Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
14

Iisus în vizită la un fariseu

141Şi odată, într-o zi de sâmbătă, când a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să prânzească, ei Îl pândeau. 2Şi iată, un om bolnav de hidropizie se afla în faţa Lui. 3Atunci Iisus a spus învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Este îngăduit sau nu să vindeci în zi de sâmbătă?” 4Dar ei au tăcut, iar Iisus l-a luat, l-a vindecat şi i-a dat drumul. 5Iar lor le-a spus: „Care dintre voi, dacă îi cade fiul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată în zi de sâmbătă?” 6Şi n-au mai putut să-I răspundă nimic.

7Văzând cum îşi alegeau locurile de frunte la masă, Iisus le-a zis oaspeţilor această parabolă: 8„Când eşti chemat de cineva la o nuntă, nu te aşeza pe locul cel mai de frunte ca nu cumva să fi fost chemat altul mai de vază decât tine 9şi cel care v-a invitat şi pe tine şi pe acela să vină să-ţi spună: Dă-i acestuia locul. Atunci te vei duce cu ruşine să te aşezi pe locul din urmă. 10Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi te aşează pe ultimul loc, ca atunci când va veni cel care te-a chemat să-ţi spună: Prietene, mergi mai în faţă! Astfel, vei avea cinste în faţa tuturor comesenilor. 11Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat.” 12Celui care L-a invitat I-a spus: „Când dai un prânz sau o cină, nu-i pofti pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te poftească şi ei la rândul lor şi astfel să-ţi primeşti răsplata. 13Ci, când dai un ospăţ, cheamă-i pe cei săraci, neputincioşi, şchiopi, orbi; 14aşa vei fi fericit pentru că ei nu au cum să-ţi răsplătească dar ţi se va răsplăti la învierea celor drepţi.”

15Când a auzit acestea, unul dintre comeseni I-a zis: „Fericit cel ce va sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu!” 16Iar Iisus i-a zis: „Un om a dat un ospăţ mare şi a chemat multă lume. 17În ziua ospăţului şi-a trimis slujitorul să le spună celor chemaţi: Veniţi, deja este pregătit. 18Dar, unul câte unul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: Am cumpărat un ogor şi sunt nevoit să mă duc să-l văd. Te rog să mă ierţi. 19Altul i-a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog să mă ierţi. 20Şi altul a spus: M-am căsătorit şi nu pot să vin. 21Slujitorul s-a întors şi a spus acestea stăpânului său. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei i-a zis slujitorului: Mergi îndată prin pieţele şi pe străzile cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe neputincioşi, pe orbi şi pe şchiopi. 22Iar slujitorul i-a răspuns: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. 23Stăpânul i-a spus: Ieşi pe drum şi pe la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa. 24Vă spun că nici unul dintre oamenii chemaţi nu va gusta din ospăţul meu.”

Urmarea lui Iisus

25Împreună cu Iisus mergeau mulţimi mari, iar El, întorcându-se, le-a spus: 26„Dacă cineva vine la Mine şi nu-l urăşte pe tatăl său şi pe mama sa, pe soţia sa, pe copiii, fraţii şi surorile sale, ba chiar şi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27Cine nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu. 28Într-adevăr, care dintre voi, când vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să socotească cheltuiala, să vadă dacă are cu ce să-l termine? 29Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să-şi bată joc de el, 30spunând: Acest om a început să zidească dar n-a putut sfârşi! 31Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă este în stare să-l înfrunte cu zece mii de ostaşi pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pace. 33La fel, oricare dintre voi, dacă nu lasă tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.

34Sarea este bună, dar dacă sarea îşi pierde gustul, cum şi-l va mai căpăta? 35Nu mai e bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi şi se aruncă afară. Cine are urechi de auzit, să audă!”

15

Parabolele despre oaia pierdută şi drahma pierdută

151Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii ca să-L asculte. 2Iar fariseii şi cărturarii cârteau, spunând: „Omul acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.” 3Dar El le-a spus o parabolă: 4„Care om dintre voi care are o sută de oi şi pierde una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi nu umblă după cea pierdută până o găseşte? 5Şi, după ce a găsit-o, o pune pe umerii săi, se bucură 6şi, venind acasă, îşi cheamă prietenii şi vecinii şi le spune: Bucuraţi-vă cu mine pentru că mi-am găsit oaia pierdută! 7La fel vă spun că va fi mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se converteşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de pocăinţă.

8Şi ce femeie, care are zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde o lampă, nu mătură casa şi nu caută cu grijă până o găseşte? 9Şi, după ce a găsit-o, îşi cheamă prietenele şi vecinele şi le spune: Bucuraţi-vă cu mine fiindcă mi-am găsit drahma pierdută! 10Vă spun, la fel de mare este bucuria înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”

Parabola fiului risipitor

11Apoi le-a spus: „Un om avea doi fii. 12Cel mai mic dintre ei i-a zis tatălui: Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Tatăl le-a împărţit averea. 13Şi, nu după multă vreme, adunându-şi toate lucrurile, fiul cel mic a plecat într-o ţară îndepărtată şi acolo şi-a risipit averea trăind în desfrânare. 14După ce a cheltuit tot, a venit o foamete mare în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15Atunci s-a dus şi s-a aciuat pe lângă unul dintre locuitorii acelei ţări. Iar acela l-a trimis la moşia lui să-i păzească porcii. 16Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni. 17Atunci, gândindu-se în sinea lui, şi-a spus: Câţi argaţi din casa tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18Mă voi ridica şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune, Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta. 19Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău, primeşte-mă ca pe unul dintre argaţii tăi. 20Apoi, ridicându-se, a plecat la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă. Alergându-i în întâmpinare, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21Atunci, fiul i-a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. 22Dar tatăl le-a spus slujitorilor săi: Aduceţi repede haina lui de dinainte şi îmbrăcaţi-l! Puneţi-i inelul pe deget şi încălţăminte în picioare! 23Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l! Să mâncăm şi să ne bucurăm, 24fiindcă acest fiu al meu era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit. Şi au început să se veselească.

