Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
9

Vindecarea orbului din naştere

91Trecând, a văzut un om orb din naştere. 2Şi ucenicii L-au întrebat: „Rabbi, cine a păcătuit: acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” 3Iisus a răspuns: „Nici el nu a păcătuit, nici părinţii lui, ci s-a născut orb ca să se arate lucrările lui Dumnezeu în el. 4Trebuie să împlinesc lucrările Celui care M-a trimis cât timp este ziuă, căci vine noaptea şi nimeni nu mai poate lucra. 5Cât timp sunt în lume, Eu sunt lumina lumii.” 6După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat, i-a uns ochii cu tină 7şi i-a spus: „Mergi şi spală-te în scăldătoarea Siloam” (Siloam înseamnă Trimis). A plecat, aşadar, s-a spălat şi când s-a întors vedea. 8Atunci vecinii şi cei care îl văzuseră înainte cerşind spuneau: „Nu este el cel care stătea şi cerşea?” 9Unii spuneau: „El este”, alţii spuneau: „Nu, dar seamănă cu el.” El zicea: „Eu sunt.” 10I-au spus: „Cum ţi s-au deschis ochii?” 11El a răspuns: „Omul acela numit Iisus a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a spus: Mergi la Siloam şi spală-te. După ce m-am dus şi m-am spălat, am început să văd.” 12Ei i-au spus: „Unde este El?” El a spus: „Nu ştiu.”

Fariseii îl dau afară din sinagogă pe orbul vindecat

13L-au adus la farisei pe cel care fusese înainte orb. 14Era sâmbătă în ziua în care Iisus făcuse tina şi îi deschisese ochii. 15Şi fariseii l-au întrebat din nou cum începuse să vadă. El le-a spus: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi am văzut.” 16Unii dintre farisei spuneau: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu respectă sâmbăta.” Alţii spuneau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei. 17I-au zis iarăşi orbului: „Tu ce spui despre El, că ţi-a deschis ochii?” Iar el a zis: „Este un profet.”

18Iudeii nu au crezut că fusese orb şi acum vedea până nu i-au chemat pe părinţii celui care îşi recăpătase vederea. 19Şi i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru despre care spuneţi că s-a născut orb? Cum de vede acum?” 20Părinţii lui au răspuns: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. 21Însă nu ştim cum de vede acum sau cine i-a deschis ochii. Întrebaţi-l pe el! E destul de mare, va vorbi el pentru sine.” 22Părinţii lui au zis aşa pentru că se temeau de iudei. Fiindcă iudeii se înţeleseseră deja că dacă cineva Îl va recunoaşte drept Hristos, să fie dat afară din sinagogă. 23De aceea au spus părinţii lui: „E destul de mare, întrebaţi-l pe el.”

24L-au chemat deci a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu! Noi ştim că acest om este un păcătos.” 25El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb şi acum văd.” 26I-au spus: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” 27Le-a răspuns: „V-am mai spus şi nu m-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Nu cumva vreţi să vă faceţi şi voi ucenicii Lui?” 28Ei l-au ocărât şi i-au spus: „Tu eşti ucenicul Lui, noi însă suntem ucenicii lui Moise. 29Ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este.” 30Omul le-a răspuns: „Tocmai aceasta este de mirare, că voi nu ştiţi de unde este, dar El mi-a deschis ochii. 31Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, ci dacă cineva este temător de Dumnezeu şi împlineşte voia Lui, pe acela îl ascultă. 32Nu s-a auzit niciodată ca cineva să fi deschis ochii unui orb din naştere. 33Dacă acesta nu ar fi fost de la Dumnezeu, nu ar fi putut face nimic.” 34I-au răspuns: „Te-ai născut cu totul în păcate şi ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.

