Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
10

Trimiterea celor şaptezeci de ucenici

101După aceea, Domnul a ales alţi şaptezeci şi i-a trimis doi câte doi înaintea lui în fiecare cetate şi loc pe unde avea să treacă El. 2Şi le-a spus: „Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l, aşadar, pe stăpânul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui. 3Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. 4Nu vă luaţi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi nu vă opriţi să salutaţi pe nimeni pe drum. 5În orice casă intraţi, spuneţi mai întâi: Pace acestei case! 6Şi de va fi acolo un om al păciiLit.: „fiu al păcii”., pacea voastră se va odihni asupra lui, iar de nu, se va întoarce la voi. 7Rămâneţi în acea casă, mâncaţi şi beţi de la ei, fiindcă vrednic este lucrătorul de plată. Nu vă mutaţi din casă în casă. 8Şi în orice cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi ce vi se dă 9şi vindecaţi acolo bolnavii şi spuneţi-le: Împărăţia lui Dumnezeu e aproape de voi. 10Dar în orice cetate veţi intra şi nu vă vor primi, ieşiţi în pieţele ei şi spuneţi: 11Scuturăm chiar şi praful care ni s-a lipit de picioare în cetatea voastră, dar să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape! 12Vă spun că în ziua aceea îi va fi mai uşor Sodomei decât acelei cetăţi.

13Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaida! Căci dacă s-ar fi făcut în Tir şi Sidon minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi îmbrăcat în sac şi cenuşă şi s-ar fi pocăit. 14De aceea, în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 15Şi tu, Capernaum,

oare vei fi înălţat până la cer?

Până în sălaşul morţilorLit.: „Hades”. te vei prăbuşi.

16Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă şi cine vă respinge pe voi, pe Mine Mă respinge şi cine Mă respinge pe Mine, Îl respinge pe Cel care M-a trimis.”

17S-au întors cei şaptezeciAlte manuscrise: „şaptezeci şi doi”. cu bucurie şi au spus: „Doamne, chiar şi demonii ni se supun în Numele Tău.” 18El le-a spus: „L-am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer. 19Iată, v-am dat puterea să călcaţi peste şerpi şi scorpioni, peste toată puterea duşmanului, şi nimic nu vă va vătăma. 20Dar nu vă bucuraţi că vi se supun duhurile, ci bucuraţi-vă că numele voastre au fost scrise în ceruri.”

Iisus Îl preamăreşte pe Tatăl

21În ceasul acela Iisus s-a bucurat în Duhul Sfânt şi a spus: „Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului că ai ascuns acestea înţelepţilor şi învăţaţilor şi le-ai dezvăluit pruncilor. Da, Tată, pentru că aşa Ţi-a plăcut Ţie. 22Toate Mi-au fost date de Tatăl Meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, în afară de Tatăl şi nici cine este Tatăl, în afară de Fiul şi de cel căruia Fiul vrea să-i dezvăluie.” 23După ce s-a întors la ucenici, le-a zis deoparte: „Fericiţi ochii care văd ce vedeţi voi. 24Fiindcă vă spun că mulţi profeţi şi regi au vrut să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut şi să audă ce auziţi voi şi n-au auzit.”

Samariteanul milostiv

25Şi iată că un învăţător al Legii s-a ridicat să-L pună la încercare şi a spus: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 26Şi i-a zis: „Ce scrie în Lege? Cum citeşti?” 27I-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toate puterile tale şi din tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.28Iar El i-a spus: „Ai răspuns drept. Fă aşa şi vei trăi!” 29Acela însă, dorind să se îndreptăţească, I-a spus lui Iisus: „Şi cine este aproapele meu?” 30Iisus a răspuns: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâinile unor tâlhari care l-au dezbrăcat şi l-au bătut şi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31Din întâmplare, un preot cobora pe acel drum şi văzându-l, a trecut pe partea cealaltă. 32La fel şi un levit, care trecea prin locul acela, văzându-l, a trecut pe partea cealaltă. 33Dar un samaritean care călătorea a ajuns lângă el şi văzându-l, i s-a făcut milă, 34s-a apropiat, i-a legat rănile, a turnat pe ele untdelemn şi vin, l-a pus pe asinul său şi l-a dus la un han şi l-a îngrijit. 35În ziua următoare a scos doi dinari pe care i-a dat hangiului şi i-a spus: Ai grijă de el şi ce vei cheltui în plus îţi voi da eu la întoarcere. 36Care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut în mâna tâlharilor?” 37Iar el a răspuns: „Cel care şi-a făcut milă de el.” Şi Iisus i-a spus: „Mergi şi fă la fel!”

Marta şi Maria

38Pe când mergeau, au intrat într-un sat şi L-a primit o femeie pe nume Marta. 39Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat la picioarele Domnului şi asculta cuvântul Lui. 40Marta era ocupată cu multe treburi. Oprindu-se, I-a spus: „Doamne, nu-ţi pasă că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i să mă ajute!” 41Însă Domnul i-a răspuns: „Marta, Marta, te îngrijeşti şi te frămânţi pentru multe, 42dar de un singur lucru este nevoie: Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”

11

Despre rugăciune

111Iisus era într-un loc şi se ruga. Când a sfârşit, unul dintre ucenicii Săi I-a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii săi.” 2El le-a spus: „Când vă rugaţi, spuneţi:

Tată, sfinţească-se Numele Tău,

să vină Împărăţia Ta,

3pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă în fiecare zi

4şi ne iartă nouă greşelile noastre,

fiindcă şi noi iertăm oricui ne e dator

şi nu ne duce pe noi în ispită.”

5Şi le-a spus: „Care dintre voi are un prieten şi merge la el la miezul nopţii şi îi spune: Prietene, împrumută-mi trei pâini, 6fiindcă a venit la mine un prieten de-al meu de pe drum şi n-am ce să-i dau. 7Iar cel dinăuntru îi răspunde: Nu mă deranja! Iată, uşa e încuiată iar copiii sunt cu mine în pat. Nu pot să mă ridic să-ţi dau. 8Vă spun că, dacă nu se va ridica să-i dea pentru că îi este prieten, măcar pentru stăruinţa lui se va scula să-i dea ce-i trebuie. 9Şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide! 10Fiindcă oricine cere primeşte, cine caută găseşte şi celui care bate i se va deschide. 11Şi care tată dintre voi, căruia fiul său îi cere un peşte, îi dă în loc de peşte un şarpe? 12Sau dacă îi cere un ou, îi dă un scorpion? 13Astfel, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să faceţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl din cer Îl va da pe Duhul Sfânt celor care Îl cer.”

Iisus şi Beelzebul

14Iisus a alungat un demon de muţenie şi, după ce a ieşit demonul, mutul a vorbit, iar mulţimile se mirau. 15Unii dintre ei spuneau: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, alungă demonii.” 16Alţii, ispitindu-L, cereau de la El un semn din cer. 17Dar El, cunoscându-le gândurile, le-a spus: „Orice împărăţie care se dezbină dinăuntru se distruge şi casă peste casă cade. 18Iar dacă Satan este dezbinat în el însuşi, cum va dăinui împărăţia lui? Voi spuneţi: Cu Beelzebul îi scoate pe demoni. 19Dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, chiar ei vor fi judecătorii voştri. 20Însă dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot demonii, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21Când un om puternic şi înarmat îşi păzeşte casa, avuţiile sale sunt în siguranţă. 22Dar când vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte prada. 23Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.

24Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Şi pentru că nu găseşte, spune: Mă voi întoarce în casa din care am ieşit. 25Când vine, o găseşte măturată şi împodobită. 26Atunci merge şi aduce alte şapte duhuri mai rele decât el şi intră să locuiască acolo, iar starea acelui om ajunge mai rea decât la început.”

27Pe când spunea El acestea, o femeie din mulţime I-a zis, ridicând glasul: „Fericit pântecele care Te-a purtat şi sânul la care ai supt.” 28Dar El a spus: „Dar şi mai fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc.”

Semnul lui Iona

29Când s-au adunat mulţimile, Iisus a început să spună: „Aceşti oameni sunt un soi rău. Ei cer un semn, dar nu li se va da nici un semn în afară de semnul lui Iona. 30Aşa cum Iona a fost semn pentru niniviteni, la fel va fi şi Fiul Omului un semn pentru aceşti oameni. 31Regina de la miazăzi se va ridica la judecată împotriva oamenilor acestei generaţii şi îi va condamna pentru că ea a venit de la marginile pământului să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată, cineva mai mare decât Solomon este aici. 32Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată împotriva acestor oameni şi îi vor condamna, fiindcă ei s-au pocăit şi s-au întors la Dumnezeu, la vestirea lui Iona, şi iată, cineva mai mare decât Iona este aici.

Lumina trupului

33Nimeni, după ce aprinde o făclie, nu o pune într-un loc ascuns, ci în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina. 34Cel care luminează trupul este ochiul tău. Când ochiul tău este limpede tot trupul tău este luminat, dar când este rău, şi trupul este întunecat. 35Vezi aşadar, ca lumina din tine să nu fie întuneric. 36Astfel, dacă tot trupul tău este luminat, fără nici o parte întunecată, va fi luminat în întregime, ca atunci când făclia te luminează cu strălucirea ei.”

