Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
6

Înmulţirea pâinilor

61După acestea, Iisus a plecat pe ţărmul celălalt al Mării Galileii, care este numită şi Marea Tiberiadei. 2Îl urma o mulţime mare, fiindcă vedeau semnele pe care le săvârşea cu cei bolnavi. 3Iisus s-a suit pe munte şi acolo s-a aşezat jos cu ucenicii Lui. 4Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5Iisus a ridicat ochii şi a văzut că o mare mulţime venea spre El. Şi i-a spus lui Filip: „De unde vom cumpăra pâine să mănânce aceştia?” 6Dar spunea aceasta ca să-l încerce, căci El ştia ce urma să facă. 7Filip I-a răspuns: „Pâine de două sute de dinari nu le-ar fi de ajuns ca să primească fiecare măcar câte puţin.” 8Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a spus: 9„Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce înseamnă acestea pentru atât de mulţi?” 10Iisus a spus: „Puneţi-i pe oameni să se aşeze.” În acel loc era multă iarbă. Aşadar s-au aşezat; bărbaţii, cam cinci mii la număr. 11Iisus a luat pâinile şi, după ce a adus mulţumire, le-a împărţit celor aşezaţi şi la fel şi din peşti, cât au voit. 12După ce s-au săturat, le-a spus ucenicilor: „Adunaţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” 13Au strâns deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmituri care rămăseseră de la cei care mâncaseră din cele cinci pâini de orz. 14Iar oamenii care văzuseră semnul pe care îl făcuse spuneau: „Într-adevăr acesta este profetul care trebuia să vină în lume.” 15Dar Iisus, ştiind că vor să vină să Îl ia cu de-a sila să Îl facă rege, a plecat iar pe munte, singur.

Iisus merge pe apă

16Când a venit seara, ucenicii Lui au coborât la mare 17şi, după ce s-au urcat în barcă, mergeau de partea cealaltă a mării, spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Iisus nu venise încă la ei. 18Şi marea era agitată, fiindcă bătea un vânt puternic. 19Iar după ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Iisus umblând pe mare şi venind aproape de barcă, şi s-au speriat. 20Dar Iisus le-a spus: „Eu sunt, nu vă temeţi.” 21Şi, când au vrut să Îl ia în barcă, îndată au şi ajuns la ţărmul spre care se îndreptau.

Iisus, adevărata pâine a vieţii

22A doua zi, mulţimea, care stătea de partea cealaltă a mării, a văzut că acolo nu era decât o corăbioară şi că Iisus nu se urcase cu ucenicii Lui în barcă, ci doar ucenicii Lui plecaseră. 23Au venit şi alte bărci din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră pâinea când adusese El mulţumire Domnului. 24Aşadar când a văzut mulţimea că Iisus nu este acolo şi nici ucenicii Lui, s-au suit în bărci şi au venit la Capernaum, căutându-L pe Iisus. 25Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au spus: „Rabbi, când ai ajuns aici?” 26Iisus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: voi Mă căutaţi nu fiindcă aţi văzut semne, ci fiindcă aţi mâncat pâine şi v-aţi săturat. 27Să nu lucraţi pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne pentru viaţa veşnică, pe care v-o va da Fiul Omului, căci Dumnezeu Tatăl L-a pecetluit pe El.” 28I-au spus aşadar: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?” 29Iisus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în Cel pe care El L-a trimis.” 30I-au spus deci: „Ce semn faci Tu ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrări săvârşeşti? 31Părinţii noştri au mâncat mană în deşert, după cum stă scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer.” 32Atunci Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată, 33căci pâinea lui Dumnezeu este cea care coboară din cer şi dă viaţă lumii.”

34Aşadar I-au spus: „Doamne, dă-ne întotdeauna această pâine!” 35Iisus le-a spus: „Eu sunt pâinea vieţii. Cel care vine la Mine nu va flămânzi şi cel care crede în Mine nu va înseta niciodată. 36Dar v-am spus că M-aţi văzut şi nu credeţi. 37Toţi cei pe care Mi-i dă Tatăl vor veni la Mine, iar pe cel care vine la Mine nu-l voi scoate afară, 38fiindcă Eu nu am coborât din cer ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis. 39Şi aceasta este voia Celui care M-a trimis, să nu pierd nimic din ce Mi-a dat, ci să-l învii în ziua din urmă. 40Aceasta este voia Tatălui Meu: oricine Îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua din urmă.”

