Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
10

Iisus, păstorul cel bun

101„Adevărat, adevărat vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar. 2Dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3Acestuia îi deschide portarul, iar oile ascultă glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară. 4Şi după ce le scoate afară, merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă îi cunosc glasul. 5Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, fiindcă nu cunosc glasul străinilor.” 6Iisus le-a spus această parabolă, dar ei nu au înţeles despre ce vorbea.

7Atunci Iisus a zis din nou: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt poarta oilor. 8Toţi cei care au venit înaintea Mea sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9Eu sunt poarta: dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10Hoţul nu vine decât să fure, să ucidă şi să nimicească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug. 11Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. 12Cel plătit, care nu este păstor, iar oile nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte, 13pentru că acel păstor este plătit şi nu-i pasă de oi. 14Eu sunt Păstorul cel bun şi îmi cunosc oile şi ele Mă cunosc pe Mine, 15aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine şi Eu Îl cunosc pe Tatăl; şi îmi dau viaţa pentru oi. 16Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Iar ele vor asculta glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor. 17De aceea Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Îmi dau viaţa ca să o iau din nou. 18Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

19S-a iscat iarăşi dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte. 20Mulţi dintre ei spuneau: „Este posedat şi nebun! De ce-L ascultaţi?” 21Alţii spuneau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui demonizat. Poate oare un demon să deschidă ochii orbilor?”

Iisus este respins de iudei

22Era atunci sărbătoarea Înnoirii în Ierusalim şi era iarnă. 23Iisus mergea prin Templu, în pridvorul lui Solomon. 24Iudeii L-au înconjurat şi Îi spuneau: „Până când ne mai chinuieşti sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-ne pe faţă!” 25Iisus le-a răspuns: „V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu dau mărturie pentru Mine. 26Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. 27Oile Mele ascultă glasul Meu, Eu le cunosc şi ele Mă urmează. 28Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veci şi nimeni nu le va răpi din mâna Mea. 29Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui. 30Eu şi Tatăl una suntem.”

31Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce în El. 32Iisus le-a răspuns: „Multe lucrări bune v-am arătat de la Tatăl. Pentru care dintre ele vreţi să Mă ucideţi cu pietre?” 33Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru blasfemie şi fiindcă Tu, om fiind, Te faci pe Tine Însuţi Dumnezeu.” 34Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteţi dumnezei? 35Dacă pe cei cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu i-a numit dumnezei – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – 36Mie, cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, îmi spuneţi: Huleşti! pentru că am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu!? 37Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. 38Dar dacă le fac şi nu credeţi în Mine, credeţi în lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.” 39Căutau iarăşi să Îl prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.

40Şi s-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. 41Mulţi veneau la El şi spuneau: „Ioan nu a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat.” 42Şi mulţi au crezut în El acolo.