Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
20

Învierea lui Iisus

201În prima zi după sâmbătă Maria Magdalena a mers în zori, când era încă întuneric, şi a văzut piatra luată de pe mormânt. 2A alergat deci şi s-a dus la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care îl iubea Iisus, şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus.” 3Petru a ieşit cu celălalt ucenic şi s-au dus la mormânt. 4Alergau amândoi, dar celălalt ucenic a alergat înainte, mai repede decât Petru, şi a ajuns cel dintâi la mormânt. 5Şi când s-a aplecat a văzut giulgiurile pe jos, dar nu a intrat. 6În urma lui a sosit şi Simon Petru şi a intrat în mormânt şi s-a uitat la giulgiurile puse jos. 7Linţoliul care fusese pe capul lui Iisus nu era pus împreună cu giulgiurile, ci deoparte, înfăşurat într-un loc. 8Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt. Şi a văzut şi a crezut. 9Pentru că nu ştiau încă Scriptura, că El trebuia să învie din morţi. 10Ucenicii au plecat apoi acasă.

Iisus se arată Mariei Magdalena şi ucenicilor

11Iar Maria stătea afară lângă mormânt şi plângea. Şi, pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. 12Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe, aşezaţi unul la cap şi celălalt la picioare, unde fusese aşezat trupul lui Iisus. 13Ei i-au spus: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.” 14Zicând acestea, s-a întors şi L-a văzut pe Iisus stând. Dar nu ştia că este Iisus. 15Iisus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, I-a spus: „Domnule, dacă tu L-ai dus de aici, spune-mi unde L-ai pus şi Îl voi lua” 16Iisus i-a zis: „Maria!” Ea L-a recunoscut şi I-a zis în evreieşte: „Rabbuni!”, care înseamnă: „Învăţătorule!” 17Iisus i-a zis: „Nu Mă atingeSau: „Nu Mă ţine!”, ori: „Nu Mă reţine!”, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Dar mergi la fraţii Mei şi spune-le: Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” 18Maria Magdalena a venit să le vestească ucenicilor: „L-am văzut pe Domnul şi mi-a spus aceasta.”

19Când s-a făcut seară în ziua aceea, întâia după sâmbătă, iar uşile erau încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Iisus a venit, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” 20Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. 21Le-a zis iarăşi: „Pace vouă! Aşa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi.” 22Şi, spunând acestea, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! 23Cei cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar cei cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.”

24Dar Toma, zis Geamănul, unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus. 25Aşadar ceilalţi ucenici i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Însă el le-a spus: „Dacă nu voi vedea urma cuielor în mâinile Lui şi nu-mi voi pune mâna în coasta Lui, nu voi crede!” 26După opt zile ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Iisus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!” 27Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul aici şi vezi-mi mâinile şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios.” 28Toma I-a răspuns şi a zis: „Domnul Meu şi Dumnezeul Meu!” 29Iisus i-a spus: „Ai crezut pentru că M-ai văzut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”

De ce a fost scrisă această carte

30Şi multe alte semne a făcut Iisus în viaţa ucenicilor, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31Dar acestea au fost scrise ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.

21

Arătarea lui Iisus la marea Tiberiadei

211După aceasta, Iisus s-a arătat iar ucenicilor, lângă marea Tiberiadei. Şi s-a arătat aşa: 2Erau împreună Simon Petru, Toma, zis Geamănul, Natanael, cel din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre ucenicii Lui. 3Simon Petru le-a zis: „Mă duc să pescuiesc.” Ei i-au zis: „Mergem şi noi cu tine.” Au ieşit şi s-au suit în barcă. Şi în noaptea aceea nu au prins nimic. 4Când se făcuse de acum dimineaţă, Iisus a stat pe ţărm. Însă ucenicii nu ştiau că este Iisus. 5Deci Iisus le-a zis: „Copii, nu aveţi ceva de mâncare?” Ei au răspuns: „Nu.” 6El însă le-a spus: „Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi.” Atunci l-au aruncat şi nu mai puteau să-l tragă de mulţimea peştilor. 7Ucenicul pe care îl iubea Iisus a zis către Petru: „E Domnul!” Când Simon Petru a auzit că este Domnul, şi-a încins cămaşa, fiindcă era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă. 8Ceilalţi ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu peşti, pentru că nu erau departe de ţărm, ci la vreo două sute de coţi. 9Aşadar când au ajuns la ţărm au văzut jar pus pe jos, nişte peşti aşezaţi deasupra şi pâine. 10Iisus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.” 11Simon Petru s-a suit în barcă şi a tras năvodul, plin cu peşti mari, pe ţărm: o sută cincizeci şi trei; şi cu toate că erau atâţia, năvodul nu s-a rupt. 12Iisus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!” Dar nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu cine eşti?”, ştiind că este Domnul. 13Iisus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o lor, la fel şi peştii. 14Atunci li s-a arătat a treia oară ucenicilor Iisus înviat din morţi.

Iisus şi Petru

15După ce au mâncat, Iisus i-a zis lui Simon Petru: „Simone, al lui Ioan, Mă iubeşti?” El I-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc.” Iisus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei!” 16A zis iar, a doua oară: „Simone, al lui Ioan, Mă iubeşti?” I-a zis: „Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!” Iisus i-a zis: „Paşte oile Mele!” 17I-a spus a treia oară: „Simone, al lui Ioan, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că i-a zis a treia oară: „Mă iubeşti?” şi I-a spus: „Doamne, Tu le ştii toate, Tu ştii că Te iubesc!” Iisus i-a spus: „Paşte oile Mele! 18Adevărat, adevărat îţi spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai. Dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vrei.” 19Aceasta a zis-o arătând cu ce fel de moarte Îl va preamări Petru pe Dumnezeu. Şi după ce a spus aceasta, i-a mai zis: „Urmează-Mă!”

Iisus şi ucenicul preaiubit

20Întorcându-se, Petru l-a văzut venind în urmă pe ucenicul pe care îl iubea Iisus, cel care se rezemase la cină de pieptul lui Iisus şi spusese: „Doamne, cine este cel care Te trădează?” 21Văzându-l, aşadar, pe acesta, Petru I-a zis: „Doamne, dar el?” 22Iisus i-a zis: „Dacă vreau ca el să rămână până când voi veni, ce ai tu? Tu urmează-mă!” 23A ieşit vorba aceasta printre fraţi că ucenicul acela nu va muri. Dar Iisus nu-i spusese că nu va muri, ci: „dacă vreau să rămână până când voi veni, ce ai tu?”

Epilog

24Acesta este ucenicul care dă mărturie despre acestea şi care a scris acestea. Şi ştim că mărturia lui este adevărată. 25Dar sunt şi multe altele pe care le-a făcut Iisus, care, dacă ar fi scrise una câte una, cred că lumea aceasta n-ar putea cuprinde cărţile care ar fi scrise.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]