Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
3

Înfrânarea limbii

31Fraţii mei, să nu deveniţi mulţi dintre voi învăţători, ştiind că noi, învăţătorii, vom fi judecaţi mai aspru; 2căci toţi greşim în multe. Iar dacă cineva nu greşeşte în cuvânt, acesta este om desăvârşit, care are putere să-şi ţină în frâu şi tot trupul. 3Nu punem noi zăbală în gura cailor ca să ni-i supunem şi astfel le conducem tot trupul? 4Iată şi corăbiile, cât sunt ele de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi conduse de o cârmă foarte mică unde vrea cârmaciul. 5La fel şi limba: cât de mică este şi cu ce lucruri mari se făleşte! Iată un foc mic ce pădure mare aprinde! 6Şi limba este un foc, lume a nelegiuirii. Ea stă între mădularele noastre, întinează tot trupul şi aprinde viaţa în tot cursul ei, fiind aprinsă de focul gheenei. 7Toată firea fiarelor şi a păsărilor, a celor ce se târăsc pe pământ şi a vietăţilor din mare este domolită şi a fost domolită de firea omenească, 8dar limba, răul fără astâmpăr, nimeni dintre oameni n-a putut-o domoli; ea este plină de venin aducător de moarte. 9Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul, pe Tatăl, şi cu ea îi blestemăm pe oameni, pe cei făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu; 10din aceeaşi gură iese binecuvântare şi blestem. Fraţii mei, nu trebuie să se întâmple aşa! 11Scoate cumva izvorul din aceeaşi vână şi apa dulce şi apa amară? 12Poate oare smochinul, fraţilor, să facă măsline sau viţa de vie smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.

Înţelepciunea cerească şi cea pământească

13Cine este înţelept şi priceput între voi? Acela să-şi arate faptele din purtarea lui cea bună, în blândeţea care vine din înţelepciune. 14Iar dacă inima voastră e plină de invidie amară şi ambiţii egoiste, nu vă mai lăudaţi atâta şi nu mai minţiţi împotriva adevărului. 15Aceasta nu este înţelepciunea care vine de sus, ci este înţelepciunea pământească, omenească, a Diavolului. 16Căci unde există invidie şi ambiţie egoistă, acolo e dezordine şi e orice lucru rău. 17Iar înţelepciunea de sus este mai întâi de toate curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, nepărtinitoare, neprefăcută. 18Şi rodul dreptăţii se seamănă în pace prin cei ce fac pace.

4

Prietenia cu Dumnezeu nu se potriveşte cu prietenia lumii

41De unde vin războaiele şi de unde certurile între voi? Nu cumva din pofte care se luptă în mădularele voastre? 2Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi invidiaţi şi nu puteţi dobândi ce poftiţi; vă luptaţi şi vă războiţi, dar nu aveţi pentru că nu cereţi; 3cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre. 4Adulterilor! Nu ştiţi că prietenia cu lumea înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu? Deci dacă cineva vrea să fie prieten cu lumea se face duşman al lui Dumnezeu. 5Vi se pare cumva că în zadar zice Scriptura: Dumnezeu doreşte până la gelozie Duhul pe care L-a trimis să locuiască în noi?

6Dumnezeu dă mult har. Pentru aceasta zice:

Dumnezeu stă împotriva celor mândri,

iar celor smeriţi le dă har.

7De aceea, supuneţi-vă lui Dumnezeu! Împotriviţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi! 8Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi se va apropia şi El de voi! Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi faceţi-vă inimile curate, voi cei cu inima împărţită! 9Jeliţi, plângeţi şi tânguiţi-vă! Râsul vostru să se prefacă în plâns şi bucuria voastră în întristare. 10Smeriţi-vă înaintea feţei Domnului şi El vă va înălţa.

Împotriva bârfei, judecăţii şi trufiei

11Nu vă vorbiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce vorbeşte de rău pe fratele său sau îl judecă pe fratele său, acela vorbeşte de rău Legea şi judecă Legea; iar dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător al ei. 12Unul este Dătătorul Legii şi Judecătorul ei, Cel ce poate să mântuiască şi să nimicească; dar tu cine eşti de-ţi judeci aproapele?

13Veniţi acum voi, cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate şi acolo timp de un an vom face negoţ şi vom câştiga; 14voi, care nu ştiţi nimic despre ce se va întâmpla mâine! Căci ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă şi-apoi piere. 15Mai bine ziceţi: „De va vrea Domnul şi vom trăi, vom face aceasta sau aceea.” 16Dar voi acum, în trufia voastră, vă lăudaţi. Orice laudă de acest fel este rea. 17Aşadar, cel ce ştie să facă binele şi nu-l face, păcătuieşte.

5

Avertizări pentru cei bogaţi

51Iar acum voi, bogaţilor, plângeţi şi tânguiţi-vă pentru necazurile ce vor veni asupra voastră. 2Bogăţia voastră a putrezit şi hainele v-au fost mâncate de molii, 3aurul vostru şi argintul au ruginit, iar rugina lor va da mărturie împotriva voastră şi ca focul vă va mistui carnea, pentru că aţi strâns comori în zilele din urmă. 4Iată, plata lucrătorilor care au secerat pământurile voastre şi pe care voi aţi oprit-o strigă, iar strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului Savaot. 5V-aţi desfătat pe pământ şi v-aţi dezmierdat, v-aţi îngrăşat inimile în ziua junghierii; 6l-aţi osândit, l-aţi omorât pe cel drept, deşi el nu vi se împotrivea.

Răbdarea şi rugăciunea

7Fraţilor, răbdaţi îndelung până la venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă rodul de mare preţ al pământului şi pentru el rabdă mult, până primeşte ploaie timpurie şi târzie. 8Răbdaţi şi voi îndelung, întăriţi-vă inimile, pentru că venirea Domnului s-a apropiat. 9Nu murmuraţi unul împotriva celuilalt, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi. Iată, Judecătorul e chiar la uşă. 10Luaţi-i ca pildă de suferinţă şi îndelungă răbdare pe profeţii care au vorbit în Numele Domnului. 11Iată, noi îi fericim pe cei ce au răbdat; aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul dăruit lui de Dumnezeu, căci Domnul este plin de milostivire şi îndurător.

12Înainte de toate, fraţii mei, să nu juraţi nici pe cer, nici pe pământ şi cu nici un fel de jurământ; ci la voi „da” să fie „da”, iar „nu” să fie „nu”, ca să nu cădeţi sub judecată.

Suferinţă, rugăciune şi credinţă

13Este cineva dintre voi în suferinţă? Să se roage! Este cineva bucuros? Să cânte psalmi! 14Este cineva bolnav printre voi? Să cheme prezbiteriiSau: „preoţii”. Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în Numele Domnului. 15Şi rugăciunea cu credinţă îl va salva pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica; şi dacă a făcut păcate, i se vor ierta. 16Mărturisiţi-vă, aşadar, păcatele unul altuia şi rugaţi-vă unul pentru altul ca să vă vindecaţi. Rugăciunea stăruitoare a celui drept are multă putere. 17Ilie era un om care suferea ca şi noi şi când s-a rugat el să nu plouă, nu a plouat pe faţa pământului trei ani şi jumătate; 18şi când s-a rugat iarăşi, cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit şi a dat rod.

Încheiere şi îndemn la pocăinţă

19Fraţii mei, dacă vreunul din voi se va rătăci de la calea adevărului şi cineva îl va întoarce, 20să se ştie că cel ce l-a întors pe păcătos din rătăcirea căii lui i-a mântuit sufletul din moarte şi i-a acoperit mulţime de păcate.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]