Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
5

Vindecarea unui om paralizat la scăldătoarea Betesda

51După acestea, a fost o sărbătoare a iudeilor şi Iisus a urcat la Ierusalim. 2La Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare. 3În ele zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi.Unele manuscrise au şi v. 4: „Căci un înger se cobora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa. Şi primul care se cobora după tulburarea apei se însănătoşea de orice boală ar fi suferit.” 5Şi era acolo un om bolnav de treizeci şi opt de ani. 6Iisus, văzându-l că zace şi ştiind că era bolnav de multă vreme, i-a spus: „Vrei să te însănătoşeşti?” 7Cel bolnav I-a răspuns: „Doamne, nu am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să ajung eu, altcineva coboară înaintea mea.” 8Iisus i-a spus: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!” 9Şi îndată omul s-a însănătoşit, şi-a luat patul şi a început să umble. Dar acea zi era o zi de sâmbătă. 10Aşadar iudeii i-au spus celui care fusese vindecat: „Este sâmbătă, deci nu îţi este îngăduit să-ţi cari patul.” 11El le-a răspuns: „Cel care m-a însănătoşit, acela mi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă!” 12L-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă?” 13Însă cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Iisus nu era de găsit, fiind multă lume în acel loc. 14După acestea, Iisus l-a găsit în Templu şi i-a spus: „Iată, acum te-ai făcut bine. Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” 15Omul a plecat şi le-a dat de ştire iudeilor că Iisus era cel care îl vindecase. 16Din această cauză iudeii Îl urmăreau pe Iisus, fiindcă făcea aceste lucruri sâmbăta. 17Dar Iisus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum, şi lucrez şi Eu.” 18Pentru aceasta iudeii căutau şi mai mult să-L omoare, fiindcă nu numai că încălca ziua sâmbetei, dar Îl şi numea pe Dumnezeu Tatăl Său, făcându-se pe Sine egal cu Dumnezeu.

Unitatea dintre Dumnezeu Tatăl şi Fiul

19Aşadar Iisus a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun, Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci doar ce Îl vede pe Tatăl făcând: fiindcă lucrurile pe care le face El, şi Fiul le face la fel. 20Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi Îi arată tot ce face şi-i va arăta lucrări şi mai mari decât acestea, aşa încât să vă uimiţi. 21Căci după cum Tatăl îi învie pe cei morţi şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă cui vrea. 22Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci I-a dat Fiului întreaga judecată, 23ca toţi să-L cinstească pe Fiul după cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu Îl cinsteşte pe Fiul, nu Îl cinsteşte nici pe Tatăl care L-a trimis. 24Adevărat, adevărat vă spun că acela care îmi ascultă cuvântul şi crede în Cel care M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă. 25Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul şi acum a venit, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care-l vor auzi, vor trăi. 26Căci după cum Tatăl are viaţă în Sine Însuşi, la fel I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine Însuşi. 27Şi I-a dat puterea să judece, pentru că este Fiul Omului. 28Nu vă miraţi de aceasta, fiindcă vine ceasul în care toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul 29şi cei care au făcut fapte bune vor ieşi la înviere pentru viaţă, iar cei care au săvârşit răul vor ieşi la înviere pentru judecată.

30Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi: după cum aud, aşa judec, iar judecata Mea este dreaptă, fiindcă Eu nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

Martorii lui Iisus: Tatăl, Ioan, Iisus Însuşi

31Dacă Eu dau mărturie pentru Mine, mărturia Mea nu este adevărată. 32Altul este Cel care dă mărturie pentru Mine şi ştiu că mărturia pe care o dă pentru Mine este adevărată. 33Voi aţi trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru adevăr. 34Dar Eu nu primesc mărturie de la un om, ci spun acestea ca să vă mântuiţi. 35Ioan era făclia ce arde şi luminează, iar voi aţi vrut să vă bucuraţi o vreme de lumina lui. 36Dar Eu am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan: lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste lucrări dau mărturie pentru Mine că Tatăl M-a trimis. 37Tatăl care M-a trimis, El a dat mărturie pentru Mine. Voi nici nu I-aţi auzit niciodată glasul, nici chipul nu I l-aţi văzut, 38iar cuvântul Lui nu rămâne în voi, fiindcă nu-L credeţi pe acela pe care L-a trimis. 39Cercetaţi Scripturile, fiindcă socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică: dar şi acestea dau mărturie pentru Mine 40şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă.

