Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
11

Moartea şi învierea lui Lazăr

111Era un bolnav, Lazăr din Betania, din satul Mariei şi al Martei, sora ei. 2Maria era cea care Îl unsese cu mir pe Domnul şi Îi ştersese picioarele cu părul ei. Fratele ei, Lazăr, era bolnav. 3De aceea surorile au trimis la El, spunând: „Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav.” 4Când a auzit, Iisus a spus: „Această boală nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea să fie preamărit Fiul lui Dumnezeu.” 5Iisus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. 6Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, Iisus a mai rămas două zile în locul unde era. 7Abia apoi le-a zis ucenicilor: „Să mergem din nou în Iudeea.” 8Ucenicii I-au spus: „Rabbi, adineauri Te căutau iudeii ca să Te ucidă cu pietre şi Te duci iar acolo?” 9Iisus le-a răspuns: „Oare nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi. 10Dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, fiindcă lumina nu este în el.” 11A spus acestea şi apoi le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc.” 12Ucenicii I-au spus: „Doamne, dacă a adormit, se va face bine.” 13Iisus vorbise despre moartea Lui, dar ei au crezut că vorbeşte despre somn. 14Atunci Iisus le-a spus limpede: „Lazăr a murit 15şi Mă bucur pentru voi că nu am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!” 16Atunci Toma, cel numit Geamănul, le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim cu el!”

Iisus, învierea şi viaţa

17Venind, Iisus l-a găsit pe Lazăr pus deja de patru zile în mormânt. 18Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. 19Mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le aducă mângâiere pentru fratele lor. 20Când Marta a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare, iar Maria stătea în casă. 21Atunci Marta I-a zis lui Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit; 22dar şi acum, ştiu că orice ai cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.” 23Iisus i-a spus: „Fratele tău va învia.” 24Marta I-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua din urmă.” 25Iisus i-a spus: „Eu sunt Învierea şi Viaţa: cel care crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi 26şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veci. Crezi aceasta?” 27I-a spus: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume.”

Învierea lui Lazăr

28După ce a zis aceasta, s-a dus să o cheme pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă.” 29Ea, auzind, s-a sculat în grabă şi s-a dus la El. 30Iisus nu intrase în sat, ci se afla tot în locul unde Îi ieşise Marta în întâmpinare. 31Iar iudeii care erau cu Maria în casă şi o alinau, văzând că s-a sculat în grabă şi a ieşit, au mers după ea, crezând că a plecat la mormânt ca să plângă acolo. 32Când Maria a ajuns acolo unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui şi I-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.” 33Atunci Iisus, văzând-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul, s-a tulburat 34şi a zis: „Unde l-aţi pus?” Ei I-au zis: „Doamne, vino şi vezi!” 35Şi Iisus a plâns. 36Aşadar iudeii spuneau: „Iată cât de mult îl iubea!” 37Iar unii dintre ei au zis: „Oare acesta, care a deschis ochii orbului, nu putea să facă ceva să nu moară Lazăr?”

38Atunci, suspinând iar în Sine, Iisus a mers la mormânt, care era o peşteră şi la intrare era pusă o piatră. 39Iisus a spus: „Ridicaţi piatra!” Dar Marta, sora celui care murise, I-a spus: „Doamne, miroase deja, căci este de patru zile.” 40Iisus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” 41Au luat deci piatra, iar Iisus şi-a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. 42Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar pentru mulţimea care stă împrejur am vorbit, ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.” 43După ce a spus acestea, a strigat tare: „Lazăre, vino afară!” 44Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi faţa înfăşurată într-un giulgiu. Iisus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”

Complotul pentru omorârea lui Iisus

45Mulţi dintre iudeii care veniseră la Maria şi văzuseră ce a făcut, au crezut în El. 46Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce a făcut Iisus. 47Atunci marii preoţi şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: „Ce ne facem? Omul acesta face multe semne! 48Dacă Îl lăsăm, vor crede toţi în El şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi loculAdică: Templul. şi poporul.” 49Unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în acel an, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic, 50nici nu vă gândiţi că vă e de folos să piară un singur om pentru popor şi să nu piară tot poporul.” 51Dar acest lucru nu l-a spus de la sine însuşi, ci, fiind mare preot în acel an, a profeţit că Iisus avea să moară pentru popor, 52şi nu numai pentru popor, ci şi ca să-i adune laolaltă pe copiii risipiţi ai lui Dumnezeu. 53Aşadar, din ziua aceea s-au hotărât să-L ucidă. 54De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim, şi stătea acolo cu ucenicii Lui.

55Şi se apropia Paştele iudeilor şi mulţi din ţară au urcat la Ierusalim înainte de Paşte, ca să se curăţească. 56Îl căutau pe Iisus şi vorbeau între ei stând în Templu: „Ce credeţi? Oare nu va veni la sărbătoare?” 57Iar marii preoţi şi fariseii dăduseră porunci ca, dacă ştie cineva unde este, să le dea de ştire, ca să Îl prindă.

