Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
10

Iisus, păstorul cel bun

101„Adevărat, adevărat vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar. 2Dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3Acestuia îi deschide portarul, iar oile ascultă glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară. 4Şi după ce le scoate afară, merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă îi cunosc glasul. 5Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, fiindcă nu cunosc glasul străinilor.” 6Iisus le-a spus această parabolă, dar ei nu au înţeles despre ce vorbea.

7Atunci Iisus a zis din nou: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt poarta oilor. 8Toţi cei care au venit înaintea Mea sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9Eu sunt poarta: dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10Hoţul nu vine decât să fure, să ucidă şi să nimicească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug. 11Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. 12Cel plătit, care nu este păstor, iar oile nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte, 13pentru că acel păstor este plătit şi nu-i pasă de oi. 14Eu sunt Păstorul cel bun şi îmi cunosc oile şi ele Mă cunosc pe Mine, 15aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine şi Eu Îl cunosc pe Tatăl; şi îmi dau viaţa pentru oi. 16Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Iar ele vor asculta glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor. 17De aceea Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Îmi dau viaţa ca să o iau din nou. 18Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

19S-a iscat iarăşi dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte. 20Mulţi dintre ei spuneau: „Este posedat şi nebun! De ce-L ascultaţi?” 21Alţii spuneau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui demonizat. Poate oare un demon să deschidă ochii orbilor?”

Iisus este respins de iudei

22Era atunci sărbătoarea Înnoirii în Ierusalim şi era iarnă. 23Iisus mergea prin Templu, în pridvorul lui Solomon. 24Iudeii L-au înconjurat şi Îi spuneau: „Până când ne mai chinuieşti sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-ne pe faţă!” 25Iisus le-a răspuns: „V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu dau mărturie pentru Mine. 26Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. 27Oile Mele ascultă glasul Meu, Eu le cunosc şi ele Mă urmează. 28Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veci şi nimeni nu le va răpi din mâna Mea. 29Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui. 30Eu şi Tatăl una suntem.”

31Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce în El. 32Iisus le-a răspuns: „Multe lucrări bune v-am arătat de la Tatăl. Pentru care dintre ele vreţi să Mă ucideţi cu pietre?” 33Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru blasfemie şi fiindcă Tu, om fiind, Te faci pe Tine Însuţi Dumnezeu.” 34Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteţi dumnezei? 35Dacă pe cei cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu i-a numit dumnezei – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – 36Mie, cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, îmi spuneţi: Huleşti! pentru că am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu!? 37Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. 38Dar dacă le fac şi nu credeţi în Mine, credeţi în lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.” 39Căutau iarăşi să Îl prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.

40Şi s-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. 41Mulţi veneau la El şi spuneau: „Ioan nu a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat.” 42Şi mulţi au crezut în El acolo.

11

Moartea şi învierea lui Lazăr

111Era un bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. 2Maria era cea care Îl unsese cu mir pe Domnul şi Îi ştersese picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3De aceea surorile au trimis la El, spunând: „Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav.” 4Când a auzit, Iisus a spus: „Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea să fie preamărit Fiul lui Dumnezeu.” 5Iisus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. 6Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, Iisus a mai rămas două zile în locul unde era. 7Abia apoi le-a zis ucenicilor: „Să mergem din nou în Iudeea.” 8Ucenicii I-au spus: „Rabbi, adineauri Te căutau iudeii ca să Te ucidă cu pietre şi Te duci iar acolo?” 9Iisus le-a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi. 10Dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, fiindcă lumina nu este în el.” 11A spus acestea şi apoi le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc.” 12Ucenicii I-au spus: „Doamne, dacă a adormit, se va face bine.” 13Iisus vorbise despre moartea Lui, dar ei au crezut că vorbeşte despre somn. 14Atunci Iisus le-a spus limpede: „Lazăr a murit 15şi Mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!” 16Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu el!”

