Necredinţa rudelor lui Iisus

7¹Şi după acestea, Iisus umbla prin Galileea, fiindcă nu voia să treacă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L omoare. ²Se apropia sărbătoarea iudeilor numită a Corturilor. ³Fraţii Lui I-au spus aşadar: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. ⁴Fiindcă nimeni nu lucrează pe ascuns când vrea să fie cunoscut. Dacă faci acestea, arată-Te lumii.” ⁵Dar nici fraţii Lui nu credeau în El. ⁶Atunci Iisus le-a zis: „Vremea Mea nu a sosit încă, dar vremea voastră este întotdeauna. ⁷Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăşte, fiindcă Eu dau mărturie că faptele ei sunt rele. ⁸Mergeţi voi la sărbătoare! Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, fiindcă vremea Mea nu s-a împlinit încă.” ⁹Spunând acestea, a rămas în Galileea.

Iisus la sărbătoarea corturilor

¹⁰Dar după ce fraţii Săi au mers la sărbătoare, a urcat şi El, nu pe faţă, ci pe ascuns. ¹¹Aşa că iudeii Îl căutau la sărbătoare şi spuneau: „Unde e?” ¹²Iar în mulţime se vorbea mult despre El; unii spuneau: „Este bun”, alţii spuneau: „Nu este, ci amăgeşte mulţimea.” ¹³Însă nimeni nu vorbea pe faţă despre El, de frica iudeilor.

¹⁴Sărbătoarea era deja trecută de jumătate când Iisus a urcat la Templu şi a început să înveţe. ¹⁵Iudeii s-au mirat, spunând: „Cum de ştie acesta carte, fără să fi învăţat?” ¹⁶Dar Iisus le-a răspuns şi a zis: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis. ¹⁷Dacă cineva vrea să-I împlinească voia, va şti dacă această învăţătură vine de la Dumnezeu ori dacă Eu vorbesc de la Mine. ¹⁸Cel care vorbeşte de la sine îşi caută propria slavă. Dar cel care caută slava Celui care l-a trimis, acela este adevărat şi în el nu este nedreptate. ¹⁹Nu v-a dat oare Moise Legea? Şi nici unul dintre voi nu împlineşte Legea! De ce căutaţi să Mă ucideţi?” ²⁰Mulţimea I-a răspuns: „Eşti posedat de demon! Cine vrea să Te ucidă?” ²¹Iisus le-a răspuns: „Un singur lucru am făcut şi toţi vă miraţi! ²²Moise v-a dat circumcizia – nu că ar fi de la Moise, ci de la părinţi – şi îi circumcideţi pe oameni chiar şi în zi de sâmbătă. ²³Dacă omul este circumcis sâmbăta ca să nu fie încălcată Legea lui Moise, voi vă mâniaţi pe Mine fiindcă am însănătoşit un om sâmbăta? ²⁴Nu judecaţi după aparenţe, ci faceţi o judecată dreaptă.”

²⁵Aşadar unii din Ierusalim spuneau: „Nu este El acela pe care-L caută ca să-L omoare? ²⁶Iată-L că vorbeşte pe faţă şi ei nu-I spun nimic. Nu cumva conducătorii şi-au dat seama cu adevărat că acesta este Hristosul? ²⁷Dar ştim de unde este El. Când va veni însă Hristos, nimeni nu va şti de unde este.” ²⁸Atunci Iisus, învăţând poporul în Templu, a strigat: „Pe Mine Mă cunoaşteţi şi ştiţi de unde sunt: Eu nu am venit de la Mine, dar Acela care M-a trimis este adevărat şi voi nu-L cunoaşteţi. ²⁹Eu Îl ştiu, pentru că sunt de la El şi El M-a trimis.” ³⁰Căutau, aşadar, să-L prindă, dar nimeni nu a pus mâna pe El, fiindcă nu-I venise ceasul. ³¹Dar mulţi din mulţime au crezut în El şi spuneau: „Când va veni Hristos nu va face oare mai multe semne decât a făcut acesta?”

³²Fariseii au auzit mulţimea murmurând astfel despre El şi marii preoţi şi fariseii au trimis gărzile ca să-L prindă. ³³Aşadar Iisus a spus: „Încă puţin timp mai sunt cu voi şi apoi Mă duc la Cel care M-a trimis. ³⁴Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi, dar nu puteţi veni unde sunt Eu.” ³⁵Iudeii şi-au spus: „Unde se va duce încât nu-L vom găsi? Oare va merge la cei împrăştiaţi printre greci şi îi va învăţa pe greci? ³⁶Ce înseamnă cuvântul pe care Îl spune: Mă veţi căuta şi nu Mă veţi găsi şi nu puteţi veni unde sunt Eu?”