35Iisus a auzit că l-au dat afară şi, găsindu-l, i-a spus: „Crezi tu în Fiul Omului?”Alte manuscrise au: „Fiul lui Dumnezeu”. 36Acela I-a răspuns: „Dar cine este, ca să cred în El?” 37Iisus i-a zis: „L-ai şi văzut. Este Cel care vorbeşte cu tine.” 38El I-a spus: „Cred, Doamne.” Şi i s-a închinat. 39Iar Iisus a spus: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să orbească.”

40Unii dintre farisei, care erau lângă El, L-au auzit şi I-au spus: „Nu cumva noi suntem orbi?” 41Iisus le-a spus: „Dacă eraţi orbi, nu aţi fi avut păcat. Dar fiindcă spuneţi: Vedem, păcatul vostru rămâne.”

10

Iisus, păstorul cel bun

101„Adevărat, adevărat vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar. 2Dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3Acestuia îi deschide portarul, iar oile ascultă glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară. 4Şi după ce le scoate afară, merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă îi cunosc glasul. 5Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, fiindcă nu cunosc glasul străinilor.” 6Iisus le-a spus această parabolă, dar ei nu au înţeles despre ce vorbea.

7Atunci Iisus a zis din nou: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt poarta oilor. 8Toţi cei care au venit înaintea Mea sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9Eu sunt poarta: dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10Hoţul nu vine decât să fure, să ucidă şi să nimicească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug. 11Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. 12Cel plătit, care nu este păstor, iar oile nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte, 13pentru că acel păstor este plătit şi nu-i pasă de oi. 14Eu sunt Păstorul cel bun şi îmi cunosc oile şi ele Mă cunosc pe Mine, 15aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine şi Eu Îl cunosc pe Tatăl; şi îmi dau viaţa pentru oi. 16Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Iar ele vor asculta glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor. 17De aceea Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Îmi dau viaţa ca să o iau din nou. 18Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

19S-a iscat iarăşi dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte. 20Mulţi dintre ei spuneau: „Este posedat şi nebun! De ce-L ascultaţi?” 21Alţii spuneau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui demonizat. Poate oare un demon să deschidă ochii orbilor?”

Iisus este respins de iudei

22Era atunci sărbătoarea Înnoirii în Ierusalim şi era iarnă. 23Iisus mergea prin Templu, în pridvorul lui Solomon. 24Iudeii L-au înconjurat şi Îi spuneau: „Până când ne mai chinuieşti sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-ne pe faţă!” 25Iisus le-a răspuns: „V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu dau mărturie pentru Mine. 26Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. 27Oile Mele ascultă glasul Meu, Eu le cunosc şi ele Mă urmează. 28Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veci şi nimeni nu le va răpi din mâna Mea. 29Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui. 30Eu şi Tatăl una suntem.”

31Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce în El. 32Iisus le-a răspuns: „Multe lucrări bune v-am arătat de la Tatăl. Pentru care dintre ele vreţi să Mă ucideţi cu pietre?” 33Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru blasfemie şi fiindcă Tu, om fiind, Te faci pe Tine Însuţi Dumnezeu.” 34Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteţi dumnezei? 35Dacă pe cei cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu i-a numit dumnezei – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – 36Mie, cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, îmi spuneţi: Huleşti! pentru că am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu!? 37Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. 38Dar dacă le fac şi nu credeţi în Mine, credeţi în lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.” 39Căutau iarăşi să Îl prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.

40Şi s-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. 41Mulţi veneau la El şi spuneau: „Ioan nu a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat.” 42Şi mulţi au crezut în El acolo.

11

Moartea şi învierea lui Lazăr

111Era un bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. 2Maria era cea care Îl unsese cu mir pe Domnul şi Îi ştersese picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3De aceea surorile au trimis la El, spunând: „Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav.” 4Când a auzit, Iisus a spus: „Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea să fie preamărit Fiul lui Dumnezeu.” 5Iisus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. 6Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, Iisus a mai rămas două zile în locul unde era. 7Abia apoi le-a zis ucenicilor: „Să mergem din nou în Iudeea.” 8Ucenicii I-au spus: „Rabbi, adineauri Te căutau iudeii ca să Te ucidă cu pietre şi Te duci iar acolo?” 9Iisus le-a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi. 10Dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, fiindcă lumina nu este în el.” 11A spus acestea şi apoi le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc.” 12Ucenicii I-au spus: „Doamne, dacă a adormit, se va face bine.” 13Iisus vorbise despre moartea Lui, dar ei au crezut că vorbeşte despre somn. 14Atunci Iisus le-a spus limpede: „Lazăr a murit 15şi Mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!” 16Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu el!”