Iisus, învierea şi viaţa

17Venind, Iisus l-a găsit pe Lazăr pus deja de patru zile în mormânt. 18Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. 19Mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le aducă mângâiere pentru fratele lor. 20Când Marta a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare, iar Maria stătea în casă. 21Atunci Marta I-a zis lui Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit; 22dar şi acum, ştiu că orice ai cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.” 23Iisus i-a spus: „Fratele tău va învia.” 24Marta I-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua din urmă.” 25Iisus i-a spus: „Eu sunt Învierea şi Viaţa: cel care crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi 26şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veci. Crezi aceasta?” 27I-a spus: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume.”

Învierea lui Lazăr

28După ce a zis aceasta, s-a dus să o cheme pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă.” 29Ea, auzind, s-a sculat în grabă şi s-a dus la El. 30Iisus nu intrase în sat, ci se afla tot în locul unde Îi ieşise Marta în întâmpinare. 31Iar iudeii care erau cu Maria în casă şi o alinau, văzând că s-a sculat în grabă şi a ieşit, au mers după ea, crezând că a plecat la mormânt ca să plângă acolo. 32Când Maria a ajuns acolo unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui şi I-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.” 33Atunci Iisus, văzând-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul, s-a tulburat 34şi a zis: „Unde l-aţi pus?” Ei I-au zis: „Doamne, vino şi vezi!” 35Şi Iisus a plâns. 36Aşadar iudeii spuneau: „Iată cât de mult îl iubea!” 37Iar unii dintre ei au zis: „Oare acesta, care a deschis ochii orbului, nu putea să facă ceva să nu moară Lazăr?”

38Atunci, suspinând iar în Sine, Iisus a mers la mormânt, care era o peşteră şi la intrare era pusă o piatră. 39Iisus a spus: „Ridicaţi piatra!” Dar Marta, sora celui care murise, I-a spus: „Doamne, miroase deja, căci este de patru zile.” 40Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” 41Au luat deci piatra, iar Iisus şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. 42Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am vorbit, ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.” 43După ce a spus acestea, a strigat tare: „Lazăre, vino afară!” 44Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi faţa înfăşurată într-un giulgiu. Iisus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”

Complotul pentru omorârea lui Iisus

45Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut, au crezut în El. 46Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce a făcut Iisus. 47Atunci marii preoţi şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: „Ce ne facem? Omul acesta face multe semne! 48Dacă Îl lăsăm, vor crede toţi în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi loculAdică: Templul. şi poporul.” 49Unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în acel an, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic, 50nici nu vă gândiţi că vă e de folos să piară un singur om pentru popor şi să nu piară tot poporul.” 51Dar acest lucru nu l-a spus de la sine însuşi, ci, fiind mare preot în acel an, a profeţit că Iisus avea să moară pentru popor, 52şi nu numai pentru popor, ci şi ca să-i adune laolaltă pe copiii risipiţi ai lui Dumnezeu. 53Aşadar, din ziua aceea s-au hotărât să-L ucidă. 54De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim, şi stătea acolo cu ucenicii Lui.

55Şi se apropia Paştele iudeilor şi mulţi din ţară au urcat la Ierusalim înainte de Paşte, ca să se curăţească. 56Îl căutau pe Iisus şi vorbeau între ei stând în Templu: „Ce credeţi? Oare nu va veni la sărbătoare?” 57Iar marii preoţi şi fariseii dăduseră porunci ca, dacă ştie cineva unde este, să le dea de ştire, ca să Îl prindă.

12

Ungerea cu mir, în Betania

121Cu şase zile înainte de Paşte, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr pe care Iisus îl înviase din morţi. 2I-au făcut acolo o cină şi Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El. 3Atunci Maria, luând o litrăMăsură echivalentă cu 327 grame. de parfum de nard, de mare preţ, I-a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul ei, iar casa s-a umplut de mireasma parfumului. 4Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care avea să-L trădeze, a spus: 5„De ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de dinari, iar banii să fie daţi săracilor?” 6Dar a spus aşa nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ şi pentru că, ţinând punga, lua din ceea ce se punea în ea. 7Iisus a spus: „Las-o, fiindcă ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.”

9O mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi s-au dus nu numai pentru Iisus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi. 10Marii preoţi au hotărât să îl omoare şi pe Lazăr, 11pentru că din cauza Lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus.

