Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
6

Înmulţirea pâinilor

61După acestea, Iisus a plecat pe ţărmul celălalt al Mării Galileii, care este numită şi Marea Tiberiadei. 2Îl urma o mulţime mare, fiindcă vedeau semnele pe care le săvârşea cu cei bolnavi. 3Iisus s-a suit pe munte şi acolo s-a aşezat jos cu ucenicii Lui. 4Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5Iisus a ridicat ochii şi a văzut că o mare mulţime venea spre El. Şi i-a spus lui Filip: „De unde vom cumpăra pâine să mănânce aceştia?” 6Dar spunea aceasta ca să-l încerce, căci El ştia ce urma să facă. 7Filip I-a răspuns: „Pâine de două sute de dinari nu le-ar fi de ajuns ca să primească fiecare măcar câte puţin.” 8Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a spus: 9„Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce înseamnă acestea pentru atât de mulţi?” 10Iisus a spus: „Puneţi-i pe oameni să se aşeze.” În acel loc era multă iarbă. Aşadar s-au aşezat; bărbaţii, cam cinci mii la număr. 11Iisus a luat pâinile şi, după ce a adus mulţumire, le-a împărţit celor aşezaţi şi la fel şi din peşti, cât au voit. 12După ce s-au săturat, le-a spus ucenicilor: „Adunaţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” 13Au strâns deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmituri care rămăseseră de la cei care mâncaseră din cele cinci pâini de orz. 14Iar oamenii care văzuseră semnul pe care îl făcuse spuneau: „Într-adevăr acesta este profetul care trebuia să vină în lume.” 15Dar Iisus, ştiind că vor să vină să Îl ia cu de-a sila să Îl facă rege, a plecat iar pe munte, singur.

Iisus merge pe apă

16Când a venit seara, ucenicii Lui au coborât la mare 17şi, după ce s-au urcat în barcă, mergeau de partea cealaltă a mării, spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Iisus nu venise încă la ei. 18Şi marea era agitată, fiindcă bătea un vânt puternic. 19Iar după ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe mare şi venind aproape de barcă, şi s-au speriat. 20Dar Iisus le-a spus: „Eu sunt, nu vă temeţi.” 21Şi, când au vrut să Îl ia în barcă, îndată au şi ajuns la ţărmul spre care se îndreptau.

Iisus, adevărata pâine a vieţii

22A doua zi, mulţimea, care stătea de partea cealaltă a mării, a văzut că acolo nu era decât o corăbioară şi că Iisus nu se urcase cu ucenicii Lui în barcă, ci doar ucenicii Lui plecaseră. 23Au venit şi alte bărci din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră pâinea când adusese El mulţumire Domnului. 24Aşadar când a văzut mulţimea că Iisus nu este acolo şi nici ucenicii Lui, s-au suit în bărci şi au venit la Capernaum, căutându-L pe Iisus. 25Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au spus: „Rabbi, când ai ajuns aici?” 26Iisus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: voi Mă căutaţi nu fiindcă aţi văzut semne, ci fiindcă aţi mâncat pâine şi v-aţi săturat. 27Să nu lucraţi pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne pentru viaţa veşnică, pe care v-o va da Fiul Omului, căci Dumnezeu Tatăl L-a pecetluit pe El.” 28I-au spus aşadar: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” 29Iisus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în Cel pe care El L-a trimis.” 30I-au spus deci: „Ce semn faci Tu ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrări săvârşeşti? 31Părinţii noştri au mâncat mană în deşert, după cum stă scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer.” 32Atunci Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată, 33căci pâinea lui Dumnezeu este cea care coboară din cer şi dă viaţă lumii.”

34Aşadar I-au spus: „Doamne, dă-ne întotdeauna această pâine!” 35Iisus le-a spus: „Eu sunt pâinea vieţii. Cel care vine la Mine nu va flămânzi şi cel care crede în Mine nu va înseta niciodată. 36Dar v-am spus că M-aţi văzut şi nu credeţi. 37Toţi cei pe care Mi-i dă Tatăl vor veni la Mine, iar pe cel care vine la Mine nu-l voi scoate afară, 38fiindcă Eu nu am coborât din cer ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis. 39Şi aceasta este voia Celui care M-a trimis, să nu pierd nimic din ce Mi-a dat, ci să-l învii în ziua din urmă. 40Aceasta este voia Tatălui Meu: oricine Îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua din urmă.”

41Iudeii murmurau, aşadar, împotriva Lui, fiindcă spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer” 42şi spuneau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, nu-i cunoaştem noi pe tatăl şi pe mama Lui? Cum de spune acum: Am coborât din cer?” 43Iisus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi! 44Nimeni nu poate veni la Mine dacă Tatăl care M-a trimis nu îl atrage, iar Eu îl voi învia în ziua din urmă. 45Stă scris în profeţi: Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Oricine a auzit de la Tatăl şi a învăţat, vine la Mine. 46Nu că L-a văzut cineva pe Tatăl, în afară de Cel ce este de la Dumnezeu: acesta L-a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun, cel ce crede în Mine are viaţă veşnică. 48Eu sunt Pâinea vieţii. 49Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu şi au murit. 50Pâinea care coboară din cer este aceasta: oamenii să mănânce din ea şi să nu moară. 51Eu sunt pâinea cea vie care am coborât din cer: dacă va mânca cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.”

Iudeii şi unii ucenici cârtesc împotriva lui Iisus

52Atunci iudeii se certau între ei: „Cum poate acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” 53Aşa că Iisus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. 54Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua din urmă. 55Căci trupul Meu este hrană adevărată, iar sângele Meu este băutură adevărată. 56Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine şi Eu în el. 57După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu, iar Eu trăiesc prin Tatăl, şi cel care se va hrăni cu Mine va trăi prin Mine. 58Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cel care mănâncă această pâine va trăi în veci.” 59Acestea le-a spus în sinagogă pe când învăţa în Capernaum.

60Mulţi dintre ucenicii Lui care Îl auziseră, au spus: „Cuvântul acesta este greu! Cine e în stare să-l asculte?” 61Iisus ştia în Sinea sa că ucenicii Lui cârtesc cu privire la aceasta, şi le-a spus: „Vă scandalizează acest lucru? 62Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului urcând unde era mai înainte? 63Duhul este cel care dă viaţă, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi sunt viaţă. 64Dar printre voi sunt unii care nu cred”, căci Iisus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este cel care Îl va trăda. 65Şi a zis: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu îi este dat de Tatăl.”

66De atunci mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. 67Aşadar Iisus le-a spus celor doisprezece: „Voi nu vreţi să plecaţi?” 68Simon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice 69şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu.” 70Iisus i-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Unul dintre voi însă este diavol!” 71Vorbea despre Iuda al lui Simon Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, care avea să-L trădeze.