Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
3

Discuţia dintre Iisus şi Nicodim

31Era un fariseu cu numele Nicodim, un conducător al iudeilor. 2El a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: „Rabbi, ştim că eşti un învăţător trimis de Dumnezeu, fiindcă nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu dacă Dumnezeu nu este cu el.” 3Iisus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun, dacă cineva nu se naşte din nou, nu poate să vadă Împărăţia lui Dumnezeu.” 4Nicodim I-a spus: „Cum poate să se nască un om care este deja bătrân? Oare poate să intre pentru a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?” 5Iisus a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun: dacă cineva nu se naşte din apă şi din Duh, nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu. 6Ceea ce este născut din trup, trup este, iar ceea ce este născut din Duh, duh este. 7Nu te mira că ţi-am zis: trebuie să vă naşteţi din nou. 8VântulSau: „Duhul”. suflă unde vrea şi îi auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine şi încotro se duce. Tot aşa este cu oricine a fost născut din Duh.” 9Nicodim a răspuns: „Cum e cu putinţă să se întâmple aceste lucruri?” 10Iisus i-a zis: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu ştii? 11Adevărat, adevărat îţi spun, Noi spunem ceea ce ştim şi dăm mărturie despre ceea ce am văzut, dar voi nu primiţi mărturia noastră. 12Dacă v-am vorbit despre lucrurile pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi spune despre lucrurile cereşti? 13Nimeni nu a urcat la cer, în afară de Fiul Omului, care a coborât din cer. 14Şi, după cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, la fel trebuie să fie înălţat Fiul Omului, 15ca oricine crede în El să aibă viaţa veşnică.

16Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul Unul Născut, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. 17Pentru că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18Cel care crede în El nu este judecat, iar cel care nu crede a fost deja judecat, fiindcă nu a crezut în Numele Fiului Unul Născut al lui Dumnezeu. 19Şi judecata este aceasta: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20Căci oricine face fapte rele urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca nu cumva faptele lui să fie date la iveală. 21Dar cel care înfăptuieşte adevărul vine la lumină, ca să se vadă că faptele lui sunt săvârşite în Dumnezeu.”

Iisus şi lucrarea lui Ioan Botezătorul

22După acestea, Iisus a venit cu ucenicii Lui în ţinutul Iudeii şi stătea acolo cu ei şi boteza. 23Ioan boteza şi el în Ainon, în apropiere de Salem, pentru că era multă apă acolo şi oamenii veneau şi erau botezaţi. 24Pe atunci Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare. 25Între ucenicii lui Ioan şi un iudeu s-a stârnit atunci o neînţelegere cu privire la ritualul de curăţire. 26Au venit la Ioan şi i-au spus: „Rabbi, iată, cel care era cu tine pe malul celălalt al Iordanului, despre care ai dat mărturie, botează şi toţi merg la El.” 27Ioan a răspuns: „Omul nu poate să primească nimic dacă nu i-a fost dat din cer. 28Voi înşivă îmi sunteţi martori că am spus: Nu sunt eu Hristos, ci am fost trimis înaintea Lui. 29Cel care are mireasă este mire, dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură nespus de mult de glasul mirelui. Aşadar, această bucurie a mea s-a împlinit. 30El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez.”

31Cel care vine de sus este deasupra tuturor; cel care este de pe pământ, este din pământ şi vorbeşte despre lucruri pământeşti. Cel care vine din cer este deasupra tuturor 32şi dă mărturie despre ce a văzut şi a auzit, dar nimeni nu îi primeşte mărturia. 33Cel care îi primeşte mărturia, a recunoscut că Dumnezeu este adevărat. 34Căci acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, căci El nu dă Duhul cu măsură. 35Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi I-a dat totul în mână. 36Cel care crede în Fiul are viaţă veşnică, însă cel care nu-I dă ascultare Fiului nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

4

Iisus şi femeia samariteancă

41Când a aflat Iisus că fariseii auziseră că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan – 2deşi nu Iisus boteza, ci ucenicii Lui – 3a plecat din Iudeea şi s-a dus iarăşi spre Galileea. 4Şi trebuia să treacă prin Samaria. 5Aşa a ajuns într-o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de locul pe care i l-a dat Iacov fiului său, Iosif. 6Acolo era fântâna lui Iacov. Iisus, ostenit de drum, stătea lângă fântână. Era pe la ceasul al şaselea.

7O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Iisus i-a spus: „Dă-mi să beau!”, 8fiindcă ucenicii Lui plecaseră în cetate să cumpere mâncare. 9Femeia samariteancă I-a spus: „Cum, tu, iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteancă?”, fiindcă iudeii nu au legături cu samaritenii. 10Iisus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut Lui şi ţi-ar fi dat apă vie.” 11Femeia I-a spus atunci: „Doamne, nu ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai atunci apa cea vie? 12Eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna din care a băut el însuşi, fiii săi şi turmele sale?” 13Iisus i-a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou. 14Dar cel care va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai înseta în veci, iar apa pe care i-o voi da va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţă veşnică.” 15Femeia I-a spus: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot.”

