Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
19

191Atunci Pilat L-a luat pe Iisus şi L-a dat să fie biciuit. 2Iar soldaţii, împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o mantie purpurie. 3Se duceau la El şi ziceau: „Plecăciune, regele iudeilor!” şi Îl pălmuiau. 4Şi Pilat a ieşit iar afară şi le-a spus: „Iată, vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El.” 5Aşadar, Iisus a ieşit afară purtând coroana de spini şi mantia purpurie. Pilat le-a spus: „Iată omul!” 6Când L-au văzut, marii preoţi şi gărzile lor au strigat: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” Pilat le-a spus: „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L, fiindcă eu nu Îi găsesc nici o vină!” 7Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, iar după Lege El trebuie să moară, pentru că s-a numit pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”

8Când a auzit Pilat vorbele acestea, s-a temut şi mai mult. 9A intrat iar în pretoriu şi I-a zis lui Iisus: „De unde eşti Tu?” Dar Iisus nu i-a răspuns. 10Aşadar Pilat I-a spus: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te eliberez şi putere să Te răstignesc?” 11Iisus i-a răspuns: „N-ai fi avut nici o putere asupra Mea dacă nu îţi era dată de sus. De aceea, cel care M-a dat pe mâna ta are un păcat mai mare.” 12De atunci Pilat încerca să-L elibereze. Dar iudeii au strigat: „Dacă Îl eliberezi, nu eşti prietenul Cezarului. Oricine se face pe sine rege este împotriva Cezarului.” 13Când a auzit Pilat cuvintele lor, L-a scos afară pe Iisus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit cu pietre, iar în evreieşte Gabatha. 14Era ziua de pregătire a Paştelui, pe la ceasul al şaselea. Şi le-a spus iudeilor: „Iată regele vostru!” 15Atunci ei au strigat: „Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!” Pilat le-a zis: „Să-L răstignesc pe regele vostru?” Marii preoţi au spus: „Nu avem alt rege în afară de Cezar!” 16Atunci Pilat L-a dat pe mâna lor, să fie răstignit.

Răstignirea lui Iisus

L-au luat deci pe Iisus. 17Şi, purtându-şi crucea, El a ieşit spre locul numit Locul Căpăţânii, pe evreieşte Golgota, 18unde L-au răstignit, şi pe alţi doi împreună cu El, de o parte şi de alta, iar pe Iisus în mijloc. 19Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: „Iisus nazarineanul, regele iudeilor”. 20Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, căci locul unde a fost răstignit era aproape de oraş; şi era scrisă în evreieşte, în latineşte şi în greceşte. 21Atunci marii preoţi ai iudeilor i-au zis lui Pilat: Nu scrie „regele iudeilor”, ci „acesta a zis: eu sunt regele iudeilor.” 22Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris.”

23După ce L-au răstignit pe Iisus, soldaţii I-au luat veşmintele şi le-au împărţit în patru, fiecărui soldat câte o parte. Apoi şi cămaşa; însă cămaşa nu avea cusătură, era ţesută dintr-o bucată, de sus până jos. 24Au zis, aşadar, unul către altul: „Să n-o sfâşiem, ci s-o tragem la sorţi, a cui să fie”; astfel s-a împlinit Scriptura care zice:

Şi-au împărţit veşmintele mele între ei

şi pentru cămaşa mea au tras la sorţi.

Aşa au făcut soldaţii. 25Lângă crucea lui Iisus stăteau mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. 26Atunci Iisus, văzând-o pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături de ea, i-a spus mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” 27Apoi i-a spus ucenicului: „Iată mama ta!” Şi din ceasul acela a luat-o la el.

