Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
17

Rugăciunea preoţească a lui Iisus

171Iisus le-a spus acestea şi, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul! Preamăreşte-L pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine. 2Precum i-ai dat putere peste toţi oamenii, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai dat Lui. 3Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Cel pe care L-ai trimis, pe Iisus Hristos. 4Eu Te-am slăvit pe pământ, împlinind lucrarea pe care Mi-ai încredinţat-o. 5Şi acum slăveşte-mă Tu, Tată, la Tine, cu slava pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea.

6Le-am arătat Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Erau ai Tăi şi Mi i-ai dat şi au păzit cuvântul Tău. 7Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat este de la Tine. 8Le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. 9Eu pentru ei Mă rog. Nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, pentru că ai Tăi sunt. 10Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preamărit în ei. 11Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la Tine. Tată sfânt, păzeşte-i în Numele Tău pe care Mi l-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi. 12Când eram cu ei, Eu îi păzeam în Numele Tău, pe care Mi l-ai dat. I-am păzit şi nici unul dintre ei nu a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13Iar acum la Tine vin şi acestea le spun în lume, ca ei să aibă bucuria Mea deplină în ei. 14Eu le-am dat cuvântul Tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. 15Nu-ţi cer să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel Rău. 16Ei nu sunt din lume, aşa cum Eu nu sunt din lume. 17Sfinţeşte-i în adevăr: cuvântul Tău este adevăr. 18Aşa cum M-ai trimis pe Mine în lume, la fel i-am trimis şi Eu pe ei în lume. 19Şi eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi în adevăr.

20Nu numai pentru ei Mă rog, ci şi pentru aceia care vor crede în Mine, prin cuvântul lor, 21ca toţi să fie una, precum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine, ca şi ei să fie una în Noi, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22Şi slava pe care mi-ai dat-o mie le-am dat-o lor, ca să fie una, aşa cum Noi suntem una. 23Eu în ei şi Tu în Mine, ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi i-ai iubit pe ei cum M-ai iubit pe Mine. 24Tată, aceia pe care Mi i-ai dat, vreau ca unde sunt Eu să fie şi ei împreună cu Mine, ca să vadă slava pe care mi-ai dat-o pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii. 25Părinte drept, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, iar aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. 26Le-am făcut cunoscut Numele Tău şi Îl voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care M-ai iubit să fie în ei şi Eu în ei.”

18

Trădarea şi arestarea lui Iisus

181Zicând acestea, Iisus a ieşit cu ucenicii Săi, dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Săi. 2Şi Iuda, trădătorul, ştia locul, pentru că Iisus şi ucenicii Lui se adunaseră acolo adesea. 3Iuda, luând o trupă de soldaţi şi slujitori de la marii preoţi şi de la farisei, a venit acolo cu felinare, făclii şi arme. 4Iar Iisus, ştiind toate câte aveau să vină asupra sa, a ieşit şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?” 5I-au răspuns: „Pe Iisus Nazarineanul.” El le-a zis: „Eu sunt.” Iar Iuda, trădătorul, era şi el cu ei. 6Atunci când le-a spus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. 7Aşadar i-a întrebat din nou: „Pe cine căutaţi?” Iar ei au spus: „Pe Iisus Nazarineanul.” 8Iisus le-a răspuns: „V-am spus că Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece!” 9Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „Nu am pierdut pe nici unul dintre cei pe care Mi i-ai dat.” 10Atunci Simon Petru, având o sabie, a tras-o şi l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă; numele slujitorului era Malhus. 11Iisus i-a zis lui Petru: „Pune-ţi sabia în teacă! Oare nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?”

Iisus înaintea marelui preot

12Atunci trupa de soldaţi, comandantul şi slujitorii iudeilor L-au prins pe Iisus şi L-au legat. 13L-au dus întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. 14Caiafa era acela care îi sfătuise pe iudei că este mai de folos să moară un singur om pentru popor.