41Nu primesc slavă de la oameni, 42dar vă cunosc: nu aveţi în voi iubirea lui Dumnezeu. 43Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi. Dacă cineva ar veni în numele lui însuşi, pe el l-aţi primi. 44Cum puteţi crede voi, care vă daţi slavă unii altora, dar nu căutaţi slava care vine de la unicul Dumnezeu? 45Să nu credeţi că Eu vă voi învinui înaintea Tatălui. Are cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea. 46Căci dacă l-aţi fi crezut pe Moise, M-aţi fi crezut şi pe Mine, fiindcă el a scris despre Mine. 47Dar dacă nu credeţi ce a scris el, cum veţi crede cuvintele Mele?”

6

Înmulţirea pâinilor

61După acestea, Iisus a plecat pe ţărmul celălalt al Mării Galileii, care este numită şi Marea Tiberiadei. 2Îl urma o mulţime mare, fiindcă vedeau semnele pe care le săvârşea cu cei bolnavi. 3Iisus s-a suit pe munte şi acolo s-a aşezat jos cu ucenicii Lui. 4Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5Iisus a ridicat ochii şi a văzut că o mare mulţime venea spre El. Şi i-a spus lui Filip: „De unde vom cumpăra pâine să mănânce aceştia?” 6Dar spunea aceasta ca să-l încerce, căci El ştia ce urma să facă. 7Filip I-a răspuns: „Pâine de două sute de dinari nu le-ar fi de ajuns ca să primească fiecare măcar câte puţin.” 8Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a spus: 9„Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce înseamnă acestea pentru atât de mulţi?” 10Iisus a spus: „Puneţi-i pe oameni să se aşeze.” În acel loc era multă iarbă. Aşadar s-au aşezat; bărbaţii, cam cinci mii la număr. 11Iisus a luat pâinile şi, după ce a adus mulţumire, le-a împărţit celor aşezaţi şi la fel şi din peşti, cât au voit. 12După ce s-au săturat, le-a spus ucenicilor: „Adunaţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” 13Au strâns deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmituri care rămăseseră de la cei care mâncaseră din cele cinci pâini de orz. 14Iar oamenii care văzuseră semnul pe care îl făcuse spuneau: „Într-adevăr acesta este profetul care trebuia să vină în lume.” 15Dar Iisus, ştiind că vor să vină să Îl ia cu de-a sila să Îl facă rege, a plecat iar pe munte, singur.

Iisus merge pe apă

16Când a venit seara, ucenicii Lui au coborât la mare 17şi, după ce s-au urcat în barcă, mergeau de partea cealaltă a mării, spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Iisus nu venise încă la ei. 18Şi marea era agitată, fiindcă bătea un vânt puternic. 19Iar după ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe mare şi venind aproape de barcă, şi s-au speriat. 20Dar Iisus le-a spus: „Eu sunt, nu vă temeţi.” 21Şi, când au vrut să Îl ia în barcă, îndată au şi ajuns la ţărmul spre care se îndreptau.

Iisus, adevărata pâine a vieţii

22A doua zi, mulţimea, care stătea de partea cealaltă a mării, a văzut că acolo nu era decât o corăbioară şi că Iisus nu se urcase cu ucenicii Lui în barcă, ci doar ucenicii Lui plecaseră. 23Au venit şi alte bărci din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră pâinea când adusese El mulţumire Domnului. 24Aşadar când a văzut mulţimea că Iisus nu este acolo şi nici ucenicii Lui, s-au suit în bărci şi au venit la Capernaum, căutându-L pe Iisus. 25Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au spus: „Rabbi, când ai ajuns aici?” 26Iisus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: voi Mă căutaţi nu fiindcă aţi văzut semne, ci fiindcă aţi mâncat pâine şi v-aţi săturat. 27Să nu lucraţi pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne pentru viaţa veşnică, pe care v-o va da Fiul Omului, căci Dumnezeu Tatăl L-a pecetluit pe El.” 28I-au spus aşadar: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” 29Iisus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în Cel pe care El L-a trimis.” 30I-au spus deci: „Ce semn faci Tu ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrări săvârşeşti? 31Părinţii noştri au mâncat mană în deşert, după cum stă scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer.” 32Atunci Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată, 33căci pâinea lui Dumnezeu este cea care coboară din cer şi dă viaţă lumii.”

