Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
11

Despre rugăciune

111Iisus era într-un loc şi se ruga. Când a sfârşit, unul dintre ucenicii Săi I-a spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum i-a învăţat şi Ioan pe ucenicii săi.” 2El le-a spus: „Când vă rugaţi, spuneţi:

Tată, sfinţească-se Numele Tău,

să vină Împărăţia Ta,

3pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă în fiecare zi

4şi ne iartă nouă greşelile noastre,

fiindcă şi noi iertăm oricui ne e dator

şi nu ne duce pe noi în ispită.”

5Şi le-a spus: „Care dintre voi are un prieten şi merge la el la miezul nopţii şi îi spune: Prietene, împrumută-mi trei pâini, 6fiindcă a venit la mine un prieten de-al meu de pe drum şi n-am ce să-i dau. 7Iar cel dinăuntru îi răspunde: Nu mă deranja! Iată, uşa e încuiată iar copiii sunt cu mine în pat. Nu pot să mă ridic să-ţi dau. 8Vă spun că, dacă nu se va ridica să-i dea pentru că îi este prieten, măcar pentru stăruinţa lui se va scula să-i dea ce-i trebuie. 9Şi eu vă spun: Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide! 10Fiindcă oricine cere primeşte, cine caută găseşte şi celui care bate i se va deschide. 11Şi care tată dintre voi, căruia fiul său îi cere un peşte, îi dă în loc de peşte un şarpe? 12Sau dacă îi cere un ou, îi dă un scorpion? 13Astfel, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să faceţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl din cer Îl va da pe Duhul Sfânt celor care Îl cer.”

Iisus şi Beelzebul

14Iisus a alungat un demon de muţenie şi, după ce a ieşit demonul, mutul a vorbit, iar mulţimile se mirau. 15Unii dintre ei spuneau: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, alungă demonii.” 16Alţii, ispitindu-L, cereau de la El un semn din cer. 17Dar El, cunoscându-le gândurile, le-a spus: „Orice împărăţie care se dezbină dinăuntru se distruge şi casă peste casă cade. 18Iar dacă Satan este dezbinat în el însuşi, cum va dăinui împărăţia lui? Voi spuneţi: Cu Beelzebul îi scoate pe demoni. 19Dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, chiar ei vor fi judecătorii voştri. 20Însă dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot demonii, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi. 21Când un om puternic şi înarmat îşi păzeşte casa, avuţiile sale sunt în siguranţă. 22Dar când vine unul mai puternic decât el şi îl învinge, îi ia armele în care se încredea şi împarte prada. 23Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.

24Când duhul necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Şi pentru că nu găseşte, spune: Mă voi întoarce în casa din care am ieşit. 25Când vine, o găseşte măturată şi împodobită. 26Atunci merge şi aduce alte şapte duhuri mai rele decât el şi intră să locuiască acolo, iar starea acelui om ajunge mai rea decât la început.”

27Pe când spunea El acestea, o femeie din mulţime I-a zis, ridicând glasul: „Fericit pântecele care Te-a purtat şi sânul la care ai supt.” 28Dar El a spus: „Dar şi mai fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc.”

Semnul lui Iona

29Când s-au adunat mulţimile, Iisus a început să spună: „Aceşti oameni sunt un soi rău. Ei cer un semn, dar nu li se va da nici un semn în afară de semnul lui Iona. 30Aşa cum Iona a fost semn pentru niniviteni, la fel va fi şi Fiul Omului un semn pentru aceşti oameni. 31Regina de la miazăzi se va ridica la judecată împotriva oamenilor acestei generaţii şi îi va condamna pentru că ea a venit de la marginile pământului să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată, cineva mai mare decât Solomon este aici. 32Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată împotriva acestor oameni şi îi vor condamna, fiindcă ei s-au pocăit şi s-au întors la Dumnezeu, la vestirea lui Iona, şi iată, cineva mai mare decât Iona este aici.

Lumina trupului

33Nimeni, după ce aprinde o făclie, nu o pune într-un loc ascuns, ci în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina. 34Cel care luminează trupul este ochiul tău. Când ochiul tău este limpede tot trupul tău este luminat, dar când este rău, şi trupul este întunecat. 35Vezi aşadar, ca lumina din tine să nu fie întuneric. 36Astfel, dacă tot trupul tău este luminat, fără nici o parte întunecată, va fi luminat în întregime, ca atunci când făclia te luminează cu strălucirea ei.”