15În urma lui Iisus mergeau Simon Petru şi un alt ucenic. Iar ucenicul acela era un cunoscut de-al marelui preot şi a intrat împreună cu Iisus în curtea marelui preot. 16Iar Petru stătea lângă poartă, afară. Celălalt ucenic, care era un cunoscut al marelui preot, a ieşit şi a vorbit cu portăreasa şi l-a băgat pe Petru înăuntru. 17Slujnica portăreasă i-a zis lui Petru: „Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii omului acestuia?” El a spus: „Nu sunt.” 18Slujitorii şi gărzile făcuseră un foc, pentru că era frig, şi stăteau şi se încălzeau. Era şi Petru cu ei, stând şi încălzindu-se. 19Atunci marele preot L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii şi învăţătura Lui. 20Iisus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi nu am vorbit nimic pe ascuns. 21De ce Mă întrebi? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit. Iată, aceştia ştiu ce am spus Eu.” 22Şi, când a spus acestea, unul din gardă, care era de faţă, I-a dat o palmă lui Iisus, şi I-a zis: „Aşa Îi răspunzi Tu marelui preot?” 23Iisus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată-mi ce este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă loveşti?” 24Atunci Anna L-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

25Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. I-au spus aşadar: „Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii Lui?” El a tăgăduit şi a zis: „Nu sunt!” 26Unul dintre slujitorii marelui preot, rudă cu cel căruia îi tăiase Petru urechea, i-a spus: „Nu te-am văzut oare în grădină cu El?” 27Petru a tăgăduit şi îndată a cântat cocoşul.

Iisus înaintea lui Pilat

28L-au adus pe Iisus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineaţă. Ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se pângărească şi să poată mânca Paştele. 29Pilat a ieşit deci afară la ei şi le-a zis: „Ce învinuire aduceţi împotriva acestui om?” 30Ei i-au răspuns: „Dacă nu ar fi fost un răufăcător, nu L-am fi dat pe mâna ta.” 31Pilat le-a spus deci: „Luaţi-L voi şi judecaţi-L după Legea voastră!” Iudeii i-au spus: „Nouă nu ne este îngăduit să ucidem pe nimeni.” 32Astfel s-a împlinit cuvântul lui Iisus pe care îl spusese arătând cu ce moarte avea să moară. 33Atunci Pilat a intrat iarăşi în pretoriu, L-a chemat pe Iisus şi I-a zis: „Tu eşti regele iudeilor?” 34Iisus a răspuns: „De la tine însuţi spui aceasta, sau alţii ţi-au spus despre Mine?” 35Pilat a răspuns: „Sunt eu iudeu? Poporul Tău şi marii preoţi Te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?” 36Iisus a răspuns: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat, ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.” 37Pilat I-a spus deci: „Aşadar Tu eşti rege?” Iisus a răspuns: „Da, sunt rege. Eu pentru aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.” 38Pilat I-a spus: „Ce este adevărul?”

Condamnarea lui Iisus

După ce a spus aceasta a ieşit iar la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc nici o vină în El, 39dar la voi este obiceiul să vă eliberez pe cineva de Paşte. Vreţi deci să vi-L eliberez pe regele iudeilor?” 40Atunci au început să strige: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Iar Baraba era un tâlhar.

19

191Atunci Pilat L-a luat pe Iisus şi L-a dat să fie biciuit. 2Iar soldaţii, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie. 3Se duceau la El şi ziceau: „Plecăciune, regele iudeilor!” şi Îl pălmuiau. 4Şi Pilat a ieşit iar afară şi le-a spus: „Iată, vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El.” 5Aşadar, Iisus a ieşit afară purtând coroana de spini şi mantia purpurie. Pilat le-a spus: „Iată omul!” 6Când L-au văzut, marii preoţi şi gărzile lor au strigat: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” Pilat le-a spus: „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, fiindcă eu nu Îi găsesc nici o vină!” 7Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, iar după Lege El trebuie să moară, pentru că s-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”