Iisus, apa vieţii

³⁷În ultima zi, care este cea mai mare zi a sărbătorii, Iisus s-a ridicat în picioare strigând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! ³⁸Cel care crede în Mine, după cum spune Scriptura, din lăuntrul lui vor izvorî râuri de apă vie.” ³⁹Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe care aveau să-L primească cei care crezuseră în El: fiindcă Duhul nu era încă dat, căci Iisus nu fusese preamărit.

⁴⁰Auzind aceste cuvinte, unii din mulţime spuneau: „Cu adevărat El este profetul!” ⁴¹Alţii spuneau: „Acesta este Hristosul!”, iar alţii spuneau: „Va veni oare Hristos din Galileea? ⁴²Oare n-a spus Scriptura că Hristos va veni din sămânţa lui David şi din Betleem, satul unde era David?” ⁴³Şi mulţimea s-a dezbinat din cauza Lui. ⁴⁴Unii dintre ei voiau să Îl prindă, dar nimeni nu şi-a pus mâinile pe El.

⁴⁵Atunci gărzile au venit la marii preoţi şi farisei şi ei le-au spus: „De ce nu L-aţi adus?” ⁴⁶Gărzile au răspuns: „Niciodată nu a vorbit vreun om aşa ca El.” ⁴⁷Fariseii le-au răspuns: „Nu cumva aţi fost înşelaţi şi voi? ⁴⁸Oare dintre farisei sau conducători a crezut cineva în El? ⁴⁹Dar mulţimea aceasta care nu cunoaşte Legea e blestemată!” ⁵⁰Nicodim, unul dintre ei, cel care venise la Iisus mai înainte, le-a spus: ⁵¹„Oare Legea noastră condamnă un om fără ca mai întâi să-l asculte şi să ştie ce face?” ⁵²Ei au răspuns: „Nu cumva eşti şi tu din Galileea? Cercetează şi vezi că nu s-a ridicat nici un profet din Galileea.” ⁵³Şi s-a dus fiecare la casa lui.

Iisus şi iertarea femeii adultere

8¹Iisus s-a dus pe Muntele Măslinilor. ²Dar în zori a venit din nou în Templu şi tot poporul venea la El, iar El, stând jos, îi învăţa. ³Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o în mijloc, ⁴I-au zis: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă pe când săvârşea adulter, ⁵iar în Lege, Moise ne-a poruncit ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Aşadar, Tu ce spui?” ⁶Ziceau aşa ca să-L pună la încercare şi ca să aibă pentru ce să-L acuze. Dar Iisus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. ⁷Şi cum ei Îl tot întrebau, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre voi care e fără păcat, să dea primul cu piatra în ea.” ⁸Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. ⁹Iar ei, când au auzit, au plecat unul câte unul, începând cu cei mai bătrâni. El a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. ¹⁰Iisus s-a ridicat şi i-a zis: „Femeie, unde s-au dus toţi? Nimeni nu te-a condamnat?” ¹¹Ea a spus: „Nimeni, Doamne.” Iisus i-a spus: „Nici eu nu te condamn. Mergi şi de acum înainte să nu mai păcătuieşti!”

Iisus, lumina lumii

¹²Iisus a vorbit din nou: „Eu sunt lumina lumii: cel care Mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” ¹³Atunci fariseii I-au spus: „Tu dai mărturie despre Tine Însuţi, deci mărturia Ta nu este adevărată.” ¹⁴Iisus le-a răspuns: „Chiar dacă dau mărturie despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, pentru că ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Însă voi nu ştiţi nici de unde vin, nici unde Mă duc. ¹⁵Voi judecaţi aşa cum judecă oamenii. Eu nu judec pe nimeni. ¹⁶Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl care M-a trimis. ¹⁷Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. ¹⁸Eu sunt cel care dau mărturie despre Mine Însumi şi despre Mine dă mărturie Tatăl care M-a trimis.” ¹⁹I-au spus atunci: „Unde este Tatăl Tău?” Iisus le-a răspuns: „Nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” ²⁰Aceste cuvinte le-a spus lângă vistierie, pe când învăţa în Templu, dar nimeni nu a pus mâna pe El, fiindcă nu-I venise încă ceasul.