34Aşadar I-au spus: „Doamne, dă-ne întotdeauna această pâine!” 35Iisus le-a spus: „Eu sunt pâinea vieţii. Cel care vine la Mine nu va flămânzi şi cel care crede în Mine nu va înseta niciodată. 36Dar v-am spus că M-aţi văzut şi nu credeţi. 37Toţi cei pe care Mi-i dă Tatăl vor veni la Mine, iar pe cel care vine la Mine nu-l voi scoate afară, 38fiindcă Eu nu am coborât din cer ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis. 39Şi aceasta este voia Celui care M-a trimis, să nu pierd nimic din ce Mi-a dat, ci să-l învii în ziua din urmă. 40Aceasta este voia Tatălui Meu: oricine Îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua din urmă.”

41Iudeii murmurau, aşadar, împotriva Lui, fiindcă spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer” 42şi spuneau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, nu-i cunoaştem noi pe tatăl şi pe mama Lui? Cum de spune acum: Am coborât din cer?” 43Iisus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi! 44Nimeni nu poate veni la Mine dacă Tatăl care M-a trimis nu îl atrage, iar Eu îl voi învia în ziua din urmă. 45Stă scris în profeţi: Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Oricine a auzit de la Tatăl şi a învăţat, vine la Mine. 46Nu că L-a văzut cineva pe Tatăl, în afară de Cel ce este de la Dumnezeu: acesta L-a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun, cel ce crede în Mine are viaţă veşnică. 48Eu sunt Pâinea vieţii. 49Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu şi au murit. 50Pâinea care coboară din cer este aceasta: oamenii să mănânce din ea şi să nu moară. 51Eu sunt pâinea cea vie care am coborât din cer: dacă va mânca cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.”

Iudeii şi unii ucenici cârtesc împotriva lui Iisus

52Atunci iudeii se certau între ei: „Cum poate acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” 53Aşa că Iisus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. 54Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua din urmă. 55Căci trupul Meu este hrană adevărată, iar sângele Meu este băutură adevărată. 56Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine şi Eu în el. 57După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu, iar Eu trăiesc prin Tatăl, şi cel care se va hrăni cu Mine va trăi prin Mine. 58Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cel care mănâncă această pâine va trăi în veci.” 59Acestea le-a spus în sinagogă pe când învăţa în Capernaum.

60Mulţi dintre ucenicii Lui care Îl auziseră, au spus: „Cuvântul acesta este greu! Cine e în stare să-l asculte?” 61Iisus ştia în Sinea sa că ucenicii Lui cârtesc cu privire la aceasta, şi le-a spus: „Vă scandalizează acest lucru? 62Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului urcând unde era mai înainte? 63Duhul este cel care dă viaţă, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi sunt viaţă. 64Dar printre voi sunt unii care nu cred”, căci Iisus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este cel care Îl va trăda. 65Şi a zis: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu îi este dat de Tatăl.”

66De atunci mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. 67Aşadar Iisus le-a spus celor doisprezece: „Voi nu vreţi să plecaţi?” 68Simon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice 69şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu.” 70Iisus i-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Unul dintre voi însă este diavol!” 71Vorbea despre Iuda al lui Simon Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, care avea să-L trădeze.

7

Necredinţa rudelor lui Iisus

71Şi după acestea, Iisus umbla prin Galileea, fiindcă nu voia să treacă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L omoare. 2Se apropia sărbătoarea iudeilor numită a Corturilor. 3Fraţii Lui I-au spus aşadar: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. 4Fiindcă nimeni nu lucrează pe ascuns când vrea să fie cunoscut. Dacă faci acestea, arată-Te lumii.” 5Dar nici fraţii Lui nu credeau în El. 6Atunci Iisus le-a zis: „Vremea Mea nu a sosit încă, dar vremea voastră este întotdeauna. 7Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, fiindcă Eu dau mărturie că faptele ei sunt rele. 8Mergeţi voi la sărbătoare! Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, fiindcă vremea Mea nu s-a împlinit încă.” 9Spunând acestea, a rămas în Galileea.

Iisus la sărbătoarea corturilor

10Dar după ce fraţii Săi au mers la sărbătoare, a urcat şi El, nu pe faţă, ci pe ascuns. 11Aşa că iudeii Îl căutau la sărbătoare şi spuneau: „Unde e?” 12Iar în mulţime se vorbea mult despre El; unii spuneau: „Este bun”, alţii spuneau: „Nu este, ci amăgeşte mulţimea.” 13Însă nimeni nu vorbea pe faţă despre El, de frica iudeilor.