12

Ungerea cu mir, în Betania

121Cu şase zile înainte de Paşte, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr pe care Iisus îl înviase din morţi. 2I-au făcut acolo o cină şi Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El. 3Atunci Maria, luând o litrăMăsură echivalentă cu 327 grame. de parfum de nard, de mare preţ, I-a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul ei, iar casa s-a umplut de mireasma parfumului. 4Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care avea să-L trădeze, a spus: 5„De ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de dinari, iar banii să fie daţi săracilor?” 6Dar a spus aşa nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ şi pentru că, ţinând punga, lua din ceea ce se punea în ea. 7Iisus a spus: „Las-o, fiindcă ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. 8Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.”

9O mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi s-au dus nu numai pentru Iisus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi. 10Marii preoţi au hotărât să îl omoare şi pe Lazăr, 11pentru că din cauza Lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus.

Intrarea triumfală în Ierusalim

12În ziua următoare mulţimea cea mare care venise la sărbătoare, când a auzit că Iisus vine în Ierusalim, 13au luat ramuri de palmier, au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau:

Osana!

Binecuvântat e cel care vine în Numele Domnului,

Împăratul lui Israel!

14Iisus a găsit un măgăruş şi s-a suit pe el, după cum stă scris:

15Nu te teme, fiica Sionului!

Iată, Împăratul tău vine

şezând pe mânzul asinei!

16Ucenicii Lui nu au înţeles la început, dar când Iisus a fost preamărit, atunci şi-au adus aminte că acestea au fost scrise despre El şi că acestea au fost făcute pentru El. 17Aşadar, mulţimea care era cu El când l-a chemat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi, dădea mărturie. 18De aceea I-a ieşit în întâmpinare mulţimea, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19Fariseii au zis între ei: „Vedeţi că nu izbândiţi nimic? Iată că lumea a mers după El!”

Preamărirea Fiului Omului

20Printre cei care urcaseră să se închine la sărbătoare erau şi greci. 21Aceştia au venit la Filip, cel din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: „Domnule, vrem să-L vedem pe Iisus.” 22Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; Andrei şi Filip au venit la Iisus. 23Iisus le-a răspuns: „A venit ceasul să fie preamărit Fiul Omului. 24Adevărat, adevărat vă spun, dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod. 25Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta şi-o va păstra pentru viaţa veşnică. 26Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.

Iisus vorbeşte despre moartea sa

27Acum sufletul Meu e tulburat şi ce voi spune? Tată, scapă-mă de ceasul acesta? Dar pentru aceasta am venit, pentru ceasul acesta. 28Tată, preamăreşte Numele Tău!” Atunci s-a auzit un glas din cer: „L-am preamărit şi îl voi mai preamări.” 29Iar mulţimea care stătea şi asculta zicea că a fost un tunet. Alţii spuneau: „I-a vorbit un înger.” 30Iisus a răspuns: „Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi. 31Acum este judecata lumii, acum va fi aruncat afară stăpânitorul lumii acesteia. 32Şi Eu, când voi fi înălţat de la pământ, îi voi atrage pe toţi la Mine.” 33Şi spunea aceasta arătând în ce fel avea să moară. 34Mulţimea I-a răspuns deci: „Noi am auzit din Lege că Hristos rămâne în veci; cum spui tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al Omului?” 35Aşadar Iisus le-a răspuns: „Încă puţină vreme Lumina mai este printre voi. Umblaţi cât timp aveţi Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Iar cel care umblă în întuneric nu ştie unde merge. 36Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să deveniţi fii ai Luminii.”

Necredinţa iudeilor

Iisus a spus acestea şi, după ce a plecat, s-a ascuns de ei. 37Deşi făcuse atâtea semne înaintea lor, ei nu credeau în El, 38ca să se împlinească cuvântul profetului Isaia, care a spus:

Doamne, cine a crezut vestirea noastră?

Şi braţul Domnului cui i s-a dezvăluit?

39De aceea nu puteau crede, fiindcă tot Isaia spune:

40Le-a orbit ochii

şi le-a împietrit inima

ca nu cumva să vadă cu ochii

şi să priceapă cu inima, să se întoarcă

şi să îi vindec.

41Acestea le-a spus Isaia pentru că a văzut slava Lui şi a vorbit despre El. 42Cu toate acestea, au crezut în El şi multe dintre căpetenii, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie alungaţi din sinagogă, 43fiindcă au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

44Iisus a strigat: „Cine crede în Mine nu în Mine crede, ci în Acela care M-a trimis. 45Şi cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Acela care M-a trimis. 46Eu am venit ca lumină în lume, ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, eu nu-l judec, fiindcă nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, are de cine să fie judecat: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua din urmă. 49Fiindcă Eu nu am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl care M-a trimis, El mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc. 50Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Aşadar ceea ce spun Eu, spun după cum mi-a spus Tatăl.”

