Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
4

Iisus şi femeia samariteancă

41Când a aflat Iisus că fariseii auziseră că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan – 2deşi nu Iisus boteza, ci ucenicii Lui – 3a plecat din Iudeea şi s-a dus iarăşi spre Galileea. 4Şi trebuia să treacă prin Samaria. 5Aşa a ajuns într-o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de locul pe care i l-a dat Iacov fiului său, Iosif. 6Acolo era fântâna lui Iacov. Iisus, ostenit de drum, stătea lângă fântână. Era pe la ceasul al şaselea.

7O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Iisus i-a spus: „Dă-mi să beau!”, 8fiindcă ucenicii Lui plecaseră în cetate să cumpere mâncare. 9Femeia samariteancă I-a spus: „Cum, tu, iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteancă?”, fiindcă iudeii nu au legături cu samaritenii. 10Iisus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut Lui şi ţi-ar fi dat apă vie.” 11Femeia I-a spus atunci: „Doamne, nu ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai atunci apa cea vie? 12Eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna din care a băut el însuşi, fiii săi şi turmele sale?” 13Iisus i-a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou. 14Dar cel care va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai înseta în veci, iar apa pe care i-o voi da va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţă veşnică.” 15Femeia I-a spus: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot.”

16El i-a spus: „Mergi şi-l cheamă pe bărbatul tău şi vino aici!” 17Femeia I-a răspuns: „Nu am bărbat!” Iisus i-a spus: „Bine ai zis: nu am bărbat!, 18fiindcă cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu e bărbatul tău. Aici ai spus adevărul.” 19Femeia I-a spus: „Doamne, văd că eşti profet. 20Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, dar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să te închini.” 21Iisus i-a spus: „Crede-mă, femeie, vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim. 22Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei. 23Dar vine ceasul, şi a şi venit, când adevăraţii închinători i se vor închina Tatălui în Duh şi adevăr, fiindcă astfel de închinători îşi doreşte Tatăl. 24Dumnezeu este duh, iar cei care i se închină trebuie să i se închine în Duh şi adevăr.” 25Femeia I-a spus: „Ştiu că vine Mesia, cel numit Hristos. Când va veni El, ne va vesti toate lucrurile.” 26Iisus i-a spus: „Eu sunt, Cel care îţi vorbeşte!”

Credinţa samaritenilor şi mărimea secerişului

27În acea clipă s-au întors ucenicii Lui şi se mirau că vorbeşte cu o femeie. Totuşi, nici unul nu I-a spus: „Ce faci?” sau „De ce vorbeşti cu ea?” 28Iar femeia şi-a lăsat urciorul şi s-a dus spre cetate, spunându-le oamenilor: 29„Veniţi şi vedeţi un om care mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut. Oare nu este El Hristosul?” 30Ei au ieşit din cetate şi au venit la El.

31Între timp, ucenicii Îl rugau zicând: „Rabbi, mănâncă!” 32El le-a spus: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi.” 33Aşadar, ucenicii vorbeau între ei: „Oare I-a adus cineva de mâncare?” 34Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să-I împlinesc lucrarea. 35Nu spuneţi voi, oare: Mai sunt patru luni până vine secerişul? Iată, vă spun, ridicaţi-vă ochii şi vedeţi că holdele sunt deja coapte pentru seceriş. 36Cel care seceră primeşte plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, aşa încât şi semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună. 37Prin aceasta se adevereşte cuvântul: unul seamănă şi altul seceră. 38Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu aţi trudit. Alţii au trudit şi voi aţi intrat peste munca lor.”

39Din cetatea aceea a samaritenilor, mulţi au crezut în El, datorită cuvântului femeii care a dat mărturie: „Mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut!” 40Astfel, când samaritenii au venit la El, stăruiau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. 41Mult mai mulţi au crezut datorită cuvântului Său 42şi îi spuneau femeii: „Acum nu mai credem pentru cuvintele tale, ci pentru că noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.”

Vindecări în Galileea

43Iar după cele două zile a plecat de acolo în Galileea. 44Iisus Însuşi a dat mărturie că un profet nu este preţuit în ţara sa. 45Aşadar, când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit fiindcă văzuseră tot ceea ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, fiindcă şi ei fuseseră la sărbătoare.