14Sărbătoarea era deja trecută de jumătate când Iisus a urcat la Templu şi a început să înveţe. 15Iudeii s-au mirat, spunând: „Cum de ştie acesta carte, fără să fi învăţat?” 16Dar Iisus le-a răspuns şi a zis: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis. 17Dacă cineva vrea să-I împlinească voia, va şti dacă această învăţătură vine de la Dumnezeu ori dacă Eu vorbesc de la Mine. 18Cel care vorbeşte de la sine îşi caută propria slavă. Dar cel care caută slava Celui care l-a trimis, acela este adevărat şi în el nu este nedreptate. 19Nu v-a dat oare Moise Legea? Şi nici unul dintre voi nu împlineşte Legea! De ce căutaţi să Mă ucideţi?” 20Mulţimea I-a răspuns: „Eşti posedat de demon! Cine vrea să Te ucidă?” 21Iisus le-a răspuns: „Un singur lucru am făcut şi toţi vă miraţi! 22Moise v-a dat circumcizia – nu că ar fi de la Moise, ci de la părinţi – şi îi circumcideţi pe oameni chiar şi în zi de sâmbătă. 23Dacă omul este circumcis sâmbăta ca să nu fie încălcată Legea lui Moise, voi vă mâniaţi pe Mine fiindcă am însănătoşit un om sâmbăta? 24Nu judecaţi după aparenţe, ci faceţi o judecată dreaptă.”

25Aşadar unii din Ierusalim spuneau: „Nu este El acela pe care-L caută ca să-L omoare? 26Iată-L că vorbeşte pe faţă şi ei nu-I spun nimic. Nu cumva conducătorii şi-au dat seama cu adevărat că acesta este Hristosul? 27Dar ştim de unde este El. Când va veni însă Hristos, nimeni nu va şti de unde este.” 28Atunci Iisus, învăţând poporul în Templu, a strigat: „Pe Mine Mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt: Eu nu am venit de la Mine, dar Acela care M-a trimis este adevărat şi voi nu-L cunoaşteţi. 29Eu Îl ştiu, pentru că sunt de la El şi El M-a trimis.” 30Căutau, aşadar, să-L prindă, dar nimeni nu a pus mâna pe El, fiindcă nu-I venise ceasul. 31Dar mulţi din mulţime au crezut în El şi spuneau: „Când va veni Hristos nu va face oare mai multe semne decât a făcut acesta?”

32Fariseii au auzit mulţimea murmurând astfel despre El şi marii preoţi şi fariseii au trimis gărzile ca să-L prindă. 33Aşadar Iisus a spus: „Încă puţin timp mai sunt cu voi şi apoi Mă duc la Cel care M-a trimis. 34Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi, dar nu puteţi veni unde sunt Eu.” 35Iudeii şi-au spus: „Unde se va duce încât nu-L vom găsi? Oare va merge la cei împrăştiaţi printre greci şi îi va învăţa pe greci? 36Ce înseamnă cuvântul pe care Îl spune: Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi şi nu puteţi veni unde sunt Eu?”

Iisus, apa vieţii

37În ultima zi, care este cea mai mare zi a sărbătorii, Iisus s-a ridicat în picioare strigând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! 38Cel care crede în Mine, după cum spune Scriptura, din lăuntrul lui vor izvorî râuri de apă vie.39Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care crezuseră în El: fiindcă Duhul nu era încă dat, căci Iisus nu fusese preamărit.

40Auzind aceste cuvinte, unii din mulţime spuneau: „Cu adevărat El este profetul!” 41Alţii spuneau: „Acesta este Hristosul!”, iar alţii spuneau: „Va veni oare Hristos din Galileea? 42Oare n-a spus Scriptura că Hristos va veni din sămânţa lui David şi din Betleem, satul unde era David?” 43Şi mulţimea s-a dezbinat din cauza Lui. 44Unii dintre ei voiau să Îl prindă, dar nimeni nu şi-a pus mâinile pe El.

45Atunci gărzile au venit la marii preoţi şi farisei şi ei le-au spus: „De ce nu L-aţi adus?” 46Gărzile au răspuns: „Niciodată nu a vorbit vreun om aşa ca El.” 47Fariseii le-au răspuns: „Nu cumva aţi fost înşelaţi şi voi? 48Oare dintre farisei sau conducători a crezut cineva în El? 49Dar mulţimea aceasta care nu cunoaşte Legea e blestemată!” 50Nicodim, unul dintre ei, cel care venise la Iisus mai înainte, le-a spus: 51„Oare Legea noastră condamnă un om fără ca mai întâi să-l asculte şi să ştie ce face?” 52Ei au răspuns: „Nu cumva eşti şi tu din Galileea? Cercetează şi vezi că nu s-a ridicat nici un profet din Galileea.” 53Şi s-a dus fiecare la casa lui.