Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
8

Iisus şi iertarea femeii adultere

81Iisus s-a dus pe Muntele Măslinilor. 2Dar în zori a venit din nou în Templu şi tot poporul venea la El, iar El, stând jos, îi învăţa. 3Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o în mijloc, 4I-au zis: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă pe când săvârşea adulter, 5iar în Lege, Moise ne-a poruncit ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Aşadar, Tu ce spui?” 6Ziceau aşa ca să-L pună la încercare şi ca să aibă pentru ce să-L acuze. Dar Iisus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ. 7Şi cum ei Îl tot întrebau, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre voi care e fără păcat, să dea primul cu piatra în ea.” 8Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ. 9Iar ei, când au auzit, au plecat unul câte unul, începând cu cei mai bătrâni. El a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10Iisus s-a ridicat şi i-a zis: „Femeie, unde s-au dus toţi? Nimeni nu te-a condamnat?” 11Ea a spus: „Nimeni, Doamne.” Iisus i-a spus: „Nici eu nu te condamn. Mergi şi de acum înainte să nu mai păcătuieşti!”

Iisus, lumina lumii

12Iisus a vorbit din nou: „Eu sunt lumina lumii: cel care Mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” 13Atunci fariseii I-au spus: „Tu dai mărturie despre Tine Însuţi, deci mărturia Ta nu este adevărată.” 14Iisus le-a răspuns: „Chiar dacă dau mărturie despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, pentru că ştiu de unde am venit şi unde Mă duc. Însă voi nu ştiţi nici de unde vin, nici unde Mă duc. 15Voi judecaţi aşa cum judecă oamenii. Eu nu judec pe nimeni. 16Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl care M-a trimis. 17Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. 18Eu sunt cel care dau mărturie despre Mine Însumi şi despre Mine dă mărturie Tatăl care M-a trimis.” 19I-au spus atunci: „Unde este Tatăl Tău?” Iisus le-a răspuns: „Nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.” 20Aceste cuvinte le-a spus lângă vistierie, pe când învăţa în Templu, dar nimeni nu a pus mâna pe El, fiindcă nu-I venise încă ceasul.

21Apoi le-a mai spus: „Eu plec, iar voi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.” 22Deci iudeii ziceau: „Nu cumva îşi va lua viaţa, de spune: Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni?” 23Şi El le spunea: „Voi sunteţi de aici de jos, Eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. 24V-am spus că veţi muri în păcatele voastre, pentru că dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.” 25Ei Îi spuneau: „Tu cine eşti?” Iisus le-a zis: „Sunt ceea ce v-am zis de la început. 26Am multe de spus şi de judecat cu privire la voi. Dar Cel care M-a trimis este adevărat şi Eu spun lumii ceea ce am auzit de la El.” 27Dar ei nu au înţeles că le vorbea despre Tatăl. 28Iisus le-a spus deci: „Când Îl veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi şti că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci, precum M-a învăţat Tatăl, aşa vorbesc. 29Iar Cel care M-a trimis este cu Mine, nu M-a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna lucrurile care Îi sunt plăcute.” 30Când a spus acestea, mulţi au crezut în El.

Despre adevăr

31Aşadar Iisus le spunea iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenicii Mei 32şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera.” 33Ei I-au răspuns: „Noi suntem urmaşii lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui. Cum spui Tu: Veţi fi liberi?” 34Iisus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: oricine păcătuieşte este rob al păcatului. 35Iar robul nu rămâne pentru totdeauna în casă. Fiul însă rămâne pentru totdeauna. 36Aşadar, dacă Fiul vă eliberează, veţi fi cu adevărat liberi. 37Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam. Însă încercaţi să Mă omorâţi, deoarece cuvântul Meu nu-şi găseşte loc în voi. 38Eu spun ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru.”

Iisus şi Avraam

39Ei I-au răspuns: „Tatăl nostru este Avraam.” Iisus le-a spus: „Dacă sunteţi fiii lui Avraam, faceţi faptele lui Avraam! 40Dar acum încercaţi să Mă ucideţi pe Mine, Cel care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu: Avraam nu a făcut aşa. 41Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei au zis: „Noi nu suntem născuţi din adulter. Avem un singur tată: pe Dumnezeu.” 42Iisus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi, fiindcă Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că nu am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. 43De ce nu înţelegeţi spusele Mele? Pentru că nu puteţi asculta cuvântul Meu. 44Voi sunteţi din tatăl vostru, Diavolul, şi vreţi să împliniţi dorinţele tatălui vostru. De la început el a fost ucigaş de oameni şi nu a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Când spune minciuna, din ale lui spune, fiindcă este mincinos şi tatăl minciunii. 45Însă Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi. 46Care dintre voi Mă poate acuza de păcat? Dacă spun adevărul de ce nu Mă credeţi? 47Cel care este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu. De aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”