41Iudeii murmurau, aşadar, împotriva Lui, fiindcă spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer” 42şi spuneau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, nu-i cunoaştem noi pe tatăl şi pe mama Lui? Cum de spune acum: Am coborât din cer?” 43Iisus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi! 44Nimeni nu poate veni la Mine dacă Tatăl care M-a trimis nu îl atrage, iar Eu îl voi învia în ziua din urmă. 45Stă scris în profeţi: Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Oricine a auzit de la Tatăl şi a învăţat, vine la Mine. 46Nu că L-a văzut cineva pe Tatăl, în afară de Cel ce este de la Dumnezeu: acesta L-a văzut pe Tatăl. 47Adevărat, adevărat vă spun, cel ce crede în Mine are viaţă veşnică. 48Eu sunt Pâinea vieţii. 49Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu şi au murit. 50Pâinea care coboară din cer este aceasta: oamenii să mănânce din ea şi să nu moară. 51Eu sunt pâinea cea vie care am coborât din cer: dacă va mânca cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.”

Iudeii şi unii ucenici cârtesc împotriva lui Iisus

52Atunci iudeii se certau între ei: „Cum poate acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” 53Aşa că Iisus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. 54Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua din urmă. 55Căci trupul Meu este hrană adevărată, iar sângele Meu este băutură adevărată. 56Cel care mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine şi Eu în el. 57După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu, iar Eu trăiesc prin Tatăl, şi cel care se va hrăni cu Mine va trăi prin Mine. 58Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cel care mănâncă această pâine va trăi în veci.” 59Acestea le-a spus în sinagogă pe când învăţa în Capernaum.

60Mulţi dintre ucenicii Lui care Îl auziseră, au spus: „Cuvântul acesta este greu! Cine e în stare să-l asculte?” 61Iisus ştia în Sinea sa că ucenicii Lui cârtesc cu privire la aceasta, şi le-a spus: „Vă scandalizează acest lucru? 62Dar dacă L-aţi vedea pe Fiul Omului urcând unde era mai înainte? 63Duhul este cel care dă viaţă, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi sunt viaţă. 64Dar printre voi sunt unii care nu cred”, căci Iisus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este cel care Îl va trăda. 65Şi a zis: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu îi este dat de Tatăl.”

66De atunci mulţi dintre ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. 67Aşadar Iisus le-a spus celor doisprezece: „Voi nu vreţi să plecaţi?” 68Simon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice 69şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu.” 70Iisus i-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Unul dintre voi însă este diavol!” 71Vorbea despre Iuda al lui Simon Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, care avea să-L trădeze.

7

Necredinţa rudelor lui Iisus

71Şi după acestea, Iisus umbla prin Galileea, fiindcă nu voia să treacă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L omoare. 2Se apropia sărbătoarea iudeilor numită a Corturilor. 3Fraţii Lui I-au spus aşadar: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. 4Fiindcă nimeni nu lucrează pe ascuns când vrea să fie cunoscut. Dacă faci acestea, arată-Te lumii.” 5Dar nici fraţii Lui nu credeau în El. 6Atunci Iisus le-a zis: „Vremea Mea nu a sosit încă, dar vremea voastră este întotdeauna. 7Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, fiindcă Eu dau mărturie că faptele ei sunt rele. 8Mergeţi voi la sărbătoare! Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, fiindcă vremea Mea nu s-a împlinit încă.” 9Spunând acestea, a rămas în Galileea.

Iisus la sărbătoarea corturilor

10Dar după ce fraţii Săi au mers la sărbătoare, a urcat şi El, nu pe faţă, ci pe ascuns. 11Aşa că iudeii Îl căutau la sărbătoare şi spuneau: „Unde e?” 12Iar în mulţime se vorbea mult despre El; unii spuneau: „Este bun”, alţii spuneau: „Nu este, ci amăgeşte mulţimea.” 13Însă nimeni nu vorbea pe faţă despre El, de frica iudeilor.

14Sărbătoarea era deja trecută de jumătate când Iisus a urcat la Templu şi a început să înveţe. 15Iudeii s-au mirat, spunând: „Cum de ştie acesta carte, fără să fi învăţat?” 16Dar Iisus le-a răspuns şi a zis: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis. 17Dacă cineva vrea să-I împlinească voia, va şti dacă această învăţătură vine de la Dumnezeu ori dacă Eu vorbesc de la Mine. 18Cel care vorbeşte de la sine îşi caută propria slavă. Dar cel care caută slava Celui care l-a trimis, acela este adevărat şi în el nu este nedreptate. 19Nu v-a dat oare Moise Legea? Şi nici unul dintre voi nu împlineşte Legea! De ce căutaţi să Mă ucideţi?” 20Mulţimea I-a răspuns: „Eşti posedat de demon! Cine vrea să Te ucidă?” 21Iisus le-a răspuns: „Un singur lucru am făcut şi toţi vă miraţi! 22Moise v-a dat circumcizia – nu că ar fi de la Moise, ci de la părinţi – şi îi circumcideţi pe oameni chiar şi în zi de sâmbătă. 23Dacă omul este circumcis sâmbăta ca să nu fie încălcată Legea lui Moise, voi vă mâniaţi pe Mine fiindcă am însănătoşit un om sâmbăta? 24Nu judecaţi după aparenţe, ci faceţi o judecată dreaptă.”

