Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
7

Iisus şi rânduiala preoţească a lui Melhisedec

71Acest Melhisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Prea Înalt, l-a întâmpinat pe Avraam când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat, 2iar Avraam i-a dat a zecea parte din toate; Melhisedec înseamnă, mai întâi de toate, rege al dreptăţii, apoi rege al Salemului, adică „regele păcii”. 3Fără tată, fără mamă, fără genealogie, fără să aibă un început al zilelor ori un sfârşit al vieţii, asemănat însă cu Fiul lui Dumnezeu, el rămâne preot pentru vecie.

4Înţelegeţi, dar, cât de mare este el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! 5Fiii lui Levi care au ajuns preoţi au primit poruncă să ia zeciuială de la popor, după Lege, adică tocmai de la aceia care sunt fraţii lor, născuţi şi ei tot din Avraam. 6Dar Melhisedec, care nu se trage din neamul lor, a luat zeciuială de la Avraam şi l-a binecuvântat, ca pe unul ce avea făgăduinţele. 7Fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8Pe deoparte iau zeciuială nişte oameni muritori, iar pe de alta unul despre care se mărturiseşte că este viu! 9Iar prin Avraam, ca să zicem aşa, a plătit şi Levi zeciuială, el, cel ce strângea zeciuiala de la ceilalţi! 10Şi aceasta pentru că Levi era în coapsa părintelui său când Avraam l-a întâlnit pe Melhisedec.

11Aşadar, dacă desăvârşirea ar fi fost prin preoţia leviţilor – pentru că sub această preoţie a primit poporul Legea, ce nevoie mai era să se ridice un alt preot, după rânduiala lui Melhisedec, şi nu unul numit după rânduiala lui Aaron? 12Căci, dacă se schimbă preoţia, atunci neapărat trebuie să se schimbe şi Legea! 13Iar Cel despre care se zic aceste lucruri face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni nu a mai slujit la altar: 14căci este ştiut că Domnul nostru se trage din seminţia lui Iuda, despre care Moise n-a spus nimic cu privire la preoţie. 15Iar lucrurile devin încă şi mai limpezi cu privire la ridicarea unui preot asemenea lui Melhisedec, 16pentru că el nu ajunge preot după legea descendenţei trupeşti, ci după puterea unei vieţi nepieritoare. 17Căci se dă mărturia:

Tu eşti preot în veac

după rânduiala lui Melhisedec.

18Astfel, porunca dintâi este desfiinţată pentru că este slabă şi nefolositoare, 19– căci Legea nu a dus nici un lucru la desăvârşire – şi se aduce în locul ei o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.

20Iar aceasta nu s-a făcut fără jurământ. În timp ce leviţii deveneau preoţi fără jurământ, 21despre El, Cel ce a jurat zice aşa:

Domnul a jurat

şi nu se va căi:

Tu eşti preot în veac.

22Prin aceasta, Iisus a devenit garantul unui legământ mai bun. 23Iar, dacă leviţii sunt mulţi la număr, din cauză că moartea îi împiedica să rămână preoţi la nesfârşit, 24Iisus, prin faptul că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare. 25De aceea, poate să-i mântuiască în mod desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că El este viu pentru totdeauna ca să mijlocească pentru ei.

26Şi tocmai un astfel de mare preot ne trebuia: sfânt, fără răutate, fără pată, aparte de cei păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri. 27El nu are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă în fiecare zi o jertfă pentru păcate, mai întâi pentru ale Sale şi apoi pentru ale poporului, căci a adus jertfă o singură dată, când s-a jertfit pe Sine. 28Căci Legea pune mari preoţi nişte oameni cu slăbiciuni, dar cuvântul jurământului, venit după Lege, Îl pune mare preot pe Fiul care este desăvârşit în veci.