48Iudeii au răspuns: „Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că eşti posedat de diavol?” 49Iisus a răspuns: „Eu nu sunt posedat de diavol, ci Îl cinstesc pe Tatăl Meu, iar voi nu Mă cinstiţi pe Mine. 50Însă Eu nu caut slava Mea. Are cine să o caute şi să judece. 51Adevărat, adevărat vă spun: dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veci!” 52Iudeii I-au zis: „Ştim acum că eşti posedat de diavol. Avraam a murit, şi profeţii la fel. Iar tu spui: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veci. 53Eşti oare Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine pretinzi că eşti?” 54Iisus a răspuns: „Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu, despre care voi spuneţi că este Dumnezeul vostru, El este cel care Mă slăveşte. 55Voi nu L-aţi cunoscut, însă Eu Îl cunosc. Şi dacă aş spune că nu Îl cunosc, aş fi mincinos, asemenea vouă. Dar Îl cunosc şi păzesc cuvântul Lui. 56Avraam, părintele vostru, a tresăltat la gândul că va vedea ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.” 57Atunci iudeii I-au spus: „Nu ai nici cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam?” 58Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, înainte să fie Avraam, Eu sunt.” 59Atunci ei au luat pietre ca să arunce în El, dar Iisus s-a ascuns şi a ieşit din Templu.

9

Vindecarea orbului din naştere

91Trecând, a văzut un om orb din naştere. 2Şi ucenicii L-au întrebat: „Rabbi, cine a păcătuit: acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?” 3Iisus a răspuns: „Nici el nu a păcătuit, nici părinţii lui, ci s-a născut orb ca să se arate lucrările lui Dumnezeu în el. 4Trebuie să împlinesc lucrările Celui care M-a trimis cât timp este ziuă, căci vine noaptea şi nimeni nu mai poate lucra. 5Cât timp sunt în lume, Eu sunt lumina lumii.” 6După ce a spus acestea, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat, i-a uns ochii cu tină 7şi i-a spus: „Mergi şi spală-te în scăldătoarea Siloam” (Siloam înseamnă Trimis). A plecat, aşadar, s-a spălat şi când s-a întors vedea. 8Atunci vecinii şi cei care îl văzuseră înainte cerşind spuneau: „Nu este el cel care stătea şi cerşea?” 9Unii spuneau: „El este”, alţii spuneau: „Nu, dar seamănă cu el.” El zicea: „Eu sunt.” 10I-au spus: „Cum ţi s-au deschis ochii?” 11El a răspuns: „Omul acela numit Iisus a făcut tină, mi-a uns ochii şi mi-a spus: Mergi la Siloam şi spală-te. După ce m-am dus şi m-am spălat, am început să văd.” 12Ei i-au spus: „Unde este El?” El a spus: „Nu ştiu.”

Fariseii îl dau afară din sinagogă pe orbul vindecat

13L-au adus la farisei pe cel care fusese înainte orb. 14Era sâmbătă în ziua în care Iisus făcuse tina şi îi deschisese ochii. 15Şi fariseii l-au întrebat din nou cum începuse să vadă. El le-a spus: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat şi am văzut.” 16Unii dintre farisei spuneau: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu respectă sâmbăta.” Alţii spuneau: „Cum poate un om păcătos să facă asemenea semne?” Şi era dezbinare între ei. 17I-au zis iarăşi orbului: „Tu ce spui despre El, că ţi-a deschis ochii?” Iar el a zis: „Este un profet.”

18Iudeii nu au crezut că fusese orb şi acum vedea până nu i-au chemat pe părinţii celui care îşi recăpătase vederea. 19Şi i-au întrebat: „Acesta este fiul vostru despre care spuneţi că s-a născut orb? Cum de vede acum?” 20Părinţii lui au răspuns: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb. 21Însă nu ştim cum de vede acum sau cine i-a deschis ochii. Întrebaţi-l pe el! E destul de mare, va vorbi el pentru sine.” 22Părinţii lui au zis aşa pentru că se temeau de iudei. Fiindcă iudeii se înţeleseseră deja că dacă cineva Îl va recunoaşte drept Hristos, să fie dat afară din sinagogă. 23De aceea au spus părinţii lui: „E destul de mare, întrebaţi-l pe el.”