25Aşadar unii din Ierusalim spuneau: „Nu este El acela pe care-L caută ca să-L omoare? 26Iată-L că vorbeşte pe faţă şi ei nu-I spun nimic. Nu cumva conducătorii şi-au dat seama cu adevărat că acesta este Hristosul? 27Dar ştim de unde este El. Când va veni însă Hristos, nimeni nu va şti de unde este.” 28Atunci Iisus, învăţând poporul în Templu, a strigat: „Pe Mine Mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt: Eu nu am venit de la Mine, dar Acela care M-a trimis este adevărat şi voi nu-L cunoaşteţi. 29Eu Îl ştiu, pentru că sunt de la El şi El M-a trimis.” 30Căutau, aşadar, să-L prindă, dar nimeni nu a pus mâna pe El, fiindcă nu-I venise ceasul. 31Dar mulţi din mulţime au crezut în El şi spuneau: „Când va veni Hristos nu va face oare mai multe semne decât a făcut acesta?”

32Fariseii au auzit mulţimea murmurând astfel despre El şi marii preoţi şi fariseii au trimis gărzile ca să-L prindă. 33Aşadar Iisus a spus: „Încă puţin timp mai sunt cu voi şi apoi Mă duc la Cel care M-a trimis. 34Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi, dar nu puteţi veni unde sunt Eu.” 35Iudeii şi-au spus: „Unde se va duce încât nu-L vom găsi? Oare va merge la cei împrăştiaţi printre greci şi îi va învăţa pe greci? 36Ce înseamnă cuvântul pe care Îl spune: Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi şi nu puteţi veni unde sunt Eu?”

Iisus, apa vieţii

37În ultima zi, care este cea mai mare zi a sărbătorii, Iisus s-a ridicat în picioare strigând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! 38Cel care crede în Mine, după cum spune Scriptura, din lăuntrul lui vor izvorî râuri de apă vie.39Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care crezuseră în El: fiindcă Duhul nu era încă dat, căci Iisus nu fusese preamărit.

40Auzind aceste cuvinte, unii din mulţime spuneau: „Cu adevărat El este profetul!” 41Alţii spuneau: „Acesta este Hristosul!”, iar alţii spuneau: „Va veni oare Hristos din Galileea? 42Oare n-a spus Scriptura că Hristos va veni din sămânţa lui David şi din Betleem, satul unde era David?” 43Şi mulţimea s-a dezbinat din cauza Lui. 44Unii dintre ei voiau să Îl prindă, dar nimeni nu şi-a pus mâinile pe El.

45Atunci gărzile au venit la marii preoţi şi farisei şi ei le-au spus: „De ce nu L-aţi adus?” 46Gărzile au răspuns: „Niciodată nu a vorbit vreun om aşa ca El.” 47Fariseii le-au răspuns: „Nu cumva aţi fost înşelaţi şi voi? 48Oare dintre farisei sau conducători a crezut cineva în El? 49Dar mulţimea aceasta care nu cunoaşte Legea e blestemată!” 50Nicodim, unul dintre ei, cel care venise la Iisus mai înainte, le-a spus: 51„Oare Legea noastră condamnă un om fără ca mai întâi să-l asculte şi să ştie ce face?” 52Ei au răspuns: „Nu cumva eşti şi tu din Galileea? Cercetează şi vezi că nu s-a ridicat nici un profet din Galileea.” 53Şi s-a dus fiecare la casa lui.

8

Iisus şi iertarea femeii adultere

81Iisus s-a dus pe Muntele Măslinilor. 2Dar în zori a venit din nou în Templu şi tot poporul venea la El, iar El, stând jos, îi învăţa. 3Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o în mijloc, 4I-au zis: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă pe când săvârşea adulter, 5iar în Lege, Moise ne-a poruncit ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Aşadar, Tu ce spui?” 6Ziceau aşa ca să-L pună la încercare şi ca să aibă pentru ce să-L acuze. Dar Iisus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. 7Şi cum ei Îl tot întrebau, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre voi care e fără păcat, să dea primul cu piatra în ea.” 8Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. 9Iar ei, când au auzit, au plecat unul câte unul, începând cu cei mai bătrâni. El a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10Iisus s-a ridicat şi i-a zis: „Femeie, unde s-au dus toţi? Nimeni nu te-a condamnat?” 11Ea a spus: „Nimeni, Doamne.” Iisus i-a spus: „Nici eu nu te condamn. Mergi şi de acum înainte să nu mai păcătuieşti!”