Denunţarea fariseilor şi cărturarilor

37Pe când vorbea, un fariseu L-a chemat să ia masa cu el. Iisus a intrat şi s-a aşezat la masă. 38Văzându-L, fariseul s-a mirat că nu s-a spălat înainte să mănânce. 39Dar Domnul a zis: „Voi, fariseilor, curăţaţi pe dinafară paharul şi farfuria dar pe dinăuntru sunteţi plini de jaf şi răutate. 40Nebunilor! Oare cel care a făcut partea din afară nu a făcut-o şi pe cea de dinăuntru? 41Ci faceţi milostenie din cele dinăuntru şi iată, toate vă vor fi curate. 42Dar, vai vouă, fariseilor, fiindcă daţi zeciuială din mentă, din rută şi din toate ierburile şi lăsaţi la o parte judecata şi iubirea lui Dumnezeu! Dar pe acestea trebuia să le faceţi, fără să le lăsaţi deoparte pe celelalte. 43Vai vouă, fariseilor, că iubiţi locurile din faţă în sinagogi şi vă place să fiţi salutaţi în pieţe! 44Vai vouă, că sunteţi ca mormintele care nu se văd, iar oamenii se plimbă peste ele şi nu ştiu.”

45Unul dintre învăţătorii Legii I-a răspuns: „Învăţătorule, spunând acestea, ne mustri şi pe noi.” 46Dar El a spus: „Vai vouă, învăţători ai Legii, fiindcă îi încărcaţi pe oameni cu poveri greu de purtat, dar voi nici cu un deget nu le atingeţi. 47Vai vouă, că ridicaţi morminte profeţilor pe care părinţii voştri i-au ucis. 48Aşadar, sunteţi martori şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis pe profeţi, iar voi le zidiţi morminte. 49Tocmai de aceea înţelepciunea lui Dumnezeu a spus: Le voi trimite profeţi şi apostoli şi îi vor ucide şi îi vor prigoni pe unii dintre ei, 50pentru ca sângele tuturor profeţilor, care s-a vărsat de la crearea lumii să se ceară de la acest neam, 51de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, ucis între altar şi sanctuar. Da, vă spun, de la neamul acesta va fi cerut. 52Vai vouă, învăţători ai Legii fiindcă aţi luat cheia cunoaşterii. Nici voi n-aţi intrat şi nici pe cei care voiau să intre nu i-aţi lăsat.” 53După ce a ieşit El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să se înverşuneze împotriva lui şi să-L stârnească să vorbească despre multe, 54întinzându-I curse ca să-L prindă cu vreunul dintre cuvintele Sale.

12

Mărturisirea curajoasă pentru Fiul Omului

121În timp ce mulţimea se aduna cu miile, încât se călcau unii pe alţii, Iisus a început să le vorbească mai întâi ucenicilor Săi: „Feriţi-vă de Aluatul fariseilor, care este prefăcătoria. 2Nu există nimic acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. 3Aşadar, tot ce aţi spus în întuneric va ieşi la lumină şi ce aţi şoptit la ureche, în cămări, se va vesti de pe acoperişuri.

4Vă spun vouă, prietenii Mei: nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceea nu mai au ce să facă. 5Dar vă voi arăta de cine să vă temeţi: temeţi-vă de Cel care, după ce a ucis, are şi puterea să arunce în gheenă. Da, vă spun, de El să vă temeţi! 6Oare nu se vând cinci vrăbii pe doi bani? Dar nici una dintre ele nu este uitată de Dumnezeu. 7Chiar şi firele de păr din capul vostru sunt numărate toate. Nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

8Vă spun: oricine va da mărturie pentru Mine în faţa oamenilor, şi Fiul Omului va da mărturie pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 9Oricine Mă va tăgădui în faţa oamenilor, şi el va fi tăgăduit înaintea îngerilor lui Dumnezeu. 10Şi oricine va spune un cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va huli împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat. 11Când vă vor duce în faţa sinagogilor, a căpeteniilor şi a autorităţilor, nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi răspunde, ori ce veţi zice, 12pentru că Duhul Sfânt vă va învăţa în acel ceas ce trebuie să spuneţi.”

Parabola bogatului necugetat

13Atunci, cineva din mulţime I-a zis: „Învăţătorule, spune-I fratelui meu să împartă moştenirea cu mine.” 14Dar El I-a răspuns: „Omule, cine M-a pus judecător sau împărţitor peste voi?” 15Şi le-a zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie fiindcă, oricât de bogat ar fi cineva, viaţa lui nu stă în avuţiile sale.” 16Şi le-a spus o parabolă: „Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltă îmbelşugată. 17Şi se gândea: Ce voi face, fiindcă nu am unde să-mi aduc roadele? 18Dar şi-a spus: Voi face astfel, îmi voi dărâma hambarele, voi construi altele mai mari, unde voi aduna tot grâul şi toate bunurile mele 19şi-i voi zice sufletului meu, suflete, ai multe bunuri adunate pentru mulţi ani… odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te! 20Însă Dumnezeu i-a spus: Nebunule, chiar în noaptea aceasta, îţi va fi luat sufletul. Ale cui vor fi cele pe care le-ai pregătit? 21Aşa se întâmplă cu cel care strânge comori, dar nu se îmbogăţeşte înaintea lui Dumnezeu.”