24L-au chemat deci a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu! Noi ştim că acest om este un păcătos.” 25El a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb şi acum văd.” 26I-au spus: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?” 27Le-a răspuns: „V-am mai spus şi nu m-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Nu cumva vreţi să vă faceţi şi voi ucenicii Lui?” 28Ei l-au ocărât şi i-au spus: „Tu eşti ucenicul Lui, noi însă suntem ucenicii lui Moise. 29Ştim că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise, dar acesta nu ştim de unde este.” 30Omul le-a răspuns: „Tocmai aceasta este de mirare, că voi nu ştiţi de unde este, dar El mi-a deschis ochii. 31Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, ci dacă cineva este temător de Dumnezeu şi împlineşte voia Lui, pe acela îl ascultă. 32Nu s-a auzit niciodată ca cineva să fi deschis ochii unui orb din naştere. 33Dacă acesta nu ar fi fost de la Dumnezeu, nu ar fi putut face nimic.” 34I-au răspuns: „Te-ai născut cu totul în păcate şi ne înveţi pe noi?” Şi l-au dat afară.

35Iisus a auzit că l-au dat afară şi, găsindu-l, i-a spus: „Crezi tu în Fiul Omului?”Alte manuscrise au: „Fiul lui Dumnezeu”. 36Acela I-a răspuns: „Dar cine este, ca să cred în El?” 37Iisus i-a zis: „L-ai şi văzut. Este Cel care vorbeşte cu tine.” 38El I-a spus: „Cred, Doamne.” Şi i s-a închinat. 39Iar Iisus a spus: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să orbească.”

40Unii dintre farisei, care erau lângă El, L-au auzit şi I-au spus: „Nu cumva noi suntem orbi?” 41Iisus le-a spus: „Dacă eraţi orbi, nu aţi fi avut păcat. Dar fiindcă spuneţi: Vedem, păcatul vostru rămâne.”

10

Iisus, păstorul cel bun

101„Adevărat, adevărat vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar. 2Dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3Acestuia îi deschide portarul, iar oile ascultă glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară. 4Şi după ce le scoate afară, merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă îi cunosc glasul. 5Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, fiindcă nu cunosc glasul străinilor.” 6Iisus le-a spus această parabolă, dar ei nu au înţeles despre ce vorbea.

7Atunci Iisus a zis din nou: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt poarta oilor. 8Toţi cei care au venit înaintea Mea sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9Eu sunt poarta: dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10Hoţul nu vine decât să fure, să ucidă şi să nimicească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug. 11Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. 12Cel plătit, care nu este păstor, iar oile nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte, 13pentru că acel păstor este plătit şi nu-i pasă de oi. 14Eu sunt Păstorul cel bun şi îmi cunosc oile şi ele Mă cunosc pe Mine, 15aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine şi Eu Îl cunosc pe Tatăl; şi îmi dau viaţa pentru oi. 16Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Iar ele vor asculta glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor. 17De aceea Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Îmi dau viaţa ca să o iau din nou. 18Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”

19S-a iscat iarăşi dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte. 20Mulţi dintre ei spuneau: „Este posedat şi nebun! De ce-L ascultaţi?” 21Alţii spuneau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui demonizat. Poate oare un demon să deschidă ochii orbilor?”

Iisus este respins de iudei

22Era atunci sărbătoarea Înnoirii în Ierusalim şi era iarnă. 23Iisus mergea prin Templu, în pridvorul lui Solomon. 24Iudeii L-au înconjurat şi Îi spuneau: „Până când ne mai chinuieşti sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-ne pe faţă!” 25Iisus le-a răspuns: „V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu dau mărturie pentru Mine. 26Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. 27Oile Mele ascultă glasul Meu, Eu le cunosc şi ele Mă urmează. 28Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veci şi nimeni nu le va răpi din mâna Mea. 29Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui. 30Eu şi Tatăl una suntem.”

31Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce în El. 32Iisus le-a răspuns: „Multe lucrări bune v-am arătat de la Tatăl. Pentru care dintre ele vreţi să Mă ucideţi cu pietre?” 33Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru blasfemie şi fiindcă Tu, om fiind, Te faci pe Tine Însuţi Dumnezeu.” 34Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteţi dumnezei? 35Dacă pe cei cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu i-a numit dumnezei – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – 36Mie, cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, îmi spuneţi: Huleşti! pentru că am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu!? 37Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. 38Dar dacă le fac şi nu credeţi în Mine, credeţi în lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.” 39Căutau iarăşi să Îl prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.

40Şi s-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. 41Mulţi veneau la El şi spuneau: „Ioan nu a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat.” 42Şi mulţi au crezut în El acolo.