46A venit iar în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi în Capernaum era un funcţionar imperial al cărui fiu era bolnav. 47Acesta, auzind că Iisus vine din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să coboare să îi vindece fiul, căci trăgea să moară. 48Atunci Iisus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!” 49Iar funcţionarul imperial I-a spus: „Doamne, coboară înainte să-mi moară copilul!” 50Iisus i-a spus: „Mergi, fiul tău trăieşte!” Omul a crezut cuvântul pe care I-l spusese Iisus şi a plecat. 51Pe când cobora el, i-au ieşit înainte slujitorii săi spunându-i că fiul lui trăieşte. 52I-a întrebat, aşadar, la ce oră a început să se simtă mai bine. I-au zis: „Ieri, la ceasul al şaptelea, l-a lăsat febra.” 53Atunci tatăl şi-a dat seama că era tocmai ceasul în care Iisus îi spusese: „Fiul tău trăieşte” şi au crezut în Iisus, el şi toată casa lui. 54Acesta este cel de-al doilea semn pe care l-a făcut Iisus când a venit din Iudeea în Galileea.

5

Vindecarea unui om paralizat la scăldătoarea Betesda

51După acestea, a fost o sărbătoare a iudeilor şi Iisus a urcat la Ierusalim. 2La Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. 3În ele zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi.Unele manuscrise au şi v. 4: „Căci un înger se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi primul care se cobora după tulburarea apei se însănătoşea de orice boală ar fi suferit.” 5Şi era acolo un om bolnav de treizeci şi opt de ani. 6Iisus, văzându-l că zace şi ştiind că era bolnav de multă vreme, i-a spus: „Vrei să te însănătoşeşti?” 7Cel bolnav I-a răspuns: „Doamne, nu am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să ajung eu, altcineva coboară înaintea mea.” 8Iisus i-a spus: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!” 9Şi îndată omul s-a însănătoşit, şi-a luat patul şi a început să umble. Dar acea zi era o zi de sâmbătă. 10Aşadar iudeii i-au spus celui care fusese vindecat: „Este sâmbătă, deci nu îţi este îngăduit să-ţi cari patul.” 11El le-a răspuns: „Cel care m-a însănătoşit, acela mi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă!” 12L-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă?” 13Însă cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Iisus nu era de găsit, fiind multă lume în acel loc. 14După acestea, Iisus l-a găsit în Templu şi i-a spus: „Iată, acum te-ai făcut bine. Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” 15Omul a plecat şi le-a dat de ştire iudeilor că Iisus era cel care îl vindecase. 16Din această cauză iudeii Îl urmăreau pe Iisus, fiindcă făcea aceste lucruri sâmbăta. 17Dar Iisus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum, şi lucrez şi Eu.” 18Pentru aceasta iudeii căutau şi mai mult să-L omoare, fiindcă nu numai că încălca ziua sâmbetei, dar Îl şi numea pe Dumnezeu Tatăl Său, făcându-se pe Sine egal cu Dumnezeu.

Unitatea dintre Dumnezeu Tatăl şi Fiul

19Aşadar Iisus a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun, Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci doar ce Îl vede pe Tatăl făcând: fiindcă lucrurile pe care le face El, şi Fiul le face la fel. 20Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi Îi arată tot ce face şi-i va arăta lucrări şi mai mari decât acestea, aşa încât să vă uimiţi. 21Căci după cum Tatăl îi învie pe cei morţi şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă cui vrea. 22Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci I-a dat Fiului întreaga judecată, 23ca toţi să-L cinstească pe Fiul după cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu Îl cinsteşte pe Fiul, nu Îl cinsteşte nici pe Tatăl care L-a trimis. 24Adevărat, adevărat vă spun că acela care îmi ascultă cuvântul şi crede în Cel care M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 25Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul şi acum a venit, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care-l vor auzi, vor trăi. 26Căci după cum Tatăl are viaţă în Sine Însuşi, la fel I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine Însuşi. 27Şi I-a dat puterea să judece, pentru că este Fiul Omului. 28Nu vă miraţi de aceasta, fiindcă vine ceasul în care toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul 29şi cei care au făcut fapte bune vor ieşi la înviere pentru viaţă, iar cei care au săvârşit răul vor ieşi la înviere pentru judecată.

30Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi: după cum aud, aşa judec, iar judecata Mea este dreaptă, fiindcă Eu nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Martorii lui Iisus: Tatăl, Ioan, Iisus Însuşi

31Dacă Eu dau mărturie pentru Mine, mărturia Mea nu este adevărată. 32Altul este Cel care dă mărturie pentru Mine şi ştiu că mărturia pe care o dă pentru Mine este adevărată. 33Voi aţi trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru adevăr. 34Dar Eu nu primesc mărturie de la un om, ci spun acestea ca să vă mântuiţi. 35Ioan era făclia ce arde şi luminează, iar voi aţi vrut să vă bucuraţi o vreme de lumina lui. 36Dar Eu am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan: lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste lucrări dau mărturie pentru Mine că Tatăl M-a trimis. 37Tatăl care M-a trimis, El a dat mărturie pentru Mine. Voi nici nu I-aţi auzit niciodată glasul, nici chipul nu I l-aţi văzut, 38iar cuvântul Lui nu rămâne în voi, fiindcă nu-L credeţi pe acela pe care L-a trimis. 39Cercetaţi Scripturile, fiindcă socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică: dar şi acestea dau mărturie pentru Mine 40şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă.

41Nu primesc slavă de la oameni, 42dar vă cunosc: nu aveţi în voi iubirea lui Dumnezeu. 43Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi. Dacă cineva ar veni în numele lui însuşi, pe el l-aţi primi. 44Cum puteţi crede voi, care vă daţi slavă unii altora, dar nu căutaţi slava care vine de la unicul Dumnezeu? 45Să nu credeţi că Eu vă voi învinui înaintea Tatălui. Are cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea. 46Căci dacă l-aţi fi crezut pe Moise, M-aţi fi crezut şi pe Mine, fiindcă el a scris despre Mine. 47Dar dacă nu credeţi ce a scris el, cum veţi crede cuvintele Mele?”

6

Înmulţirea pâinilor

61După acestea, Iisus a plecat pe ţărmul celălalt al Mării Galileii, care este numită şi Marea Tiberiadei. 2Îl urma o mulţime mare, fiindcă vedeau semnele pe care le săvârşea cu cei bolnavi. 3Iisus s-a suit pe munte şi acolo s-a aşezat jos cu ucenicii Lui. 4Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5Iisus a ridicat ochii şi a văzut că o mare mulţime venea spre El. Şi i-a spus lui Filip: „De unde vom cumpăra pâine să mănânce aceştia?” 6Dar spunea aceasta ca să-l încerce, căci El ştia ce urma să facă. 7Filip I-a răspuns: „Pâine de două sute de dinari nu le-ar fi de ajuns ca să primească fiecare măcar câte puţin.” 8Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a spus: 9„Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce înseamnă acestea pentru atât de mulţi?” 10Iisus a spus: „Puneţi-i pe oameni să se aşeze.” În acel loc era multă iarbă. Aşadar s-au aşezat; bărbaţii, cam cinci mii la număr. 11Iisus a luat pâinile şi, după ce a adus mulţumire, le-a împărţit celor aşezaţi şi la fel şi din peşti, cât au voit. 12După ce s-au săturat, le-a spus ucenicilor: „Adunaţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” 13Au strâns deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmituri care rămăseseră de la cei care mâncaseră din cele cinci pâini de orz. 14Iar oamenii care văzuseră semnul pe care îl făcuse spuneau: „Într-adevăr acesta este profetul care trebuia să vină în lume.” 15Dar Iisus, ştiind că vor să vină să Îl ia cu de-a sila să Îl facă rege, a plecat iar pe munte, singur.

Iisus merge pe apă

16Când a venit seara, ucenicii Lui au coborât la mare 17şi, după ce s-au urcat în barcă, mergeau de partea cealaltă a mării, spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Iisus nu venise încă la ei. 18Şi marea era agitată, fiindcă bătea un vânt puternic. 19Iar după ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe mare şi venind aproape de barcă, şi s-au speriat. 20Dar Iisus le-a spus: „Eu sunt, nu vă temeţi.” 21Şi, când au vrut să Îl ia în barcă, îndată au şi ajuns la ţărmul spre care se îndreptau.