Încrederea în Dumnezeu

22Iar ucenicilor Săi le-a zis: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră – nici pentru ce veţi mânca şi nici cu ce vă veţi îmbrăca trupul. 23Pentru că viaţa înseamnă mai mult decât hrana, iar trupul mai mult decât îmbrăcămintea. 24Luaţi aminte la corbi, pentru că nu seamănă şi nici nu seceră, nu au cămară ori hambar, dar Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât preţuiţi voi mai mult decât păsările! 25Care dintre voi, făcându-şi griji, poate să adauge un ceasLit.: „cot”. la viaţa lui? 26Aşadar, dacă nici un lucru atât de mic nu puteţi, de ce vă faceţi griji pentru altele? 27Luaţi aminte la crini cum cresc. Ei nu trudesc, nici nu ţes. Dar vă spun: nici Solomon, în toată măreţia lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. 28Iar dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba, care astăzi este pe câmp şi mâine se aruncă în cuptor, cu cât mai mult pe voi, puţin credincioşilor! 29Şi să nu căutaţi nici voi ce să mâncaţi şi ce să beţi şi nici să nu vă frământaţi, 30fiindcă toate neamurile lumii caută toate acestea, dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele. 31Căutaţi mai degrabă Împărăţia Lui şi acestea vi se vor da pe deasupra. 32Nu te teme, turmă mică, fiindcă I-a plăcut Tatălui să vă dea Împărăţia. 33Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie! Faceţi-vă pungi care nu se învechesc şi comoară nepieritoare în ceruri, de care hoţul nu se apropie şi pe care nici molia nu o strică. 34Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Îndemn la veghere

35Să aveţi mijlocul încins şi făcliile aprinse, 36iar voi, fiţi asemenea unor oameni care îşi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă ca să-i deschidă îndată ce vine şi bate la uşă. 37Fericiţi slujitorii aceia pe care, când va veni stăpânul, îi va găsi veghind. Adevăr vă spun că se va încinge cu brâul, îi va pune la masă şi va începe să-i slujească. 38Şi fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la a treia şi îi va găsi astfel, fericiţi vor fi aceia. 39Să ştiţi aceasta: dacă ar şti stăpânul casei clipa în care vine hoţul, nu ar lăsa să-i spargă casa. 40Dar voi să fiţi gata, pentru că Fiul Omului vine când nu vă aşteptaţi.”

41Atunci Petru a zis: „Doamne, spui această parabolă pentru noi sau pentru toţi?” 42Iar Domnul i-a spus: „Cine este administratorul chibzuit pe care îl va pune stăpânul peste slujitorii lui să le dea hrana la vreme potrivită? 43Fericit slujitorul acela pe care stăpânul, când va veni, îl va găsi făcând aşa. 44Adevăr vă spun: îl va pune peste toate avuţiile sale. 45Însă dacă acel slujitor va spune în inima lui: Stăpânul meu întârzie să vină… şi va începe să-i bată pe slujitori şi pe slujitoare, să mănânce, să bea şi să se îmbete, 46atunci stăpânul acelui slujitor va veni în ziua în care nu se aşteaptă şi la ceasul pe care nu-l ştie, îl va tăia în două şi îi va face parte de soarta celor necredincioşi. 47Acel slujitor care cunoştea voinţa stăpânului său, dar nu a împlinit-o sau nu a făcut nimic după voinţa stăpânului, va fi bătut aspru. 48Iar cel care nu ştia, dar a făcut ceva vrednic de lovituri, va fi bătut mai puţin. Cui i s-a dat mult, mult i se va cere şi cui i s-a încredinţat mult, şi mai mult i se va cere.

Iisus, pricină a dezbinării

49Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie aprins chiar acum! 50Cu un botez trebuie să fiu botezat şi cât de neliniştit sunt până se va împlini! 51Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare! 52Fiindcă de acum înainte, vor fi cinci dezbinaţi într-o casă: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

53Vor fi dezbinaţi tatăl împotriva fiului

şi fiul împotriva tatălui,

mama împotriva fiicei

şi fiica împotriva mamei,

soacra împotriva nurorii sale

şi nora împotriva soacrei sale.”

54Apoi a spus mulţimilor: „Când vedeţi că se ridică un nor de la apus, spuneţi că vine ploaia şi aşa este. 55Iar când bate vântul dinspre miazăzi, spuneţi că va fi arşiţă şi este. 56Făţarnicilor, chipul pământului şi al cerului ştiţi să-l cercetaţi, dar vremea aceasta cum de nu ştiţi să o cercetaţi?