28După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura a spus: „Mi-e sete!” 29Era acolo un vas plin cu oţet; au pus în jurul unei ramuri de isop un burete îmbibat cu oţet şi l-au apropiat de gura Lui. 30Deci, când a luat oţetul, Iisus a zis: „S-a săvârşit!” şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

31Aşadar, pentru că era ziua de pregătire, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta, pentru că ziua acelei sâmbete era mare, iudeii l-au rugat pe Pilat să li se zdrobească fluierele picioarelor şi să fie daţi jos. 32Au venit deci soldaţii şi i-au zdrobit picioarele celui dintâi, apoi ale celui răstignit lângă El. 33Dar, când au ajuns la Iisus şi au văzut că deja murise, nu I-au mai zdrobit picioarele, 34ci unul dintre soldaţi I-a străpuns coasta cu suliţa şi îndată a ieşit sânge şi apă. 35Şi cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui e adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi. 36Fiindcă acestea s-au petrecut ca să se împlinească Scriptura: Nici un os nu I se va zdrobi. 37Şi altă Scriptură zice: Îl vor vedea pe cel pe care L-au străpuns.

Înmormântarea lui Iisus

38Apoi, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Iisus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să îl lase să ia trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a îngăduit. A venit deci şi I-a luat trupul. 39A venit şi Nicodim, cel care venise la Iisus noaptea, mai înainte, aducând un amestec de smirnă şi aloe ca la o sută de litre. 40Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiuri cu miresme, precum este obiceiul iudeilor să înmormânteze. 41În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. 42Aşadar, pentru că era ziua de pregătire a iudeilor, L-au pus pe Iisus acolo, fiindcă mormântul era aproape.

20

Învierea lui Iisus

201În prima zi după sâmbătă Maria Magdalena a mers în zori, când era încă întuneric, şi a văzut piatra luată de pe mormânt. 2A alergat deci şi s-a dus la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care îl iubea Iisus, şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus.” 3Petru a ieşit cu celălalt ucenic şi s-au dus la mormânt. 4Alergau amândoi, dar celălalt ucenic a alergat înainte, mai repede decât Petru, şi a ajuns cel dintâi la mormânt. 5Şi când s-a aplecat a văzut giulgiurile pe jos, dar nu a intrat. 6În urma lui a sosit şi Simon Petru şi a intrat în mormânt şi s-a uitat la giulgiurile puse jos. 7Linţoliul care fusese pe capul lui Iisus nu era pus împreună cu giulgiurile, ci deoparte, înfăşurat într-un loc. 8Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt. Şi a văzut şi a crezut. 9Pentru că nu ştiau încă Scriptura, că El trebuia să învie din morţi. 10Ucenicii au plecat apoi acasă.

Iisus se arată Mariei Magdalena şi ucenicilor

11Iar Maria stătea afară lângă mormânt şi plângea. Şi, pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. 12Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe, aşezaţi unul la cap şi celălalt la picioare, unde fusese aşezat trupul lui Iisus. 13Ei i-au spus: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.” 14Zicând acestea, s-a întors şi L-a văzut pe Iisus stând. Dar nu ştia că este Iisus. 15Iisus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, I-a spus: „Domnule, dacă tu L-ai dus de aici, spune-mi unde L-ai pus şi Îl voi lua” 16Iisus i-a zis: „Maria!” Ea L-a recunoscut şi I-a zis în evreieşte: „Rabbuni!”, care înseamnă: „Învăţătorule!” 17Iisus i-a zis: „Nu Mă atingeSau: „Nu Mă ţine!”, ori: „Nu Mă reţine!”, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Dar mergi la fraţii Mei şi spune-le: Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” 18Maria Magdalena a venit să le vestească ucenicilor: „L-am văzut pe Domnul şi mi-a spus aceasta.”

19Când s-a făcut seară în ziua aceea, întâia după sâmbătă, iar uşile erau încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Iisus a venit, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” 20Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. 21Le-a zis iarăşi: „Pace vouă! Aşa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi.” 22Şi, spunând acestea, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! 23Cei cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar cei cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.”