Iisus, adevărata pâine a vieţii

22A doua zi, mulţimea, care stătea de partea cealaltă a mării, a văzut că acolo nu era decât o corăbioară şi că Iisus nu se urcase cu ucenicii Lui în barcă, ci doar ucenicii Lui plecaseră. 23Au venit şi alte bărci din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră pâinea când adusese El mulţumire Domnului. 24Aşadar când a văzut mulţimea că Iisus nu este acolo şi nici ucenicii Lui, s-au suit în bărci şi au venit la Capernaum, căutându-L pe Iisus. 25Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au spus: „Rabbi, când ai ajuns aici?” 26Iisus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: voi Mă căutaţi nu fiindcă aţi văzut semne, ci fiindcă aţi mâncat pâine şi v-aţi săturat. 27Să nu lucraţi pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne pentru viaţa veşnică, pe care v-o va da Fiul Omului, căci Dumnezeu Tatăl L-a pecetluit pe El.” 28I-au spus aşadar: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” 29Iisus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în Cel pe care El L-a trimis.” 30I-au spus deci: „Ce semn faci Tu ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrări săvârşeşti? 31Părinţii noştri au mâncat mană în deşert, după cum stă scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer.” 32Atunci Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată, 33căci pâinea lui Dumnezeu este cea care coboară din cer şi dă viaţă lumii.”

34Aşadar I-au spus: „Doamne, dă-ne întotdeauna această pâine!” 35Iisus le-a spus: „Eu sunt pâinea vieţii. Cel care vine la Mine nu va flămânzi şi cel care crede în Mine nu va înseta niciodată. 36Dar v-am spus că M-aţi văzut şi nu credeţi. 37Toţi cei pe care Mi-i dă Tatăl vor veni la Mine, iar pe cel care vine la Mine nu-l voi scoate afară, 38fiindcă Eu nu am coborât din cer ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis. 39Şi aceasta este voia Celui care M-a trimis, să nu pierd nimic din ce Mi-a dat, ci să-l învii în ziua din urmă. 40Aceasta este voia Tatălui Meu: oricine Îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua din urmă.”

41Iudeii murmurau, aşadar, împotriva Lui, fiindcă spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer” 42şi spuneau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, nu-i cunoaştem noi pe tatăl şi pe mama Lui? Cum de spune acum: Am coborât din cer?” 43Iisus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi! 44Nimeni nu poate veni la Mine dacă Tatăl care M-a trimis nu îl atrage, iar Eu îl voi învia în ziua din urmă. 45Stă scris în profeţi: Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Oricine a auzit de la Tatăl şi a învăţat, vine la Mine. 46Nu că L-a văzut cineva pe Tatăl, în afară de Cel ce este de la Dumnezeu: acesta L-a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun, cel ce crede în Mine are viaţă veşnică. 48Eu sunt Pâinea vieţii. 49Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu şi au murit. 50Pâinea care coboară din cer este aceasta: oamenii să mănânce din ea şi să nu moară. 51Eu sunt pâinea cea vie care am coborât din cer: dacă va mânca cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.”

Iudeii şi unii ucenici cârtesc împotriva lui Iisus

52Atunci iudeii se certau între ei: „Cum poate acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” 53Aşa că Iisus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. 54Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua din urmă. 55Căci trupul Meu este hrană adevărată, iar sângele Meu este băutură adevărată. 56Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine şi Eu în el. 57După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu, iar Eu trăiesc prin Tatăl, şi cel care se va hrăni cu Mine va trăi prin Mine. 58Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cel care mănâncă această pâine va trăi în veci.” 59Acestea le-a spus în sinagogă pe când învăţa în Capernaum.

60Mulţi dintre ucenicii Lui care Îl auziseră, au spus: „Cuvântul acesta este greu! Cine e în stare să-l asculte?” 61Iisus ştia în Sinea sa că ucenicii Lui cârtesc cu privire la aceasta, şi le-a spus: „Vă scandalizează acest lucru? 62Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului urcând unde era mai înainte? 63Duhul este cel care dă viaţă, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi sunt viaţă. 64Dar printre voi sunt unii care nu cred”, căci Iisus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este cel care Îl va trăda. 65Şi a zis: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu îi este dat de Tatăl.”

66De atunci mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. 67Aşadar Iisus le-a spus celor doisprezece: „Voi nu vreţi să plecaţi?” 68Simon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice 69şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu.” 70Iisus i-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Unul dintre voi însă este diavol!” 71Vorbea despre Iuda al lui Simon Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, care avea să-L trădeze.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]