13

Iisus spală picioarele apostolilor, la masa de Paşte

131Înainte de sărbătoarea Paştelui, Iisus ştia că I-a venit ceasul ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl şi, iubindu-i pe ai Săi din lume, i-a iubit până la sfârşit. 2În timpul cinei, cum diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, să-L trădeze, 3Iisus, ştiind că Tatăl Îi dăduse totul în mâinile Sale şi că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, 4s-a sculat de la cină, şi-a pus veşmintele deoparte, a luat un ştergar şi s-a încins cu el. 5Apoi a turnat apă într-un vas şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. 6Când a venit la Simon Petru, acesta I-a spus: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” 7Iisus i-a răspuns: „Tu nu ştii încă ce fac Eu, dar vei înţelege după aceea.” 8Petru I-a spus: „Nu-mi vei spăla picioarele în veci.” Iisus i-a răspuns: „Dacă nu te voi spăla, nu vei avea parte cu Mine.” 9Simon Petru I-a spus: „Doamne, nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!” 10Iisus i-a zis: „Cel ce s-a îmbăiat nu are nevoie decât să-i fie spălate picioarele şi este curat în întregime, iar voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.” 11Căci El ştia cine avea să-L trădeze, de aceea a spus: „Nu toţi sunteţi curaţi.”

12Aşadar, după ce le-a spălat picioarele, şi-a luat veşmintele şi s-a aşezat din nou şi le-a spus: „Înţelegeţi ce v-am făcut Eu? 13Voi Mă numiţi Învăţător şi Domn şi bine spuneţi, pentru că sunt. 14Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unul altuia. 15V-am dat exemplu ca, după cum v-am făcut Eu, aşa să faceţi şi voi. 16Adevărat, adevărat vă spun: slujitorul nu este mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel care l-a trimis. 17Dacă ştiţi aceste lucruri, fericiţi sunteţi dacă le împliniţi. 18Nu vorbesc despre voi toţi. Eu îi ştiu pe cei pe care i-am ales. Dar, ca să se împlinească Scriptura: Cel care mănâncă pâine împreună cu Mine şi-a ridicat împotriva Mea călcâiul. 19Vă spun de pe acum, înainte să se împlinească, ca atunci când se va împlini să credeţi că Eu sunt. 20Adevărat, adevărat vă spun: Cine îl primeşte pe acela pe care îl voi trimite eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis.”

Descoperirea trădătorului

21După ce a spus acestea, Iisus s-a tulburat în duhul Său, a dat mărturie şi a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va vinde.” 22Ucenicii se uitau unul la altul, neştiind despre cine vorbeşte. 23Unul dintre ucenicii Lui, acela pe care îl iubea Iisus, era rezemat de pieptul lui Iisus. 24Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este. 25Iar el, fiind rezemat de pieptul lui Iisus, I-a spus: „Doamne, cine este?” 26Iisus i-a răspuns: „Este cel căruia Eu îi voi întinge bucăţica de pâine şi i-o voi da.” Şi, după ce a întins bucăţica, i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. 27Şi după ce a luat bucăţica de pâine, atunci a intrat în el Satana. Iar Iisus i-a spus: „Ce vrei să faci, fă repede!” 28Şi nimeni dintre cei care stăteau la masă nu a înţeles de ce i-a spus aşa. 29Fiindcă Iuda avea punga, unii credeau că Iisus i-a zis: „Cumpără cele de trebuinţă pentru sărbătoare”, sau să dea ceva săracilor. 30Aşadar, după ce a luat îmbucătura, Iuda a ieşit îndată. Şi era noapte.

Porunca cea nouă

31După ce a ieşit el, Iisus a spus: „Acum a fost preamărit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost preamărit în El. 32Dacă Dumnezeu a fost preamărit în El, şi Dumnezeu Îl va preamări în Sine Însuşi şi îndată Îl va preamări. 33Copiii mei, încă puţin mai sunt cu voi. Mă veţi căuta, dar, aşa cum le-am spus iudeilor, vă spun şi vouă acum: unde Mă duc Eu voi nu puteţi veni. 34Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. 35După aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă vă veţi iubi unii pe alţii.”

Prevestirea lepădării lui Petru

36Simon Petru I-a zis: „Doamne, unde Te duci?” Iisus i-a răspuns: „Unde Mă duc Eu tu nu Mă poţi urma acum, dar Mă vei urma mai târziu.” 37Petru I-a zis: „Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da şi viaţa pentru Tine.” 38Iisus i-a răspuns: „Îţi vei da şi viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi spun, înainte să cânte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.”