Despre iertare

57Aşadar, de ce nu judecaţi voi înşivă ce e drept? 58Astfel, când mergi cu duşmanul tău înaintea judecătorului, străduieşte-te să te împaci cu el pe drum ca nu cumva să te târască în faţa judecătorului, iar judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, iar acesta să te arunce în temniţă. 59Îţi spun: nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti şi ultimul bănuţ.”

13

Chemarea la pocăinţă

131În acelaşi timp au venit unii care I-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfele lor. 2Iisus le-a răspuns: „Credeţi că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, de vreme ce au suferit aceasta? 3Vă spun că dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi păţi la fel. 4Sau credeţi că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a ucis erau mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? 5Vă spun că nu, dar dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi păţi la fel.”

6Le-a spus această parabolă: „Cineva avea un smochin sădit în via sa şi s-a dus să caute rod în el, dar n-a găsit. 7Atunci i-a spus lucrătorului viei: Iată, sunt trei ani de când vin să caut rod în acest smochin şi nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul? 8Dar acela i-a răspuns: Doamne, mai lasă-l şi anul acesta ca să-l sap împrejur şi să îi pun gunoi. 9Poate va face rod în viitor, iar dacă nu, îl vei tăia.”

Vindecarea unei femei în zi de sâmbătă

10Iisus învăţa într-una din sinagogi sâmbăta. 11Şi iată că era o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă, era gârbovă şi nu se putea îndrepta deloc. 12Când a văzut-o, Iisus a chemat-o şi i-a spus: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.” 13Şi-a pus mâinile peste ea şi îndată s-a îndreptat şi a început să-L laude pe Dumnezeu. 14Dar mai-marele sinagogii s-a mâniat pentru că Iisus vindecase în zi de sâmbătă şi a spus mulţimii: „Sunt şase zile în care trebuie să se lucreze. Veniţi deci în acestea să vă vindecaţi şi nu în zi de sâmbătă.” 15Atunci Domnul i-a răspuns: „Făţarnicilor! Oare nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul sau măgarul de la iesle şi nu-l duce să-l adape? 16Dar aceasta, care este fiica lui Avraam şi pe care, iată, Satana o legase de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura ei chiar şi în zi de sâmbătă?” 17Spunând acestea, toţi potrivnicii Lui s-au ruşinat, iar mulţimea se bucura de toate faptele slăvite pe care le săvârşea.

Parabole despre Împărăţia cerurilor

18Apoi a spus: „Cu ce este asemănătoare Împărăţia cerurilor şi cu ce o voi asemăna? 19Este asemenea unui grăunte de muştar pe care un om l-a luat şi l-a semănat în grădina lui. Acesta a crescut şi a devenit copac, iar păsările cerului şi-au făcut cuib în ramurile lui.”

20Şi a mai spus: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? 21Este asemenea drojdiei pe care o femeie o ia şi o ascunde în trei măsuri de făină până dospeşte totul.”

22Şi trecea prin oraşe şi sate şi învăţa, urmându-şi drumul spre Ierusalim. 23Cineva I-a spus: „Doamne, oare sunt puţini cei care se mântuiesc?” El i-a zis: 24„Străduiţi-vă să intraţi pe poarta îngustă, fiindcă vă spun: mulţi vor încerca să intre şi nu vor putea. 25Odată ce se va scula stăpânul casei şi va încuia uşa, voi, stând afară, veţi începe să bateţi la uşă şi să spuneţi: Doamne, deschide-ne! Iar el vă va răspunde: Nu ştiu de unde sunteţi. 26Atunci veţi începe să spuneţi: Am mâncat şi am băut înaintea ta, iar tu ai învăţat în pieţele noastre. 27Iar el vă va răspunde: Nu ştiu de unde sunteţi. Plecaţi de la Mine, toţi cei care săvârşiţi nedreptatea. 28Acolo va fi plâns şi scrâşnire din dinţi, când îi veţi vedea în Împărăţia lui Dumnezeu pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi profeţii, iar pe voi alungaţi afară. 29Şi vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. 30Şi iată, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă.”

Iisus îi deplânge pe cei din Ierusalim

31În ceasul acela, au venit câţiva farisei şi I-au spus: „Ieşi, pleacă de aici pentru că Irod vrea să Te omoare.” 32Însă Iisus le-a zis: „Mergeţi şi spuneţi-i acelui vulpoi: Iată, Eu scot demoni şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi. 33Dar trebuie să merg astăzi şi mâine şi ziua următoare, pentru că nu se poate ca un profet să moară în afara Ierusalimului. 34Ierusalime, Ierusalime, care îţi ucizi profeţii şi îi omori cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori n-am vrut să-i adun pe copiii tăi, aşa cum îşi adună găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! 35Iată, casa voastră va fi părăsită, pentru că vă spun că nu Mă veţi mai vedea până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului.