Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
13

Chemarea la pocăinţă

131În acelaşi timp au venit unii care I-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfele lor. 2Iisus le-a răspuns: „Credeţi că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, de vreme ce au suferit aceasta? 3Vă spun că dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi păţi la fel. 4Sau credeţi că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a ucis erau mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim? 5Vă spun că nu, dar dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi păţi la fel.”

6Le-a spus această parabolă: „Cineva avea un smochin sădit în via sa şi s-a dus să caute rod în el, dar n-a găsit. 7Atunci i-a spus lucrătorului viei: Iată, sunt trei ani de când vin să caut rod în acest smochin şi nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul? 8Dar acela i-a răspuns: Doamne, mai lasă-l şi anul acesta ca să-l sap împrejur şi să îi pun gunoi. 9Poate va face rod în viitor, iar dacă nu, îl vei tăia.”

Vindecarea unei femei în zi de sâmbătă

10Iisus învăţa într-una din sinagogi sâmbăta. 11Şi iată că era o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă, era gârbovă şi nu se putea îndrepta deloc. 12Când a văzut-o, Iisus a chemat-o şi i-a spus: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.” 13Şi-a pus mâinile peste ea şi îndată s-a îndreptat şi a început să-L laude pe Dumnezeu. 14Dar mai-marele sinagogii s-a mâniat pentru că Iisus vindecase în zi de sâmbătă şi a spus mulţimii: „Sunt şase zile în care trebuie să se lucreze. Veniţi deci în acestea să vă vindecaţi şi nu în zi de sâmbătă.” 15Atunci Domnul i-a răspuns: „Făţarnicilor! Oare nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul sau măgarul de la iesle şi nu-l duce să-l adape? 16Dar aceasta, care este fiica lui Avraam şi pe care, iată, Satana o legase de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura ei chiar şi în zi de sâmbătă?” 17Spunând acestea, toţi potrivnicii Lui s-au ruşinat, iar mulţimea se bucura de toate faptele slăvite pe care le săvârşea.

Parabole despre Împărăţia cerurilor

18Apoi a spus: „Cu ce este asemănătoare Împărăţia cerurilor şi cu ce o voi asemăna? 19Este asemenea unui grăunte de muştar pe care un om l-a luat şi l-a semănat în grădina lui. Acesta a crescut şi a devenit copac, iar păsările cerului şi-au făcut cuib în ramurile lui.”

20Şi a mai spus: „Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? 21Este asemenea drojdiei pe care o femeie o ia şi o ascunde în trei măsuri de făină până dospeşte totul.”

22Şi trecea prin oraşe şi sate şi învăţa, urmându-şi drumul spre Ierusalim. 23Cineva I-a spus: „Doamne, oare sunt puţini cei care se mântuiesc?” El i-a zis: 24„Străduiţi-vă să intraţi pe poarta îngustă, fiindcă vă spun: mulţi vor încerca să intre şi nu vor putea. 25Odată ce se va scula stăpânul casei şi va încuia uşa, voi, stând afară, veţi începe să bateţi la uşă şi să spuneţi: Doamne, deschide-ne! Iar el vă va răspunde: Nu ştiu de unde sunteţi. 26Atunci veţi începe să spuneţi: Am mâncat şi am băut înaintea ta, iar tu ai învăţat în pieţele noastre. 27Iar el vă va răspunde: Nu ştiu de unde sunteţi. Plecaţi de la Mine, toţi cei care săvârşiţi nedreptatea. 28Acolo va fi plâns şi scrâşnire din dinţi, când îi veţi vedea în Împărăţia lui Dumnezeu pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi profeţii, iar pe voi alungaţi afară. 29Şi vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. 30Şi iată, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă.”

Iisus îi deplânge pe cei din Ierusalim

31În ceasul acela, au venit câţiva farisei şi I-au spus: „Ieşi, pleacă de aici pentru că Irod vrea să Te omoare.” 32Însă Iisus le-a zis: „Mergeţi şi spuneţi-i acelui vulpoi: Iată, Eu scot demoni şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi. 33Dar trebuie să merg astăzi şi mâine şi ziua următoare, pentru că nu se poate ca un profet să moară în afara Ierusalimului. 34Ierusalime, Ierusalime, care îţi ucizi profeţii şi îi omori cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori n-am vrut să-i adun pe copiii tăi, aşa cum îşi adună găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! 35Iată, casa voastră va fi părăsită, pentru că vă spun că nu Mă veţi mai vedea până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului.

14

Iisus în vizită la un fariseu

141Şi odată, într-o zi de sâmbătă, când a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să prânzească, ei Îl pândeau. 2Şi iată, un om bolnav de hidropizie se afla în faţa Lui. 3Atunci Iisus a spus învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Este îngăduit sau nu să vindeci în zi de sâmbătă?” 4Dar ei au tăcut, iar Iisus l-a luat, l-a vindecat şi i-a dat drumul. 5Iar lor le-a spus: „Care dintre voi, dacă îi cade fiul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată în zi de sâmbătă?” 6Şi n-au mai putut să-I răspundă nimic.

7Văzând cum îşi alegeau locurile de frunte la masă, Iisus le-a zis oaspeţilor această parabolă: 8„Când eşti chemat de cineva la o nuntă, nu te aşeza pe locul cel mai de frunte ca nu cumva să fi fost chemat altul mai de vază decât tine 9şi cel care v-a invitat şi pe tine şi pe acela să vină să-ţi spună: Dă-i acestuia locul. Atunci te vei duce cu ruşine să te aşezi pe locul din urmă. 10Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi te aşează pe ultimul loc, ca atunci când va veni cel care te-a chemat să-ţi spună: Prietene, mergi mai în faţă! Astfel, vei avea cinste în faţa tuturor comesenilor. 11Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat.” 12Celui care L-a invitat I-a spus: „Când dai un prânz sau o cină, nu-i pofti pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te poftească şi ei la rândul lor şi astfel să-ţi primeşti răsplata. 13Ci, când dai un ospăţ, cheamă-i pe cei săraci, neputincioşi, şchiopi, orbi; 14aşa vei fi fericit pentru că ei nu au cum să-ţi răsplătească dar ţi se va răsplăti la învierea celor drepţi.”

