Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
16

161V-am spus aceste lucruri ca să nu vă poticniţi. 2Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar va veni ceasul în care oricine vă va ucide va crede că aduce jertfă lui Dumnezeu. 3Şi vor face aşa pentru că nu L-au cunoscut pe Tatăl, nici pe Mine. 4V-am spus acestea pentru ca atunci când va veni ceasul lor să vă amintiţi că Eu v-am spus.

Lucrarea Duhului Sfânt

Nu vi le-am spus de la început pentru că eram cu voi. 5Însă acum Mă duc la cel care M-a trimis şi nimeni dintre voi nu Mă întreabă: Unde Te duci? 6Dar fiindcă v-am spus aceste lucruri, tristeţea v-a umplut inima. 7Dar Eu vă spun adevărul: vă e de folos ca Eu să plec, fiindcă, dacă nu plec, Mângâietorul nu va veni la voi. Iar dacă Mă duc, Îl voi trimite la voi. 8Iar când va veni El, va da pe faţă lumea în ce priveşte păcatul, dreptatea şi judecata: 9în ce priveşte păcatul, pentru că ei nu cred în Mine; 10în ce priveşte dreptatea, pentru că merg la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea; 11în ce priveşte judecata, pentru că stăpânul lumii acesteia a fost judecat.

12Mai am multe să vă spun, dar nu le puteţi purta acum. 13Dar când va veni El, Duhul Adevărului, El vă va călăuzi spre tot adevărul, fiindcă nu va vorbi de la Sine Însuşi, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va vesti lucrurile viitoare. 14El Mă va preamări, pentru că va lua din ceea ce este al Meu şi vă va vesti. 15Toate câte le are Tatăl sunt ale Mele; de aceea v-am spus că va lua din ceea ce este al Meu şi vă va vesti.

Vestirea învierii

16Încă puţin timp şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea.” 17Unii dintre ucenici au zis între ei: „Ce înseamnă când ne spune: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea… şi apoi: Iarăşi puţin şi Mă veţi vedea… şi: Mă duc la Tatăl?” 18Spuneau deci: „Ce înseamnă când zice: încă puţin? Nu ştim ce vrea să spună!” 19Iisus a ştiut că voiau să-L întrebe şi le-a spus: „Vă întrebaţi între voi pentru că v-am spus: Încă puţin şi nu Mă veţi mai vedea, iar apoi încă puţin şi Mă veţi vedea iar? 20Adevărat, adevărat vă spun: voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21Femeia când naşte, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce naşte pruncul nu-şi mai aminteşte suferinţa, de bucurie că s-a născut un om pe lume. 22Şi acum voi vă veţi întrista, dar iarăşi vă voi vedea şi inima voastră se va bucura şi nimeni nu vă va lua bucuria. 23Iar în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic. Adevărat, adevărat vă spun: dacă veţi cere ceva de la Tatăl în Numele Meu, vă va da. 24Până acum nu aţi cerut nimic în Numele Meu. Cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.

25V-am spus aceste lucruri în pilde, dar vine ceasul când nu voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vesti deschis despre Tatăl. 26În ziua aceea veţi cere în Numele Meu; şi nu vă zic că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi, 27pentru că Însuşi Tatăl vă iubeşte pentru că voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că Eu am ieşit de la Dumnezeu. 28Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume. Iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl.” 29Ucenicii au spus: „Iată, acum spui deschis şi nu mai vorbeşti în pilde. 30Acum ştim că Tu ştii totul şi nu ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.” 31Iisus le-a răspuns: „Acum credeţi? 32Iată vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi împrăştiaţi fiecare la ale sale şi Mă veţi lăsa singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. 33V-am spus acestea ca să aveţi pace în Mine. În lume aveţi suferinţe, dar îndrăzniţi: Eu am învins lumea.”

17

Rugăciunea preoţească a lui Iisus

171Iisus le-a spus acestea şi, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul! Preamăreşte-L pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine. 2Precum i-ai dat putere peste toţi oamenii, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai dat Lui. 3Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Cel pe care L-ai trimis, pe Iisus Hristos. 4Eu Te-am slăvit pe pământ, împlinind lucrarea pe care Mi-ai încredinţat-o. 5Şi acum slăveşte-mă Tu, Tată, la Tine, cu slava pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea.

6Le-am arătat Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Erau ai Tăi şi Mi i-ai dat şi au păzit cuvântul Tău. 7Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat este de la Tine. 8Le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. 9Eu pentru ei Mă rog. Nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, pentru că ai Tăi sunt. 10Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preamărit în ei. 11Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la Tine. Tată sfânt, păzeşte-i în Numele Tău pe care Mi l-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi. 12Când eram cu ei, Eu îi păzeam în Numele Tău, pe care Mi l-ai dat. I-am păzit şi nici unul dintre ei nu a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13Iar acum la Tine vin şi acestea le spun în lume, ca ei să aibă bucuria Mea deplină în ei. 14Eu le-am dat cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 15Nu-ţi cer să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel Rău. 16Ei nu sunt din lume, aşa cum Eu nu sunt din lume. 17Sfinţeşte-i în adevăr: cuvântul Tău este adevăr. 18Aşa cum M-ai trimis pe Mine în lume, la fel i-am trimis şi Eu pe ei în lume. 19Şi eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi în adevăr.