Denunţarea fariseilor şi cărturarilor

37Pe când vorbea, un fariseu L-a chemat să ia masa cu el. Iisus a intrat şi s-a aşezat la masă. 38Văzându-L, fariseul s-a mirat că nu s-a spălat înainte să mănânce. 39Dar Domnul a zis: „Voi, fariseilor, curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria dar pe dinăuntru sunteţi plini de jaf şi răutate. 40Nebunilor! Oare cel care a făcut partea din afară nu a făcut-o şi pe cea de dinăuntru? 41Ci faceţi milostenie din cele dinăuntru şi iată, toate vă vor fi curate. 42Dar, vai vouă, fariseilor, fiindcă daţi zeciuială din mentă, din rută şi din toate ierburile şi lăsaţi la o parte judecata şi iubirea lui Dumnezeu! Dar pe acestea trebuia să le faceţi, fără să le lăsaţi deoparte pe celelalte. 43Vai vouă, fariseilor, că iubiţi locurile din faţă în sinagogi şi vă place să fiţi salutaţi în pieţe! 44Vai vouă, că sunteţi ca mormintele care nu se văd, iar oamenii se plimbă peste ele şi nu ştiu.”

45Unul dintre învăţătorii Legii I-a răspuns: „Învăţătorule, spunând acestea, ne mustri şi pe noi.” 46Dar El a spus: „Vai vouă, învăţători ai Legii, fiindcă îi încărcaţi pe oameni cu poveri greu de purtat, dar voi nici cu un deget nu le atingeţi. 47Vai vouă, că ridicaţi morminte profeţilor pe care părinţii voştri i-au ucis. 48Aşadar, sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis pe profeţi, iar voi le zidiţi morminte. 49Tocmai de aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a spus: Le voi trimite profeţi şi apostoli şi îi vor ucide şi îi vor prigoni pe unii dintre ei, 50pentru ca sângele tuturor profeţilor, care s-a vărsat de la crearea lumii să se ceară de la acest neam, 51de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi sanctuar. Da, vă spun, de la neamul acesta va fi cerut. 52Vai vouă, învăţători ai Legii fiindcă aţi luat cheia cunoaşterii. Nici voi n-aţi intrat şi nici pe cei care voiau să intre nu i-aţi lăsat.” 53După ce a ieşit El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să se înverşuneze împotriva lui şi să-L stârnească să vorbească despre multe, 54întinzându-I curse ca să-L prindă cu vreunul dintre cuvintele Sale.

12

Mărturisirea curajoasă pentru Fiul Omului

121În timp ce mulţimea se aduna cu miile, încât se călcau unii pe alţii, Iisus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Feriţi-vă de Aluatul fariseilor, care este prefăcătoria. 2Nu există nimic acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. 3Aşadar, tot ce aţi spus în întuneric va ieşi la lumină şi ce aţi şoptit la ureche, în cămări, se va vesti de pe acoperişuri.

4Vă spun vouă, prietenii Mei: nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai au ce să facă. 5Dar vă voi arăta de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Cel care, după ce a ucis, are şi puterea să arunce în gheenă. Da, vă spun, de El să vă temeţi! 6Oare nu se vând cinci vrăbii pe doi bani? Dar nici una dintre ele nu este uitată de Dumnezeu. 7Chiar şi firele de păr din capul vostru sunt numărate toate. Nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

8Vă spun: oricine va da mărturie pentru Mine în faţa oamenilor, şi Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9Oricine Mă va tăgădui în faţa oamenilor, şi el va fi tăgăduit înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10Şi oricine va spune un cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va huli împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. 11Când vă vor duce în faţa sinagogilor, a căpeteniilor şi a autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde, ori ce veţi zice, 12pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi.”

Parabola bogatului necugetat

13Atunci, cineva din mulţime I-a zis: „Învăţătorule, spune-I fratelui meu să împartă moştenirea cu mine.” 14Dar El I-a răspuns: „Omule, cine M-a pus judecător sau împărţitor peste voi?” 15Şi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie fiindcă, oricât de bogat ar fi cineva, viaţa lui nu stă în avuţiile sale.” 16Şi le-a spus o parabolă: „Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltă îmbelşugată. 17Şi se gândea: Ce voi face, fiindcă nu am unde să-mi aduc roadele? 18Dar şi-a spus: Voi face astfel, îmi voi dărâma hambarele, voi construi altele mai mari, unde voi aduna tot grâul şi toate bunurile mele 19şi-i voi zice sufletului meu, suflete, ai multe bunuri adunate pentru mulţi ani… odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te! 20Însă Dumnezeu i-a spus: Nebunule, chiar în noaptea aceasta, îţi va fi luat sufletul. Ale cui vor fi cele pe care le-ai pregătit? 21Aşa se întâmplă cu cel care strânge comori, dar nu se îmbogăţeşte înaintea lui Dumnezeu.”