25Dar fiul său mai mare era la câmp. Pe când se apropia de casă, a auzit cântece şi jocuri 26şi l-a chemat pe unul dintre slujitori şi l-a întrebat ce înseamnă aceasta. 27Iar acela i-a răspuns: Fratele tău s-a întors, iar tatăl tău, pentru că l-a regăsit sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat. 28El s-a mâniat şi nu voia să intre. Atunci tatăl a ieşit şi îl ruga stăruitor. 29Dar el i-a răspuns tatălui său: Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca, iar tu nu mi-ai dat nici măcar un miel să petrec cu prietenii mei. 30Însă când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat. 31Tatăl i-a spus: Fiule, tu eşti mereu cu mine şi toate ale mele sunt ale tale. 32Dar se cădea să petrecem şi să ne bucurăm pentru acest frate al tău care era mort şi a înviat, era pierdut şi s-a aflat.”

16

Parabola administratorului necinstit

161Şi le-a mai spus ucenicilor: „Un om bogat avea un slujbaş, care a fost pârât că îi risipea averea. 2L-a chemat şi i-a spus: Ce aud despre tine? Dă socoteală de administrarea ta pentru că nu mai poţi fi slujbaş. 3Atunci slujbaşul şi-a spus: Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia slujba? Să sap, nu pot. Să cerşesc, mi-e ruşine. 4Ştiu ce voi face pentru ca, atunci când voi fi dat afară din slujbă, oamenii să mă primească în casele lor. 5Şi i-a chemat, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său. I-a spus primului: Cât îi datorezi stăpânului meu? 6Acesta i-a zis: O sută de măsuri de untdelemn. El i-a răspuns: Ia-ţi înscrisul, aşează-te repede şi scrie cincizeci. 7Altuia i-a spus: Tu cât datorezi? Acela i-a răspuns: O sută de măsuri de grâu. El i-a zis: Ia-ţi înscrisul şi trece optzeci. 8Stăpânul l-a lăudat pe slujbaşul nedrept pentru că a lucrat cu înţelepciune; fiindcă fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi între ai lor decât fiii luminii. 9Iar eu vă spun: Faceţi-vă prieteni din câştigulLit.: „mamona”. nedrept pentru ca, atunci când veţi duce lipsă, ei să vă primească în corturile veşnice. 10Cel care este credincios în puţin este credincios şi în mult, iar cel care în puţin este nedrept şi în mult este nedrept. 11Deci, dacă în câştigulLit.: „mamona”. nedrept nu aţi fost credincioşi, cine vă va încredinţa adevărata bogăţie? 12Şi, dacă nu aţi fost credincioşi cu avuţia altuia, cine vă va da ce este al vostru? 13Nici un servitor nu poate sluji la doi stăpâni. Fiindcă sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu-i puteţi sluji şi lui Dumnezeu şi avuţiilor.”

Legea şi împărăţia

14Au auzit acestea şi fariseii, care erau iubitori de arginţi, şi Îl luau în râs. 15Dar El le-a zis: „Voi vă arătaţi drepţi în faţa oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile fiindcă ce este de preţ pentru oameni este urâciune în faţa lui Dumnezeu. 16Legea şi Profeţii au fost până la Ioan. De atunci se vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu şi fiecare se luptă să intre în ea. 17Dar e mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă şi o singură virgulă din lege. 18Oricine îşi lasă soţia şi se însoară cu alta săvârşeşte adulter, iar cel care se însoară cu cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter.”

Parabola bogatului nemilostiv şi a lui Lazăr

19„Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi ţesături fine şi petrecea în toate zilele cu strălucire. 20Iar un sărac, plin de bube, pe nume Lazăr, zăcea la poarta lui 21şi ar fi dorit să se sature cu ce cădea de la masa celui bogat; ba şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. 22A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. 23Pe când era în sălaşul morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. 24L-a strigat şi i-a zis: Părinte Avraam, fie-ţi milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în văpaie. 25Dar Avraam i-a spus: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune în timpul vieţii, iar Lazăr, cele rele. Acum însă el este mângâiat aici, iar tu te chinuieşti. 26Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi, s-a aşezat o mare prăpastie, pentru ca cei care vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo la noi. 27Bogatul a spus atunci: Te rog, părinte, măcar trimite-l în casa tatălui meu, 28fiindcă am cinci fraţi. Să le dea mărturie despre acestea, ca nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin. 29Dar Avraam i-a spus: Îi au pe Moise şi pe Profeţi. Să asculte de ei! 30El a spus: Nu, părinte Avraam, ci, dacă ar merge la ei cineva dintre cei morţi, s-ar pocăi. 31Dar Avraam i-a răspuns: Dacă de Moise şi de Profeţi nu ascultă, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi.”