²¹Apoi le-a mai spus: „Eu plec, iar voi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.” ²²Deci iudeii ziceau: „Nu cumva îşi va lua viaţa, de spune: Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni?” ²³Şi El le spunea: „Voi sunteţi de aici de jos, Eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. ²⁴V-am spus că veţi muri în păcatele voastre, pentru că dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” ²⁵Ei Îi spuneau: „Tu cine eşti?” Iisus le-a zis: „Sunt ceea ce v-am zis de la început. ²⁶Am multe de spus şi de judecat cu privire la voi. Dar Cel care M-a trimis este adevărat şi Eu spun lumii ceea ce am auzit de la El.” ²⁷Dar ei nu au înţeles că le vorbea despre Tatăl. ²⁸Iisus le-a spus deci: „Când Îl veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi şti că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci, precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc. ²⁹Iar Cel care M-a trimis este cu Mine, nu M-a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna lucrurile care Îi sunt plăcute.” ³⁰Când a spus acestea, mulţi au crezut în El.

Despre adevăr

³¹Aşadar Iisus le spunea iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenicii Mei ³²şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.” ³³Ei I-au răspuns: „Noi suntem urmaşii lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui. Cum spui Tu: Veţi fi liberi?” ³⁴Iisus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: oricine păcătuieşte este rob al păcatului. ³⁵Iar robul nu rămâne pentru totdeauna în casă. Fiul însă rămâne pentru totdeauna. ³⁶Aşadar, dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi. ³⁷Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam. Însă încercaţi să Mă omorâţi, deoarece cuvântul Meu nu-şi găseşte loc în voi. ³⁸Eu spun ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.”

Iisus şi Avraam

³⁹Ei I-au răspuns: „Tatăl nostru este Avraam.” Iisus le-a spus: „Dacă sunteţi fiii lui Avraam, faceţi faptele lui Avraam! ⁴⁰Dar acum încercaţi să Mă ucideţi pe Mine, Cel care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu: Avraam nu a făcut aşa. ⁴¹Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei au zis: „Noi nu suntem născuţi din adulter. Avem un singur tată: pe Dumnezeu.” ⁴²Iisus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că nu am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. ⁴³De ce nu înţelegeţi spusele Mele? Pentru că nu puteţi asculta cuvântul Meu. ⁴⁴Voi sunteţi din tatăl vostru, Diavolul, şi vreţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru. De la început el a fost ucigaş de oameni şi nu a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Când spune minciuna, din ale lui spune, fiindcă este mincinos şi tatăl minciunii. ⁴⁵Însă Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi. ⁴⁶Care dintre voi Mă poate acuza de păcat? Dacă spun adevărul de ce nu Mă credeţi? ⁴⁷Cel care este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu. De aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”

⁴⁸Iudeii au răspuns: „Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că eşti posedat de diavol?” ⁴⁹Iisus a răspuns: „Eu nu sunt posedat de diavol, ci Îl cinstesc pe Tatăl Meu, iar voi nu Mă cinstiţi pe Mine. ⁵⁰Însă Eu nu caut slava Mea. Are cine să o caute şi să judece. ⁵¹Adevărat, adevărat vă spun: dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veci!” ⁵²Iudeii I-au zis: „Ştim acum că eşti posedat de diavol. Avraam a murit, şi profeţii la fel. Iar tu spui: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veci. ⁵³Eşti oare Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine pretinzi că eşti?” ⁵⁴Iisus a răspuns: „Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu, despre care voi spuneţi că este Dumnezeul vostru, El este cel care Mă slăveşte. ⁵⁵Voi nu L-aţi cunoscut, însă Eu Îl cunosc. Şi dacă aş spune că nu Îl cunosc, aş fi mincinos, asemenea vouă. Dar Îl cunosc şi păzesc cuvântul Lui. ⁵⁶Avraam, părintele vostru, a tresăltat la gândul că va vedea ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.” ⁵⁷Atunci iudeii I-au spus: „Nu ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?” ⁵⁸Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, înainte să fie Avraam, Eu sunt.” ⁵⁹Atunci ei au luat pietre ca să arunce în El, dar Iisus s-a ascuns şi a ieşit din Templu.