24Dar Toma, zis Geamănul, unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus. 25Aşadar ceilalţi ucenici i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Însă el le-a spus: „Dacă nu voi vedea urma cuielor în mâinile Lui şi nu-mi voi pune mâna în coasta Lui, nu voi crede!” 26După opt zile ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Iisus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!” 27Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul aici şi vezi-mi mâinile şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios.” 28Toma I-a răspuns şi a zis: „Domnul Meu şi Dumnezeul Meu!” 29Iisus i-a spus: „Ai crezut pentru că M-ai văzut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”

De ce a fost scrisă această carte

30Şi multe alte semne a făcut Iisus în viaţa ucenicilor, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31Dar acestea au fost scrise ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.

21

Arătarea lui Iisus la marea Tiberiadei

211După aceasta, Iisus s-a arătat iar ucenicilor, lângă marea Tiberiadei. Şi s-a arătat aşa: 2Erau împreună Simon Petru, Toma, zis Geamănul, Natanael, cel din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre ucenicii Lui. 3Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc.” Ei i-au zis: „Mergem şi noi cu tine.” Au ieşit şi s-au suit în barcă. Şi în noaptea aceea nu au prins nimic. 4Când se făcuse de acum dimineaţă, Iisus a stat pe ţărm. Însă ucenicii nu ştiau că este Iisus. 5Deci Iisus le-a zis: „Copii, nu aveţi ceva de mâncare?” Ei au răspuns: „Nu.” 6El însă le-a spus: „Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi.” Atunci l-au aruncat şi nu mai puteau să-l tragă de mulţimea peştilor. 7Ucenicul pe care îl iubea Iisus a zis către Petru: „E Domnul!” Când Simon Petru a auzit că este Domnul, şi-a încins cămaşa, fiindcă era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă. 8Ceilalţi ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm, ci la vreo două sute de coţi. 9Aşadar când au ajuns la ţărm au văzut jar pus pe jos, nişte peşti aşezaţi deasupra şi pâine. 10Iisus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.” 11Simon Petru s-a suit în barcă şi a tras năvodul, plin cu peşti mari, pe ţărm: o sută cincizeci şi trei; şi cu toate că erau atâţia, năvodul nu s-a rupt. 12Iisus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!” Dar nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu cine eşti?”, ştiind că este Domnul. 13Iisus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o lor, la fel şi peştii. 14Atunci li s-a arătat a treia oară ucenicilor Iisus înviat din morţi.

Iisus şi Petru

15După ce au mâncat, Iisus i-a zis lui Simon Petru: „Simone, al lui Ioan, Mă iubeşti?” El I-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc.” Iisus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei!” 16A zis iar, a doua oară: „Simone, al lui Ioan, Mă iubeşti?” I-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!” Iisus i-a zis: „Paşte oile Mele!” 17I-a spus a treia oară: „Simone, al lui Ioan, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti?” şi I-a spus: „Doamne, Tu le ştii toate, Tu ştii că Te iubesc!” Iisus i-a spus: „Paşte oile Mele! 18Adevărat, adevărat îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai. Dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vrei.” 19Aceasta a zis-o arătând cu ce fel de moarte Îl va preamări Petru pe Dumnezeu. Şi după ce a spus aceasta, i-a mai zis: „Urmează-Mă!”

Iisus şi ucenicul preaiubit

20Întorcându-se, Petru l-a văzut venind în urmă pe ucenicul pe care îl iubea Iisus, cel care se rezemase la cină de pieptul lui Iisus şi spusese: „Doamne, cine este cel care Te trădează?” 21Văzându-l, aşadar, pe acesta, Petru I-a zis: „Doamne, dar el?” 22Iisus i-a zis: „Dacă vreau ca el să rămână până când voi veni, ce ai tu? Tu urmează-mă!” 23A ieşit vorba aceasta printre fraţi că ucenicul acela nu va muri. Dar Iisus nu-i spusese că nu va muri, ci: „dacă vreau să rămână până când voi veni, ce ai tu?”

Epilog

24Acesta este ucenicul care dă mărturie despre acestea şi care a scris acestea. Şi ştim că mărturia lui este adevărată. 25Dar sunt şi multe altele pe care le-a făcut Iisus, care, dacă ar fi scrise una câte una, cred că lumea aceasta n-ar putea cuprinde cărţile care ar fi scrise.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]