Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
1

Prolog şi dedicaţie către Teofil

11De vreme ce mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire despre faptele adevărate ce s-au petrecut între noi, 2după cum ni le-au încredinţat cei care le-au văzut ei înşişi de la început şi au ajuns slujitori ai cuvântului, 3am crezut şi eu de cuviinţă, preaputernice Teofile, ca după ce am cercetat toate cu sârguinţă, să ţi le scriu pe rând, 4ca să te încredinţezi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit.

Anunţarea naşterii lui Ioan Botezătorul

5Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia. Iar soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. 6Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană după toate poruncile şi rânduielile Domnului. 7Dar nu aveau copii pentru că Elisabeta era stearpă, şi amândoi erau înaintaţi în vârstă. 8Pe când slujea el în rândul cetei lui, înaintea lui Dumnezeu, 9a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze; 10şi toată mulţimea poporului era afară şi se ruga în ceasul tămâierii. 11Atunci un înger al Domnului i s-a arătat, stând la dreapta altarului tămâierii. 12Şi Zaharia s-a tulburat văzându-l şi a fost cuprins de frică. 13Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată, şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan. 14El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui, 15fiindcă va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici altă băutură şi se va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale. 16Şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copiii lor, iar pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să-I întocmească Domnului un popor pregătit.” 18Iar Zaharia i-a spus îngerului: „Cum voi şti că va fi aşa? Pentru că eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă.” 19Dar îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună. 20Iată, vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla acestea pentru că n-ai crezut cuvintele Mele, care se vor împlini la vremea lor.”

21Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie atât în Templu. 22Dar când a ieşit, nu putea să le vorbească, iar ei şi-au dat seama că avusese o vedenie în Templu. Şi el le făcea semne şi a rămas mut. 23Când s-au încheiat zilele slujirii sale, a plecat acasă. 24După acele zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi timp de cinci luni a stat ascunsă, spunând: 25„Aşa a făcut Domnul în ziua în care s-a îndurat de mine ca să ridice ocara mea dintre oameni.”

Anunţarea naşterii lui Iisus

26În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea numită Nazaret, 27la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28A intrat la ea şi i-a spus: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tineUnele manuscrise au şi: „binecuvântată eşti tu între femei”.”. 29Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi se întreba ce fel de salut este acesta. 30Iar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu! 31Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-I vei pune numele Iisus. 32Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va numi şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, părintele lui, 33şi va domni peste casa lui Iacov în veci, iar Împărăţia Lui nu va avea sfârşit.” 34Iar Maria i-a spus îngerului: „Cum se va întâmpla aceasta de vreme ce eu nu cunosc bărbat?” 35Şi îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, se va numi Fiul lui Dumnezeu. 36Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrâneţe şi este acum în luna a şasea, ea, cea care era numită stearpă. 37Fiindcă la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.” 38Iar Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea.

39În zilele acelea, Maria s-a ridicat şi a mers în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate din Iuda. 40A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei, iar ea s-a umplut de Duh Sfânt 42şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău! 43Cum de mi-a fost dat să vină mama Domnului meu la mine? 44Căci iată, cum a ajuns glasul salutării tale la urechile mele, a săltat de bucurie pruncul în pântecele meu. 45Fericită este cea care a crezut că i se vor împlini cele spuse ei de Domnul.”

46Şi Maria a spus:

47Măreşte sufletul meu pe Domnul

şi duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu,

48căci a privit la smerenia slujitoarei Sale.

Iată, de acum mă vor lăuda toate neamurile,

49căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic

şi sfânt este Numele Lui,

50şi mila Lui din neam în neam se arată

celor ce se tem de El.

51A arătat puterea braţului Său,

i-a risipit pe cei mândri şi gândurile inimilor lor;

52i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri

şi i-a înălţat pe cei smeriţi,

53pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi,

iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

54A stat alături de Israel, slujitorul Său,

căci şi-a adus aminte de milostivirea Sa,

55după cum a grăit părinţilor noştri,

lui Avraam şi seminţiei lui în veac.

56Şi Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors acasă.

Naşterea lui Ioan Botezătorul

57Şi i s-a împlinit Elisabetei timpul să nască şi a născut un fiu. 58Au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul şi-a revărsat milostivirea asupra ei şi s-au bucurat împreună cu ea. 59În ziua a opta au venit să circumcidă pruncul şi voiau să-i pună numele Zaharia, după tatăl său. 60Dar mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan.” 61Ei au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să aibă acest nume.” 62Şi l-au întrebat prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit. 63El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au mirat. 64Şi îndată i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi a început să-L binecuvânteze pe Dumnezeu. 65Pe toţi vecinii lor i-a cuprins teama şi se vorbea despre toate lucrurile acestea în tot ţinutul muntos al Iudeii. 66Toţi cei care auzeau, le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta? Căci mâna Domnului este cu el.”

67Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a început să profeţească:

68Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel

pentru că a cercetat şi a răscumpărat poporul Său

69şi ne-a înălţat putereLit.: „corn”. de mântuire

în casa lui David, slujitorul Său,

70precum a grăit prin gura sfinţilor Săi,

a profeţilor din vechime,

71izbăvire de vrăjmaşii noştri

şi din mâna tuturor celor care ne urăsc,

72ca să-şi arate îndurarea faţă de părinţii noştri

şi să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt,

73de jurământul făcut lui Avraam, părintele nostru,

că ne va da

74să-I slujim fără teamă,

izbăviţi din mâna vrăjmaşilor noştri,

75în sfinţenie şi dreptate,

înaintea feţei Lui, în toate zilele vieţii noastre.

76Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei numi,

căci vei merge înaintea Domnului

ca să pregăteşti căile Sale

77pentru a face cunoscută poporului Său mântuirea,

spre iertarea păcatelor,

78prin iubirea milostivă a Dumnezeului nostru,

cu care ne-a cercetat Răsăritul cel de sus,

79ca să-i lumineze pe cei ce stăteau

în întuneric şi în umbra morţii

şi să ne îndrepte paşii pe calea păcii.

80Iar copilul creştea şi se întărea în duh şi a rămas în pustiu până în ziua în care s-a arătat înaintea lui Israel.

2

Naşterea lui Iisus

21În zilele acelea, Cezar Augustus a dat poruncă să se înscrie toată lumea. 2Acest recensământ s-a făcut prima oară pe când Quirinius era guvernator al Siriei. 3Şi au mers toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. 4S-a dus şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din neamul lui David. 5A mers să se înscrie cu Maria, logodnica sa, care era însărcinată. 6Şi în timp ce erau acolo i s-a împlinit vremea să nască 7şi L-a născut pe fiul ei, întâiul născut. L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle pentru că nu mai era loc pentru ei în casa de oaspeţi.

8Şi în acel ţinut erau nişte păstori, care stăteau pe câmp şi făceau de strajă, păzindu-şi turma în timpul nopţii. 9Iar un înger al Domnului li s-a arătat şi slava Domnului i-a învăluit în lumină şi au fost cuprinşi de o mare frică. 10Dar îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi! Iată, vă vestesc o mare bucurie pentru tot poporul: 11astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor, Hristos, Domnul. 12Acesta vă va fi semnul: veţi găsi un prunc înfăşat şi culcat într-o iesle.” 13Şi îndată împreună cu îngerul o mulţime de oaste cerească a început să-L laude pe Dumnezeu:

14Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu

şi pe pământ pace oamenilor

faţă de care El şi-a arătat bunăvoinţa.

15După ce îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii îşi spuneau între ei: „Să mergem la Betleem să vedem cele ce s-au petrecut acolo după cum ne-a înştiinţat Domnul.” 16Au mers în grabă şi i-au găsit pe Maria şi pe Iosif şi pruncul culcat în iesle. 17Văzându-L, le-au destăinuit ce li se spusese despre copil 18şi toţi cei care au auzit s-au mirat de cele povestite de păstori. 19Iar Maria păstra toate cuvintele acestea cumpănindu-le în inima ei. 20Păstorii s-au întors preamărindu-L şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru că au auzit şi au văzut totul întocmai cum li se spusese.

21Şi când s-au împlinit opt zile ca să fie circumcis, I-au pus numele Iisus, aşa cum Îl numise îngerul înainte să se fi zămislit în pântece.

22Când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor după Legea lui Moise, L-au dus la Ierusalim ca să-L înfăţişeze Domnului, 23precum este scris în Legea Domnului: Fiecare întâi-născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului, 24şi să aducă jertfă după cum spune Legea Domnului: o pereche de turturele sau doi porumbei.

25Şi iată, era un om în Ierusalim numit Simeon, iar omul acesta era drept şi evlavios şi aştepta mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era asupra lui. 26Duhul Sfânt îi descoperise că nu va muri înainte de a-L vedea pe Unsul Domnului. 27A venit în Templu îndemnat de Duhul Sfânt, iar când părinţii L-au adus pe pruncul Iisus ca să împlinească pentru El ce poruncea Legea, 28L-a luat în braţe şi L-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând:

29Slobozeşte-l acum pe robul Tău, Stăpâne,

după cuvântul Tău, în pace,

30căci ochii mei au văzut mântuirea Ta,

31pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor,

32lumină pentru luminarea neamurilor

şi slava poporului Tău Israel.

33Iar tatăl şi mama Lui se mirau de cele spuse despre El. 34Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, copilul acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora în Israel şi va fi un semn care va stârni împotrivire. 35Iar prin sufletul tău va trece o sabie ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi.”

36Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer, foarte înaintată în vârstă, care trăise şapte ani cu soţul ei după fecioria ei. 37Acum era văduvă şi, ajunsă la optzeci şi patru de ani, nu se îndepărta de Templu şi slujea postind şi rugându-se zi şi noapte. 38A venit şi ea în acelaşi ceas şi Îl lăuda pe Domnul şi vorbea despre El tuturor celor care aşteptau mântuirea Ierusalimului.

Întoarcerea la Nazaret; copilăria lui Iisus

39După ce au împlinit totul după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. 40Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune. Şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.

41Părinţii Lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. 42Pe când avea El doisprezece ani au mers la Ierusalim după obiceiul sărbătorii 43şi după ce s-au sfârşit zilele de sărbătoare, la întoarcere, copilul Iisus a rămas la Ierusalim fără ca părinţii Lui să ştie. 44Crezând că este în grupul de călători, au mers cale de-o zi, apoi au început să-L caute printre rude şi cunoscuţi. 45Şi pentru că nu L-au găsit, s-au întors la Ierusalim să-L caute. 46După trei zile L-au găsit în Templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. 47Toţi cei care îl auzeau erau uluiţi de priceperea şi răspunsurile lui. 48Când L-au văzut au rămas uimiţi, iar mama sa I-a spus: „Copile, de ce ne-ai făcut aşa ceva? Iată, tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat cu îngrijorare.” 49Şi Iisus le-a spus: „De ce M-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?” 50Dar ei n-au înţeles vorbele Lui. 51Apoi au mers împreună la Nazaret, iar El le era supus. Şi mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei. 52Iar Iisus sporea în înţelepciune, în vârstă şi în har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.