Vindecarea orbului din naştere

9¹Trecând, a văzut un om orb din naştere. ²Şi ucenicii L-au întrebat: „Rabbi, cine a păcătuit: acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” ³Iisus a răspuns: „Nici el nu a păcătuit, nici părinţii lui, ci s-a născut orb ca să se arate lucrările lui Dumnezeu în el. ⁴Trebuie să împlinesc lucrările Celui care M-a trimis cât timp este ziuă, căci vine noaptea şi nimeni nu mai poate lucra. ⁵Cât timp sunt în lume, Eu sunt lumina lumii.” ⁶După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat, i-a uns ochii cu tină ⁷şi i-a spus: „Mergi şi spală-te în scăldătoarea Siloam” (Siloam înseamnă Trimis). A plecat, aşadar, s-a spălat şi când s-a întors vedea. ⁸Atunci vecinii şi cei care îl văzuseră înainte cerşind spuneau: „Nu este el cel care stătea şi cerşea?” ⁹Unii spuneau: „El este”, alţii spuneau: „Nu, dar seamănă cu el.” El zicea: „Eu sunt.” ¹⁰I-au spus: „Cum ţi s-au deschis ochii?” ¹¹El a răspuns: „Omul acela numit Iisus a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a spus: Mergi la Siloam şi spală-te. După ce m-am dus şi m-am spălat, am început să văd.” ¹²Ei i-au spus: „Unde este El?” El a spus: „Nu ştiu.”

Fariseii îl dau afară din sinagogă pe orbul vindecat

¹³L-au adus la farisei pe cel care fusese înainte orb. ¹⁴Era sâmbătă în ziua în care Iisus făcuse tina şi îi deschisese ochii. ¹⁵Şi fariseii l-au întrebat din nou cum începuse să vadă. El le-a spus: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi am văzut.” ¹⁶Unii dintre farisei spuneau: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu respectă sâmbăta.” Alţii spuneau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei. ¹⁷I-au zis iarăşi orbului: „Tu ce spui despre El, că ţi-a deschis ochii?” Iar el a zis: „Este un profet.”

¹⁸Iudeii nu au crezut că fusese orb şi acum vedea până nu i-au chemat pe părinţii celui care îşi recăpătase vederea. ¹⁹Şi i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru despre care spuneţi că s-a născut orb? Cum de vede acum?” ²⁰Părinţii lui au răspuns: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. ²¹Însă nu ştim cum de vede acum sau cine i-a deschis ochii. Întrebaţi-l pe el! E destul de mare, va vorbi el pentru sine.” ²²Părinţii lui au zis aşa pentru că se temeau de iudei. Fiindcă iudeii se înţeleseseră deja că dacă cineva Îl va recunoaşte drept Hristos, să fie dat afară din sinagogă. ²³De aceea au spus părinţii lui: „E destul de mare, întrebaţi-l pe el.”

²⁴L-au chemat deci a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu! Noi ştim că acest om este un păcătos.” ²⁵El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb şi acum văd.” ²⁶I-au spus: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” ²⁷Le-a răspuns: „V-am mai spus şi nu m-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Nu cumva vreţi să vă faceţi şi voi ucenicii Lui?” ²⁸Ei l-au ocărât şi i-au spus: „Tu eşti ucenicul Lui, noi însă suntem ucenicii lui Moise. ²⁹Ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este.” ³⁰Omul le-a răspuns: „Tocmai aceasta este de mirare, că voi nu ştiţi de unde este, dar El mi-a deschis ochii. ³¹Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, ci dacă cineva este temător de Dumnezeu şi împlineşte voia Lui, pe acela îl ascultă. ³²Nu s-a auzit niciodată ca cineva să fi deschis ochii unui orb din naştere. ³³Dacă acesta nu ar fi fost de la Dumnezeu, nu ar fi putut face nimic.” ³⁴I-au răspuns: „Te-ai născut cu totul în păcate şi ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.

³⁵Iisus a auzit că l-au dat afară şi, găsindu-l, i-a spus: „Crezi tu în Fiul Omului?”Alte manuscrise au: „Fiul lui Dumnezeu”. ³⁶Acela I-a răspuns: „Dar cine este, ca să cred în El?” ³⁷Iisus i-a zis: „L-ai şi văzut. Este Cel care vorbeşte cu tine.” ³⁸El I-a spus: „Cred, Doamne.” Şi i s-a închinat. ³⁹Iar Iisus a spus: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să orbească.”

⁴⁰Unii dintre farisei, care erau lângă El, L-au auzit şi I-au spus: „Nu cumva noi suntem orbi?” ⁴¹Iisus le-a spus: „Dacă eraţi orbi, nu aţi fi avut păcat. Dar fiindcă spuneţi: Vedem, păcatul vostru rămâne.”