16El i-a spus: „Mergi şi-l cheamă pe bărbatul tău şi vino aici!” 17Femeia I-a răspuns: „Nu am bărbat!” Iisus i-a spus: „Bine ai zis: nu am bărbat!, 18fiindcă cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu e bărbatul tău. Aici ai spus adevărul.” 19Femeia I-a spus: „Doamne, văd că eşti profet. 20Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, dar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să te închini.” 21Iisus i-a spus: „Crede-mă, femeie, vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim. 22Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei. 23Dar vine ceasul, şi a şi venit, când adevăraţii închinători i se vor închina Tatălui în Duh şi adevăr, fiindcă astfel de închinători îşi doreşte Tatăl. 24Dumnezeu este duh, iar cei care i se închină trebuie să i se închine în Duh şi adevăr.” 25Femeia I-a spus: „Ştiu că vine Mesia, cel numit Hristos. Când va veni El, ne va vesti toate lucrurile.” 26Iisus i-a spus: „Eu sunt, Cel care îţi vorbeşte!”

Credinţa samaritenilor şi mărimea secerişului

27În acea clipă s-au întors ucenicii Lui şi se mirau că vorbeşte cu o femeie. Totuşi, nici unul nu I-a spus: „Ce faci?” sau „De ce vorbeşti cu ea?” 28Iar femeia şi-a lăsat urciorul şi s-a dus spre cetate, spunându-le oamenilor: 29„Veniţi şi vedeţi un om care mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut. Oare nu este El Hristosul?” 30Ei au ieşit din cetate şi au venit la El.

31Între timp, ucenicii Îl rugau zicând: „Rabbi, mănâncă!” 32El le-a spus: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi.” 33Aşadar, ucenicii vorbeau între ei: „Oare I-a adus cineva de mâncare?” 34Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să-I împlinesc lucrarea. 35Nu spuneţi voi, oare: Mai sunt patru luni până vine secerişul? Iată, vă spun, ridicaţi-vă ochii şi vedeţi că holdele sunt deja coapte pentru seceriş. 36Cel care seceră primeşte plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, aşa încât şi semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună. 37Prin aceasta se adevereşte cuvântul: unul seamănă şi altul seceră. 38Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu aţi trudit. Alţii au trudit şi voi aţi intrat peste munca lor.”

39Din cetatea aceea a samaritenilor, mulţi au crezut în El, datorită cuvântului femeii care a dat mărturie: „Mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut!” 40Astfel, când samaritenii au venit la El, stăruiau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. 41Mult mai mulţi au crezut datorită cuvântului Său 42şi îi spuneau femeii: „Acum nu mai credem pentru cuvintele tale, ci pentru că noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.”

Vindecări în Galileea

43Iar după cele două zile a plecat de acolo în Galileea. 44Iisus Însuşi a dat mărturie că un profet nu este preţuit în ţara sa. 45Aşadar, când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit fiindcă văzuseră tot ceea ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, fiindcă şi ei fuseseră la sărbătoare.

46A venit iar în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi în Capernaum era un funcţionar imperial al cărui fiu era bolnav. 47Acesta, auzind că Iisus vine din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să coboare să îi vindece fiul, căci trăgea să moară. 48Atunci Iisus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” 49Iar funcţionarul imperial I-a spus: „Doamne, coboară înainte să-mi moară copilul!” 50Iisus i-a spus: „Mergi, fiul tău trăieşte!” Omul a crezut cuvântul pe care I-l spusese Iisus şi a plecat. 51Pe când cobora el, i-au ieşit înainte slujitorii săi spunându-i că fiul lui trăieşte. 52I-a întrebat, aşadar, la ce oră a început să se simtă mai bine. I-au zis: „Ieri, la ceasul al şaptelea, l-a lăsat febra.” 53Atunci tatăl şi-a dat seama că era tocmai ceasul în care Iisus îi spusese: „Fiul tău trăieşte” şi au crezut în Iisus, el şi toată casa lui. 54Acesta este cel de-al doilea semn pe care l-a făcut Iisus când a venit din Iudeea în Galileea.