Iisus, lumina lumii

12Iisus a vorbit din nou: „Eu sunt lumina lumii: cel care Mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” 13Atunci fariseii I-au spus: „Tu dai mărturie despre Tine Însuţi, deci mărturia Ta nu este adevărată.” 14Iisus le-a răspuns: „Chiar dacă dau mărturie despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, pentru că ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Însă voi nu ştiţi nici de unde vin, nici unde Mă duc. 15Voi judecaţi aşa cum judecă oamenii. Eu nu judec pe nimeni. 16Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl care M-a trimis. 17Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. 18Eu sunt cel care dau mărturie despre Mine Însumi şi despre Mine dă mărturie Tatăl care M-a trimis.” 19I-au spus atunci: „Unde este Tatăl Tău?” Iisus le-a răspuns: „Nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” 20Aceste cuvinte le-a spus lângă vistierie, pe când învăţa în Templu, dar nimeni nu a pus mâna pe El, fiindcă nu-I venise încă ceasul.

21Apoi le-a mai spus: „Eu plec, iar voi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.” 22Deci iudeii ziceau: „Nu cumva îşi va lua viaţa, de spune: Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni?” 23Şi El le spunea: „Voi sunteţi de aici de jos, Eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. 24V-am spus că veţi muri în păcatele voastre, pentru că dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” 25Ei Îi spuneau: „Tu cine eşti?” Iisus le-a zis: „Sunt ceea ce v-am zis de la început. 26Am multe de spus şi de judecat cu privire la voi. Dar Cel care M-a trimis este adevărat şi Eu spun lumii ceea ce am auzit de la El.” 27Dar ei nu au înţeles că le vorbea despre Tatăl. 28Iisus le-a spus deci: „Când Îl veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi şti că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci, precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc. 29Iar Cel care M-a trimis este cu Mine, nu M-a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna lucrurile care Îi sunt plăcute.” 30Când a spus acestea, mulţi au crezut în El.

Despre adevăr

31Aşadar Iisus le spunea iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenicii Mei 32şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.” 33Ei I-au răspuns: „Noi suntem urmaşii lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui. Cum spui Tu: Veţi fi liberi?” 34Iisus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: oricine păcătuieşte este rob al păcatului. 35Iar robul nu rămâne pentru totdeauna în casă. Fiul însă rămâne pentru totdeauna. 36Aşadar, dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi. 37Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam. Însă încercaţi să Mă omorâţi, deoarece cuvântul Meu nu-şi găseşte loc în voi. 38Eu spun ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.”

Iisus şi Avraam

39Ei I-au răspuns: „Tatăl nostru este Avraam.” Iisus le-a spus: „Dacă sunteţi fiii lui Avraam, faceţi faptele lui Avraam! 40Dar acum încercaţi să Mă ucideţi pe Mine, Cel care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu: Avraam nu a făcut aşa. 41Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei au zis: „Noi nu suntem născuţi din adulter. Avem un singur tată: pe Dumnezeu.” 42Iisus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că nu am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43De ce nu înţelegeţi spusele Mele? Pentru că nu puteţi asculta cuvântul Meu. 44Voi sunteţi din tatăl vostru, Diavolul, şi vreţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru. De la început el a fost ucigaş de oameni şi nu a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Când spune minciuna, din ale lui spune, fiindcă este mincinos şi tatăl minciunii. 45Însă Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi. 46Care dintre voi Mă poate acuza de păcat? Dacă spun adevărul de ce nu Mă credeţi? 47Cel care este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu. De aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”

48Iudeii au răspuns: „Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că eşti posedat de diavol?” 49Iisus a răspuns: „Eu nu sunt posedat de diavol, ci Îl cinstesc pe Tatăl Meu, iar voi nu Mă cinstiţi pe Mine. 50Însă Eu nu caut slava Mea. Are cine să o caute şi să judece. 51Adevărat, adevărat vă spun: dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veci!” 52Iudeii I-au zis: „Ştim acum că eşti posedat de diavol. Avraam a murit, şi profeţii la fel. Iar tu spui: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veci. 53Eşti oare Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine pretinzi că eşti?” 54Iisus a răspuns: „Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu, despre care voi spuneţi că este Dumnezeul vostru, El este cel care Mă slăveşte. 55Voi nu L-aţi cunoscut, însă Eu Îl cunosc. Şi dacă aş spune că nu Îl cunosc, aş fi mincinos, asemenea vouă. Dar Îl cunosc şi păzesc cuvântul Lui. 56Avraam, părintele vostru, a tresăltat la gândul că va vedea ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.” 57Atunci iudeii I-au spus: „Nu ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?” 58Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, înainte să fie Avraam, Eu sunt.” 59Atunci ei au luat pietre ca să arunce în El, dar Iisus s-a ascuns şi a ieşit din Templu.