Iisus, învierea şi viaţa

17Venind, Iisus l-a găsit pe Lazăr pus deja de patru zile în mormânt. 18Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. 19Mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le aducă mângâiere pentru fratele lor. 20Când Marta a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare, iar Maria stătea în casă. 21Atunci Marta I-a zis lui Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit; 22dar şi acum, ştiu că orice ai cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.” 23Iisus i-a spus: „Fratele tău va învia.” 24Marta I-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua din urmă.” 25Iisus i-a spus: „Eu sunt Învierea şi Viaţa: cel care crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi 26şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veci. Crezi aceasta?” 27I-a spus: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume.”

Învierea lui Lazăr

28După ce a zis aceasta, s-a dus să o cheme pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă.” 29Ea, auzind, s-a sculat în grabă şi s-a dus la El. 30Iisus nu intrase în sat, ci se afla tot în locul unde Îi ieşise Marta în întâmpinare. 31Iar iudeii care erau cu Maria în casă şi o alinau, văzând că s-a sculat în grabă şi a ieşit, au mers după ea, crezând că a plecat la mormânt ca să plângă acolo. 32Când Maria a ajuns acolo unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui şi I-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.” 33Atunci Iisus, văzând-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul, s-a tulburat 34şi a zis: „Unde l-aţi pus?” Ei I-au zis: „Doamne, vino şi vezi!” 35Şi Iisus a plâns. 36Aşadar iudeii spuneau: „Iată cât de mult îl iubea!” 37Iar unii dintre ei au zis: „Oare acesta, care a deschis ochii orbului, nu putea să facă ceva să nu moară Lazăr?”

38Atunci, suspinând iar în Sine, Iisus a mers la mormânt, care era o peşteră şi la intrare era pusă o piatră. 39Iisus a spus: „Ridicaţi piatra!” Dar Marta, sora celui care murise, I-a spus: „Doamne, miroase deja, căci este de patru zile.” 40Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” 41Au luat deci piatra, iar Iisus şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. 42Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am vorbit, ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.” 43După ce a spus acestea, a strigat tare: „Lazăre, vino afară!” 44Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi faţa înfăşurată într-un giulgiu. Iisus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”

Complotul pentru omorârea lui Iisus

45Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut, au crezut în El. 46Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce a făcut Iisus. 47Atunci marii preoţi şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: „Ce ne facem? Omul acesta face multe semne! 48Dacă Îl lăsăm, vor crede toţi în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi loculAdică: Templul. şi poporul.” 49Unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în acel an, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic, 50nici nu vă gândiţi că vă e de folos să piară un singur om pentru popor şi să nu piară tot poporul.” 51Dar acest lucru nu l-a spus de la sine însuşi, ci, fiind mare preot în acel an, a profeţit că Iisus avea să moară pentru popor, 52şi nu numai pentru popor, ci şi ca să-i adune laolaltă pe copiii risipiţi ai lui Dumnezeu. 53Aşadar, din ziua aceea s-au hotărât să-L ucidă. 54De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim, şi stătea acolo cu ucenicii Lui.

55Şi se apropia Paştele iudeilor şi mulţi din ţară au urcat la Ierusalim înainte de Paşte, ca să se curăţească. 56Îl căutau pe Iisus şi vorbeau între ei stând în Templu: „Ce credeţi? Oare nu va veni la sărbătoare?” 57Iar marii preoţi şi fariseii dăduseră porunci ca, dacă ştie cineva unde este, să le dea de ştire, ca să Îl prindă.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]