20Nu numai pentru ei Mă rog, ci şi pentru aceia care vor crede în Mine, prin cuvântul lor, 21ca toţi să fie una, precum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22Şi slava pe care mi-ai dat-o mie le-am dat-o lor, ca să fie una, aşa cum Noi suntem una. 23Eu în ei şi Tu în Mine, ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi i-ai iubit pe ei cum M-ai iubit pe Mine. 24Tată, aceia pe care Mi i-ai dat, vreau ca unde sunt Eu să fie şi ei împreună cu Mine, ca să vadă slava pe care mi-ai dat-o pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii. 25Părinte drept, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, iar aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26Le-am făcut cunoscut Numele Tău şi Îl voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care M-ai iubit să fie în ei şi Eu în ei.”

18

Trădarea şi arestarea lui Iisus

181Zicând acestea, Iisus a ieşit cu ucenicii Săi, dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Săi. 2Şi Iuda, trădătorul, ştia locul, pentru că Iisus şi ucenicii Lui se adunaseră acolo adesea. 3Iuda, luând o trupă de soldaţi şi slujitori de la marii preoţi şi de la farisei, a venit acolo cu felinare, făclii şi arme. 4Iar Iisus, ştiind toate câte aveau să vină asupra sa, a ieşit şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?” 5I-au răspuns: „Pe Iisus Nazarineanul.” El le-a zis: „Eu sunt.” Iar Iuda, trădătorul, era şi el cu ei. 6Atunci când le-a spus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 7Aşadar i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” Iar ei au spus: „Pe Iisus Nazarineanul.” 8Iisus le-a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece!” 9Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „Nu am pierdut pe nici unul dintre cei pe care Mi i-ai dat.” 10Atunci Simon Petru, având o sabie, a tras-o şi l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă; numele slujitorului era Malhus. 11Iisus i-a zis lui Petru: „Pune-ţi sabia în teacă! Oare nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?”

Iisus înaintea marelui preot

12Atunci trupa de soldaţi, comandantul şi slujitorii iudeilor L-au prins pe Iisus şi L-au legat. 13L-au dus întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. 14Caiafa era acela care îi sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor.

15În urma lui Iisus mergeau Simon Petru şi un alt ucenic. Iar ucenicul acela era un cunoscut de-al marelui preot şi a intrat împreună cu Iisus în curtea marelui preot. 16Iar Petru stătea lângă poartă, afară. Celălalt ucenic, care era un cunoscut al marelui preot, a ieşit şi a vorbit cu portăreasa şi l-a băgat pe Petru înăuntru. 17Slujnica portăreasă i-a zis lui Petru: „Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii omului acestuia?” El a spus: „Nu sunt.” 18Slujitorii şi gărzile făcuseră un foc, pentru că era frig, şi stăteau şi se încălzeau. Era şi Petru cu ei, stând şi încălzindu-se. 19Atunci marele preot L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii şi învăţătura Lui. 20Iisus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi nu am vorbit nimic pe ascuns. 21De ce Mă întrebi? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit. Iată, aceştia ştiu ce am spus Eu.” 22Şi, când a spus acestea, unul din gardă, care era de faţă, I-a dat o palmă lui Iisus, şi I-a zis: „Aşa Îi răspunzi Tu marelui preot?” 23Iisus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată-mi ce este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă loveşti?” 24Atunci Anna L-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

25Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. I-au spus aşadar: „Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui?” El a tăgăduit şi a zis: „Nu sunt!” 26Unul dintre slujitorii marelui preot, rudă cu cel căruia îi tăiase Petru urechea, i-a spus: „Nu te-am văzut oare în grădină cu El?” 27Petru a tăgăduit şi îndată a cântat cocoşul.

Iisus înaintea lui Pilat

28L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineaţă. Ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească şi să poată mânca Paştele. 29Pilat a ieşit deci afară la ei şi le-a zis: „Ce învinuire aduceţi împotriva acestui om?” 30Ei i-au răspuns: „Dacă nu ar fi fost un răufăcător, nu L-am fi dat pe mâna ta.” 31Pilat le-a spus deci: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după Legea voastră!” Iudeii i-au spus: „Nouă nu ne este îngăduit să ucidem pe nimeni.” 32Astfel s-a împlinit cuvântul lui Iisus pe care îl spusese arătând cu ce moarte avea să moară. 33Atunci Pilat a intrat iarăşi în pretoriu, L-a chemat pe Iisus şi I-a zis: „Tu eşti regele iudeilor?” 34Iisus a răspuns: „De la tine însuţi spui aceasta, sau alţii ţi-au spus despre Mine?” 35Pilat a răspuns: „Sunt eu iudeu? Poporul Tău şi marii preoţi Te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?” 36Iisus a răspuns: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat, ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.” 37Pilat I-a spus deci: „Aşadar Tu eşti rege?” Iisus a răspuns: „Da, sunt rege. Eu pentru aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 38Pilat I-a spus: „Ce este adevărul?”

Condamnarea lui Iisus

După ce a spus aceasta a ieşit iar la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc nici o vină în El, 39dar la voi este obiceiul să vă eliberez pe cineva de Paşte. Vreţi deci să vi-L eliberez pe regele iudeilor?” 40Atunci au început să strige: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Iar Baraba era un tâlhar.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]