Intrarea triumfală în Ierusalim

12În ziua următoare mulţimea cea mare care venise la sărbătoare, când a auzit că Iisus vine în Ierusalim, 13au luat ramuri de palmier, au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau:

Osana!

Binecuvântat e cel care vine în Numele Domnului,

Împăratul lui Israel!

14Iisus a găsit un măgăruş şi s-a suit pe el, după cum stă scris:

15Nu te teme, fiica Sionului!

Iată, Împăratul tău vine

şezând pe mânzul asinei!

16Ucenicii Lui nu au înţeles la început, dar când Iisus a fost preamărit, atunci şi-au adus aminte că acestea au fost scrise despre El şi că acestea au fost făcute pentru El. 17Aşadar, mulţimea care era cu El când l-a chemat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi, dădea mărturie. 18De aceea I-a ieşit în întâmpinare mulţimea, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19Fariseii au zis între ei: „Vedeţi că nu izbândiţi nimic? Iată că lumea a mers după El!”

Preamărirea Fiului Omului

20Printre cei care urcaseră să se închine la sărbătoare erau şi greci. 21Aceştia au venit la Filip, cel din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: „Domnule, vrem să-L vedem pe Iisus.” 22Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; Andrei şi Filip au venit la Iisus. 23Iisus le-a răspuns: „A venit ceasul să fie preamărit Fiul Omului. 24Adevărat, adevărat vă spun, dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod. 25Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta şi-o va păstra pentru viaţa veşnică. 26Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.

Iisus vorbeşte despre moartea sa

27Acum sufletul Meu e tulburat şi ce voi spune? Tată, scapă-mă de ceasul acesta? Dar pentru aceasta am venit, pentru ceasul acesta. 28Tată, preamăreşte Numele Tău!” Atunci s-a auzit un glas din cer: „L-am preamărit şi îl voi mai preamări.” 29Iar mulţimea care stătea şi asculta zicea că a fost un tunet. Alţii spuneau: „I-a vorbit un înger.” 30Iisus a răspuns: „Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi. 31Acum este judecata lumii, acum va fi aruncat afară stăpânitorul lumii acesteia. 32Şi Eu, când voi fi înălţat de la pământ, îi voi atrage pe toţi la Mine.” 33Şi spunea aceasta arătând în ce fel avea să moară. 34Mulţimea I-a răspuns deci: „Noi am auzit din Lege că Hristos rămâne în veci; cum spui tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al Omului?” 35Aşadar Iisus le-a răspuns: „Încă puţină vreme Lumina mai este printre voi. Umblaţi cât timp aveţi Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Iar cel care umblă în întuneric nu ştie unde merge. 36Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să deveniţi fii ai Luminii.”

Necredinţa iudeilor

Iisus a spus acestea şi, după ce a plecat, s-a ascuns de ei. 37Deşi făcuse atâtea semne înaintea lor, ei nu credeau în El, 38ca să se împlinească cuvântul profetului Isaia, care a spus:

Doamne, cine a crezut vestirea noastră?

Şi braţul Domnului cui i s-a dezvăluit?

39De aceea nu puteau crede, fiindcă tot Isaia spune:

40Le-a orbit ochii

şi le-a împietrit inima

ca nu cumva să vadă cu ochii

şi să priceapă cu inima, să se întoarcă

şi să îi vindec.

41Acestea le-a spus Isaia pentru că a văzut slava Lui şi a vorbit despre El. 42Cu toate acestea, au crezut în El şi multe dintre căpetenii, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie alungaţi din sinagogă, 43fiindcă au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

44Iisus a strigat: „Cine crede în Mine nu în Mine crede, ci în Acela care M-a trimis. 45Şi cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Acela care M-a trimis. 46Eu am venit ca lumină în lume, ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, eu nu-l judec, fiindcă nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, are de cine să fie judecat: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua din urmă. 49Fiindcă Eu nu am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl care M-a trimis, El mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc. 50Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Aşadar ceea ce spun Eu, spun după cum mi-a spus Tatăl.”

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]