Încrederea în Dumnezeu

22Iar ucenicilor Săi le-a zis: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră – nici pentru ce veţi mânca şi nici cu ce vă veţi îmbrăca trupul. 23Pentru că viaţa înseamnă mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea. 24Luaţi aminte la corbi, pentru că nu seamănă şi nici nu seceră, nu au cămară ori hambar, dar Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât preţuiţi voi mai mult decât păsările! 25Care dintre voi, făcându-şi griji, poate să adauge un ceasLit.: „cot”. la viaţa lui? 26Aşadar, dacă nici un lucru atât de mic nu puteţi, de ce vă faceţi griji pentru altele? 27Luaţi aminte la crini cum cresc. Ei nu trudesc, nici nu ţes. Dar vă spun: nici Solomon, în toată măreţia lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. 28Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba, care astăzi este pe câmp şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor! 29Şi să nu căutaţi nici voi ce să mâncaţi şi ce să beţi şi nici să nu vă frământaţi, 30fiindcă toate neamurile lumii caută toate acestea, dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele. 31Căutaţi mai degrabă Împărăţia Lui şi acestea vi se vor da pe deasupra. 32Nu te teme, turmă mică, fiindcă I-a plăcut Tatălui să vă dea Împărăţia. 33Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie! Faceţi-vă pungi care nu se învechesc şi comoară nepieritoare în ceruri, de care hoţul nu se apropie şi pe care nici molia nu o strică. 34Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Îndemn la veghere

35Să aveţi mijlocul încins şi făcliile aprinse, 36iar voi, fiţi asemenea unor oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă ca să-i deschidă îndată ce vine şi bate la uşă. 37Fericiţi slujitorii aceia pe care, când va veni stăpânul, îi va găsi veghind. Adevăr vă spun că se va încinge cu brâul, îi va pune la masă şi va începe să-i slujească. 38Şi fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la a treia şi îi va găsi astfel, fericiţi vor fi aceia. 39Să ştiţi aceasta: dacă ar şti stăpânul casei clipa în care vine hoţul, nu ar lăsa să-i spargă casa. 40Dar voi să fiţi gata, pentru că Fiul Omului vine când nu vă aşteptaţi.”

41Atunci Petru a zis: „Doamne, spui această parabolă pentru noi sau pentru toţi?” 42Iar Domnul i-a spus: „Cine este administratorul chibzuit pe care îl va pune stăpânul peste slujitorii lui să le dea hrana la vreme potrivită? 43Fericit slujitorul acela pe care stăpânul, când va veni, îl va găsi făcând aşa. 44Adevăr vă spun: îl va pune peste toate avuţiile sale. 45Însă dacă acel slujitor va spune în inima lui: Stăpânul meu întârzie să vină… şi va începe să-i bată pe slujitori şi pe slujitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete, 46atunci stăpânul acelui slujitor va veni în ziua în care nu se aşteaptă şi la ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două şi îi va face parte de soarta celor necredincioşi. 47Acel slujitor care cunoştea voinţa stăpânului său, dar nu a împlinit-o sau nu a făcut nimic după voinţa stăpânului, va fi bătut aspru. 48Iar cel care nu ştia, dar a făcut ceva vrednic de lovituri, va fi bătut mai puţin. Cui i s-a dat mult, mult i se va cere şi cui i s-a încredinţat mult, şi mai mult i se va cere.

Iisus, pricină a dezbinării

49Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie aprins chiar acum! 50Cu un botez trebuie să fiu botezat şi cât de neliniştit sunt până se va împlini! 51Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare! 52Fiindcă de acum înainte, vor fi cinci dezbinaţi într-o casă: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

53Vor fi dezbinaţi tatăl împotriva fiului

şi fiul împotriva tatălui,

mama împotriva fiicei

şi fiica împotriva mamei,

soacra împotriva nurorii sale

şi nora împotriva soacrei sale.”

54Apoi a spus mulţimilor: „Când vedeţi că se ridică un nor de la apus, spuneţi că vine ploaia şi aşa este. 55Iar când bate vântul dinspre miazăzi, spuneţi că va fi arşiţă şi este. 56Făţarnicilor, chipul pământului şi al cerului ştiţi să-l cercetaţi, dar vremea aceasta cum de nu ştiţi să o cercetaţi?

Despre iertare

57Aşadar, de ce nu judecaţi voi înşivă ce e drept? 58Astfel, când mergi cu duşmanul tău înaintea judecătorului, străduieşte-te să te împaci cu el pe drum ca nu cumva să te târască în faţa judecătorului, iar judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, iar acesta să te arunce în temniţă. 59Îţi spun: nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi ultimul bănuţ.”

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]