8Când a auzit Pilat vorbele acestea, s-a temut şi mai mult. 9A intrat iar în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: „De unde eşti Tu?” Dar Iisus nu i-a răspuns. 10Aşadar Pilat I-a spus: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere să Te răstignesc?” 11Iisus i-a răspuns: „N-ai fi avut nici o putere asupra Mea dacă nu îţi era dată de sus. De aceea, cel care M-a dat pe mâna ta are un păcat mai mare.” 12De atunci Pilat încerca să-L elibereze. Dar iudeii au strigat: „Dacă Îl eliberezi, nu eşti prietenul Cezarului. Oricine se face pe sine rege este împotriva Cezarului.” 13Când a auzit Pilat cuvintele lor, L-a scos afară pe Iisus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit cu pietre, iar în evreieşte Gabatha. 14Era ziua de pregătire a Paştelui, pe la ceasul al şaselea. Şi le-a spus iudeilor: „Iată regele vostru!” 15Atunci ei au strigat: „Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!” Pilat le-a zis: „Să-L răstignesc pe regele vostru?” Marii preoţi au spus: „Nu avem alt rege în afară de Cezar!” 16Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor, să fie răstignit.

Răstignirea lui Iisus

L-au luat deci pe Iisus. 17Şi, purtându-şi crucea, El a ieşit spre locul numit Locul Căpăţânii, pe evreieşte Golgota, 18unde L-au răstignit, şi pe alţi doi împreună cu El, de o parte şi de alta, iar pe Iisus în mijloc. 19Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: „Iisus nazarineanul, regele iudeilor”. 20Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, căci locul unde a fost răstignit era aproape de oraş; şi era scrisă în evreieşte, în latineşte şi în greceşte. 21Atunci marii preoţi ai iudeilor i-au zis lui Pilat: Nu scrie „regele iudeilor”, ci „acesta a zis: eu sunt regele iudeilor.” 22Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris.”

23După ce L-au răstignit pe Iisus, soldaţii I-au luat veşmintele şi le-au împărţit în patru, fiecărui soldat câte o parte. Apoi şi cămaşa; însă cămaşa nu avea cusătură, era ţesută dintr-o bucată, de sus până jos. 24Au zis, aşadar, unul către altul: „Să n-o sfâşiem, ci s-o tragem la sorţi, a cui să fie”; astfel s-a împlinit Scriptura care zice:

Şi-au împărţit veşmintele mele între ei

şi pentru cămaşa mea au tras la sorţi.

Aşa au făcut soldaţii. 25Lângă crucea lui Iisus stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. 26Atunci Iisus, văzând-o pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături de ea, i-a spus mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” 27Apoi i-a spus ucenicului: „Iată mama ta!” Şi din ceasul acela a luat-o la el.

28După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura a spus: „Mi-e sete!” 29Era acolo un vas plin cu oţet; au pus în jurul unei ramuri de isop un burete îmbibat cu oţet şi l-au apropiat de gura Lui. 30Deci, când a luat oţetul, Iisus a zis: „S-a săvârşit!” şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

31Aşadar, pentru că era ziua de pregătire, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta, pentru că ziua acelei sâmbete era mare, iudeii l-au rugat pe Pilat să li se zdrobească fluierele picioarelor şi să fie daţi jos. 32Au venit deci soldaţii şi i-au zdrobit picioarele celui dintâi, apoi ale celui răstignit lângă El. 33Dar, când au ajuns la Iisus şi au văzut că deja murise, nu I-au mai zdrobit picioarele, 34ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa şi îndată a ieşit sânge şi apă. 35Şi cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui e adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi. 36Fiindcă acestea s-au petrecut ca să se împlinească Scriptura: Nici un os nu I se va zdrobi. 37Şi altă Scriptură zice: Îl vor vedea pe cel pe care L-au străpuns.

Înmormântarea lui Iisus

38Apoi, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Iisus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să îl lase să ia trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a îngăduit. A venit deci şi I-a luat trupul. 39A venit şi Nicodim, cel care venise la Iisus noaptea, mai înainte, aducând un amestec de smirnă şi aloe ca la o sută de litre. 40Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiuri cu miresme, precum este obiceiul iudeilor să înmormânteze. 41În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42Aşadar, pentru că era ziua de pregătire a iudeilor, L-au pus pe Iisus acolo, fiindcă mormântul era aproape.