5

Vindecarea unui om paralizat la scăldătoarea Betesda

51După acestea, a fost o sărbătoare a iudeilor şi Iisus a urcat la Ierusalim. 2La Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. 3În ele zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi.Unele manuscrise au şi v. 4: „Căci un înger se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi primul care se cobora după tulburarea apei se însănătoşea de orice boală ar fi suferit.” 5Şi era acolo un om bolnav de treizeci şi opt de ani. 6Iisus, văzându-l că zace şi ştiind că era bolnav de multă vreme, i-a spus: „Vrei să te însănătoşeşti?” 7Cel bolnav I-a răspuns: „Doamne, nu am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să ajung eu, altcineva coboară înaintea mea.” 8Iisus i-a spus: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!” 9Şi îndată omul s-a însănătoşit, şi-a luat patul şi a început să umble. Dar acea zi era o zi de sâmbătă. 10Aşadar iudeii i-au spus celui care fusese vindecat: „Este sâmbătă, deci nu îţi este îngăduit să-ţi cari patul.” 11El le-a răspuns: „Cel care m-a însănătoşit, acela mi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă!” 12L-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă?” 13Însă cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Iisus nu era de găsit, fiind multă lume în acel loc. 14După acestea, Iisus l-a găsit în Templu şi i-a spus: „Iată, acum te-ai făcut bine. Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” 15Omul a plecat şi le-a dat de ştire iudeilor că Iisus era cel care îl vindecase. 16Din această cauză iudeii Îl urmăreau pe Iisus, fiindcă făcea aceste lucruri sâmbăta. 17Dar Iisus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum, şi lucrez şi Eu.” 18Pentru aceasta iudeii căutau şi mai mult să-L omoare, fiindcă nu numai că încălca ziua sâmbetei, dar Îl şi numea pe Dumnezeu Tatăl Său, făcându-se pe Sine egal cu Dumnezeu.

Unitatea dintre Dumnezeu Tatăl şi Fiul

19Aşadar Iisus a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun, Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci doar ce Îl vede pe Tatăl făcând: fiindcă lucrurile pe care le face El, şi Fiul le face la fel. 20Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi Îi arată tot ce face şi-i va arăta lucrări şi mai mari decât acestea, aşa încât să vă uimiţi. 21Căci după cum Tatăl îi învie pe cei morţi şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă cui vrea. 22Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci I-a dat Fiului întreaga judecată, 23ca toţi să-L cinstească pe Fiul după cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu Îl cinsteşte pe Fiul, nu Îl cinsteşte nici pe Tatăl care L-a trimis. 24Adevărat, adevărat vă spun că acela care îmi ascultă cuvântul şi crede în Cel care M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 25Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul şi acum a venit, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care-l vor auzi, vor trăi. 26Căci după cum Tatăl are viaţă în Sine Însuşi, la fel I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine Însuşi. 27Şi I-a dat puterea să judece, pentru că este Fiul Omului. 28Nu vă miraţi de aceasta, fiindcă vine ceasul în care toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul 29şi cei care au făcut fapte bune vor ieşi la înviere pentru viaţă, iar cei care au săvârşit răul vor ieşi la înviere pentru judecată.

30Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi: după cum aud, aşa judec, iar judecata Mea este dreaptă, fiindcă Eu nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Martorii lui Iisus: Tatăl, Ioan, Iisus Însuşi

31Dacă Eu dau mărturie pentru Mine, mărturia Mea nu este adevărată. 32Altul este Cel care dă mărturie pentru Mine şi ştiu că mărturia pe care o dă pentru Mine este adevărată. 33Voi aţi trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru adevăr. 34Dar Eu nu primesc mărturie de la un om, ci spun acestea ca să vă mântuiţi. 35Ioan era făclia ce arde şi luminează, iar voi aţi vrut să vă bucuraţi o vreme de lumina lui. 36Dar Eu am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan: lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste lucrări dau mărturie pentru Mine că Tatăl M-a trimis. 37Tatăl care M-a trimis, El a dat mărturie pentru Mine. Voi nici nu I-aţi auzit niciodată glasul, nici chipul nu I l-aţi văzut, 38iar cuvântul Lui nu rămâne în voi, fiindcă nu-L credeţi pe acela pe care L-a trimis. 39Cercetaţi Scripturile, fiindcă socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică: dar şi acestea dau mărturie pentru Mine 40şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă.

41Nu primesc slavă de la oameni, 42dar vă cunosc: nu aveţi în voi iubirea lui Dumnezeu. 43Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi. Dacă cineva ar veni în numele lui însuşi, pe el l-aţi primi. 44Cum puteţi crede voi, care vă daţi slavă unii altora, dar nu căutaţi slava care vine de la unicul Dumnezeu? 45Să nu credeţi că Eu vă voi învinui înaintea Tatălui. Are cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea. 46Căci dacă l-aţi fi crezut pe Moise, M-aţi fi crezut şi pe Mine, fiindcă el a scris despre Mine. 47Dar dacă nu credeţi ce a scris el, cum veţi crede cuvintele Mele?”

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]