ca slujitor, ca o mărturie pentru cele ce urmau să fie spuse mai târziu. 6Hristos însă a fost slujitor peste casa Lui – ca Fiu, iar casa aceasta suntem noi, dacă ne păstrăm îndrăzneala şi nădejdea cu care ne lăudăm.

Îndemn la pocăinţă şi credincioşie

7De aceea, aşa cum spune Duhul Sfânt:

Astăzi dacă auziţi glasul Lui,

8nu vă împietriţi inimile, ca în ceasul răzvrătirii,

ca în ziua ispitirii din pustiu,

9când părinţii voştri m-au ispitit,

când m-au pus la încercare

şi au văzut lucrările Mele

10vreme de patruzeci de ani.

De aceea, m-am mâniat pe neamul acesta

şi am zis: „Mereu îşi rătăcesc inimile,

n-au cunoscut căile Mele!”

11Aşa cum am jurat în mânia Mea:

„Nu vor intra în odihna Mea!”

12Aveţi grijă, fraţilor, să nu fie nimeni între voi cu inimă vicleană şi necredincioasă, care să vă îndepărteze de Dumnezeul cel Viu, 13ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, cât încă se mai spune „astăzi”, ca nimeni dintre voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului; 14căci noi suntem părtaşi cu Hristos, dacă ne păstrăm nezdruncinată până la sfârşit încrederea de la început, 15după cum se zice:

Astăzi dacă auziţi glasul Lui

nu vă împietriţi inimile ca atunci, la răzvrătire!

16Şi cine au fost cei care au auzit şi totuşi s-au răzvrătit? Nu au fost ei toţi cei care au ieşit din Egipt conduşi de Moise? 17Şi pe cine s-a mâniat El timp de patruzeci de ani, nu pe ei, care au păcătuit şi ale căror trupuri au căzut moarte în pustiu? 18Şi cui s-a jurat El că nu vor intra în odihna Lui? Nu lor, celor care nu-L ascultaseră? 19Vedem că n-au putut intra din cauza necredinţei lor.