15Când a auzit acestea, unul dintre comeseni I-a zis: „Fericit cel ce va sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu!” 16Iar Iisus i-a zis: „Un om a dat un ospăţ mare şi a chemat multă lume. 17În ziua ospăţului şi-a trimis slujitorul să le spună celor chemaţi: Veniţi, deja este pregătit. 18Dar, unul câte unul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: Am cumpărat un ogor şi sunt nevoit să mă duc să-l văd. Te rog să mă ierţi. 19Altul i-a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog să mă ierţi. 20Şi altul a spus: M-am căsătorit şi nu pot să vin. 21Slujitorul s-a întors şi a spus acestea stăpânului său. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei i-a zis slujitorului: Mergi îndată prin pieţele şi pe străzile cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe neputincioşi, pe orbi şi pe şchiopi. 22Iar slujitorul i-a răspuns: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. 23Stăpânul i-a spus: Ieşi pe drum şi pe la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. 24Vă spun că nici unul dintre oamenii chemaţi nu va gusta din ospăţul meu.”

Urmarea lui Iisus

25Împreună cu Iisus mergeau mulţimi mari, iar El, întorcându-se, le-a spus: 26„Dacă cineva vine la Mine şi nu-l urăşte pe tatăl său şi pe mama sa, pe soţia sa, pe copiii, fraţii şi surorile sale, ba chiar şi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27Cine nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. 28Într-adevăr, care dintre voi, când vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să socotească cheltuiala, să vadă dacă are cu ce să-l termine? 29Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să-şi bată joc de el, 30spunând: Acest om a început să zidească dar n-a putut sfârşi! 31Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă este în stare să-l înfrunte cu zece mii de ostaşi pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pace. 33La fel, oricare dintre voi, dacă nu lasă tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.

34Sarea este bună, dar dacă sarea îşi pierde gustul, cum şi-l va mai căpăta? 35Nu mai e bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi şi se aruncă afară. Cine are urechi de auzit, să audă!”

15

Parabolele despre oaia pierdută şi drahma pierdută

151Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii ca să-L asculte. 2Iar fariseii şi cărturarii cârteau, spunând: „Omul acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.” 3Dar El le-a spus o parabolă: 4„Care om dintre voi care are o sută de oi şi pierde una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi nu umblă după cea pierdută până o găseşte? 5Şi, după ce a găsit-o, o pune pe umerii săi, se bucură 6şi, venind acasă, îşi cheamă prietenii şi vecinii şi le spune: Bucuraţi-vă cu mine pentru că mi-am găsit oaia pierdută! 7La fel vă spun că va fi mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se converteşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de pocăinţă.

8Şi ce femeie, care are zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde o lampă, nu mătură casa şi nu caută cu grijă până o găseşte? 9Şi, după ce a găsit-o, îşi cheamă prietenele şi vecinele şi le spune: Bucuraţi-vă cu mine fiindcă mi-am găsit drahma pierdută! 10Vă spun, la fel de mare este bucuria înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”

Parabola fiului risipitor

11Apoi le-a spus: „Un om avea doi fii. 12Cel mai mic dintre ei i-a zis tatălui: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Tatăl le-a împărţit averea. 13Şi, nu după multă vreme, adunându-şi toate lucrurile, fiul cel mic a plecat într-o ţară îndepărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânare. 14După ce a cheltuit tot, a venit o foamete mare în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15Atunci s-a dus şi s-a aciuat pe lângă unul dintre locuitorii acelei ţări. Iar acela l-a trimis la moşia lui să-i păzească porcii. 16Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. 17Atunci, gândindu-se în sinea lui, şi-a spus: Câţi argaţi din casa tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18Mă voi ridica şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune, Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta. 19Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău, primeşte-mă ca pe unul dintre argaţii tăi. 20Apoi, ridicându-se, a plecat la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă. Alergându-i în întâmpinare, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21Atunci, fiul i-a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. 22Dar tatăl le-a spus slujitorilor săi: Aduceţi repede haina lui de dinainte şi îmbrăcaţi-l! Puneţi-i inelul pe deget şi încălţăminte în picioare! 23Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l! Să mâncăm şi să ne bucurăm, 24fiindcă acest fiu al meu era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit. Şi au început să se veselească.

25Dar fiul său mai mare era la câmp. Pe când se apropia de casă, a auzit cântece şi jocuri 26şi l-a chemat pe unul dintre slujitori şi l-a întrebat ce înseamnă aceasta. 27Iar acela i-a răspuns: Fratele tău s-a întors, iar tatăl tău, pentru că l-a regăsit sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat. 28El s-a mâniat şi nu voia să intre. Atunci tatăl a ieşit şi îl ruga stăruitor. 29Dar el i-a răspuns tatălui său: Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca, iar tu nu mi-ai dat nici măcar un miel să petrec cu prietenii mei. 30Însă când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat. 31Tatăl i-a spus: Fiule, tu eşti mereu cu mine şi toate ale mele sunt ale tale. 32Dar se cădea să petrecem şi să ne bucurăm pentru acest frate al tău care era mort şi a înviat, era pierdut şi s-a aflat.”

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]