Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
16

Parabola administratorului necinstit

161Şi le-a mai spus ucenicilor: „Un om bogat avea un slujbaş, care a fost pârât că îi risipea averea. 2L-a chemat şi i-a spus: Ce aud despre tine? Dă socoteală de administrarea ta pentru că nu mai poţi fi slujbaş. 3Atunci slujbaşul şi-a spus: Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia slujba? Să sap, nu pot. Să cerşesc, mi-e ruşine. 4Ştiu ce voi face pentru ca, atunci când voi fi dat afară din slujbă, oamenii să mă primească în casele lor. 5Şi i-a chemat, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său. I-a spus primului: Cât îi datorezi stăpânului meu? 6Acesta i-a zis: O sută de măsuri de untdelemn. El i-a răspuns: Ia-ţi înscrisul, aşează-te repede şi scrie cincizeci. 7Altuia i-a spus: Tu cât datorezi? Acela i-a răspuns: O sută de măsuri de grâu. El i-a zis: Ia-ţi înscrisul şi trece optzeci. 8Stăpânul l-a lăudat pe slujbaşul nedrept pentru că a lucrat cu înţelepciune; fiindcă fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi între ai lor decât fiii luminii. 9Iar eu vă spun: Faceţi-vă prieteni din câştigulLit.: „mamona”. nedrept pentru ca, atunci când veţi duce lipsă, ei să vă primească în corturile veşnice. 10Cel care este credincios în puţin este credincios şi în mult, iar cel care în puţin este nedrept şi în mult este nedrept. 11Deci, dacă în câştigulLit.: „mamona”. nedrept nu aţi fost credincioşi, cine vă va încredinţa adevărata bogăţie? 12Şi, dacă nu aţi fost credincioşi cu avuţia altuia, cine vă va da ce este al vostru? 13Nici un servitor nu poate sluji la doi stăpâni. Fiindcă sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu-i puteţi sluji şi lui Dumnezeu şi avuţiilor.”

Legea şi împărăţia

14Au auzit acestea şi fariseii, care erau iubitori de arginţi, şi Îl luau în râs. 15Dar El le-a zis: „Voi vă arătaţi drepţi în faţa oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile fiindcă ce este de preţ pentru oameni este urâciune în faţa lui Dumnezeu. 16Legea şi Profeţii au fost până la Ioan. De atunci se vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu şi fiecare se luptă să intre în ea. 17Dar e mai uşor să treacă cerul şi pământul decât să cadă şi o singură virgulă din lege. 18Oricine îşi lasă soţia şi se însoară cu alta săvârşeşte adulter, iar cel care se însoară cu cea lăsată de bărbat săvârşeşte adulter.”

Parabola bogatului nemilostiv şi a lui Lazăr

19„Era un om bogat, care se îmbrăca în purpură şi ţesături fine şi petrecea în toate zilele cu strălucire. 20Iar un sărac, plin de bube, pe nume Lazăr, zăcea la poarta lui 21şi ar fi dorit să se sature cu ce cădea de la masa celui bogat; ba şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. 22A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. 23Pe când era în sălaşul morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. 24L-a strigat şi i-a zis: Părinte Avraam, fie-ţi milă de mine şi trimite-l pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în văpaie. 25Dar Avraam i-a spus: Fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune în timpul vieţii, iar Lazăr, cele rele. Acum însă el este mângâiat aici, iar tu te chinuieşti. 26Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi, s-a aşezat o mare prăpastie, pentru ca cei care vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo la noi. 27Bogatul a spus atunci: Te rog, părinte, măcar trimite-l în casa tatălui meu, 28fiindcă am cinci fraţi. Să le dea mărturie despre acestea, ca nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin. 29Dar Avraam i-a spus: Îi au pe Moise şi pe Profeţi. Să asculte de ei! 30El a spus: Nu, părinte Avraam, ci, dacă ar merge la ei cineva dintre cei morţi, s-ar pocăi. 31Dar Avraam i-a răspuns: Dacă de Moise şi de Profeţi nu ascultă, nu vor crede nici dacă ar învia cineva din morţi.”

17

Despre prilejul de păcat

171Iisus le-a spus ucenicilor Săi: „E cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcat, dar vai de cel prin care vin! 2I-ar fi mai bine aceluia dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să-l ducă la păcat pe unul dintre aceştia mici. 3Fiţi atenţi la voi înşivă! Dacă fratele tău îţi va greşi, mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! 4Dacă fratele tău îţi va greşi de şapte ori pe zi şi dacă de şapte ori pe zi se va întoarce la tine spunând: Îmi pare rău!, iartă-l!”

Despre credinţă şi slujire

5Apostolii I-au spus Domnului: „Sporeşte-ne credinţa!” 6Domnul le-a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune acestui dud: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare! – şi v-ar asculta.

7Care dintre voi, dacă are un slujitor, la arat sau la păscut turme, îi spune acestuia când se întoarce de la câmp: Vino îndată şi aşează-te la masă? 8Oare nu-i va spune: Pregăteşte-mi ceva pentru cină, pune-ţi brâul şi slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu? 9Oare îi va mulţumi slujitorului pentru că a făcut cele poruncite? 10La fel şi voi, când faceţi ce vi se porunceşte, să spuneţi: Suntem slujitori netrebnici, am făcut ceea ce eram datori să facem.”

Cei zece leproşi

11Şi, pe când Iisus mergea spre Ierusalim, a trecut prin Samaria şi Galileea. 12Intrând într-un sat, I-au ieşit în cale zece leproşi, care s-au oprit departe 13şi au strigat cu glas tare: „Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!” 14Văzându-i, Iisus le-a spus: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţit. 15Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors şi L-a slăvit pe Dumnezeu cu glas puternic 16şi a căzut la picioarele Lui, mulţumindu-I. Iar acesta era samaritean. 17Iisus i-a răspuns: „Oare nu toţi zece s-au curăţat? Ceilalţi nouă unde sunt? 18Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât străinul acesta?” 19Şi i-a spus: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit.”

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu

20Fiind întrebat de farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să o poţi vedea 21şi nici nu se va spune: Iat-o aici, sau acolo! Pentru că, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” 22Apoi le-a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi măcar una dintre zilele Fiului Omului, dar nu veţi vedea. 23Şi vă vor spune: Iată-L acolo! sau: Iată-L aici! Să plecaţi de acolo şi să nu-i urmaţi! 24La fel cum fulgerul, când străfulgeră, luminează cerul de la un capăt la celălalt, tot aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa. 25Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de acest neam. 26Aşa cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi şi în zilele Fiului Omului: 27mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua în care Noe s-a urcat în arcă şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. 28Şi la fel şi în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, semănau, construiau, 29iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc şi sulf şi i-a nimicit pe toţi. 30La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului. 31În ziua aceea, cel care va fi pe acoperiş, iar lucrurile sale în casă, să nu coboare să le ia şi cel care va fi la câmp să nu se întoarcă. 32Amintiţi-vă de soţia lui Lot! 33Oricine va încerca să-şi salveze viaţa o va pierde, iar cine o va pierde şi-o va păstra. 34Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat, unul va fi luat, celălalt va fi lăsat; 35vor fi două femei care vor măcina în acelaşi loc: una va fi luată, cealaltă va fi lăsată.În unele manuscrise lipseşte versetul 36: „Doi vor fi la câmp; unul va fi luat, altul va fi lăsat.”37La aceasta, ucenicii I-au zis: „Unde Doamne?” Iar El le-a spus: „Unde este trupul, acolo se vor aduna şi vulturii.”

18

Parabola judecătorului nedrept

181Apoi le-a spus o parabolă despre cum trebuie să se roage întotdeauna şi să nu-şi piardă curajul. 2Zicea: „Era într-o cetate un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nici de oameni nu se ruşina. 3Şi era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: Fă-mi dreptate în faţa potrivnicului meu! 4Dar el, un timp, nu a vrut. Apoi şi-a zis: Deşi nu mă tem de Dumnezeu şi de oameni nu mi-e ruşine, 5pentru că această văduvă mă tot supără, îi voi face dreptate ca să nu mai vină la nesfârşit şi să mă necăjească.” 6Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce spune judecătorul nedrept? 7Oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi care strigă zi şi noapte către El, deşi îi lasă să aştepte? 8Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?”

Parabola vameşului şi a fariseului

9A mai spus această parabolă pentru unii care se credeau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi. 10„Doi oameni au urcat la Templu să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt, vameş. 11Fariseul, stând în picioare, se ruga astfel în sinea lui: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri sau chiar ca vameşul acesta. 12Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din tot ce câştig. 13Iar vameşul, stând departe, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci îşi bătea pieptul zicând: Dumnezeule, îndură-Te de mine, păcătosul! 14Vă spun că acesta a coborât la casa lui îndreptăţit, nu celălalt. Fiindcă oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte pe sine va fi înălţat.”

Iisus şi copiii

15Îi aduceau şi copii să se atingă de ei, dar, când i-au văzut, ucenicii i-au mustrat. 16Însă Iisus i-a chemat pe copii, spunând: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu. 17Adevărat vă spun: cine nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu asemenea unui copil, nu va intra în ea.”

Tânărul bogat

18Un om de vază l-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 19Iisus i-a răspuns: „De ce îmi spui bun? Nimeni nu este bun în afară de Unul-Dumnezeu. 20Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie strâmbă! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!21Acela a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţe!” 22Auzind, Iisus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-Mă!” 23Dar el, când a auzit aşa, s-a întristat fiindcă era foarte bogat.

24Văzând că s-a întristat, Iisus a zis: „Cât de greu vor intra cei bogaţi în Împărăţia lui Dumnezeu! 25Mai uşor e să treacă o frânghieLit.: „cămilă”. prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 26Cei care-L ascultau au spus: „Dar cine se poate mântui?” 27Şi Iisus a răspuns: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.” 28Atunci Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.” 29Iar El le-a spus: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi părăsit casă sau soţie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru Împărăţia lui Dumnezeu 30şi care să nu fi primit mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viaţa veşnică.”

A treia vestire a morţii şi învierii lui Iisus

31Apoi, i-a luat pe cei doisprezece apostoli şi le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalim şi se vor împlini cele scrise de profeţi despre Fiul Omului. 32Căci va fi dat pe mâna neamurilor şi va fi batjocorit şi ocărât şi scuipat 33şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide, iar a treia zi va învia.” 34Dar ei n-au înţeles nimic din ce a zis. Lucrul acesta le era ascuns, iar ei nu pricepeau cele spuse.

Vindecarea orbului din Ierihon

35Pe când Iisus se apropia de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului cerşind. 36Şi când a auzit cum se apropia mulţimea, a întrebat ce se întâmplă. 37I-au răspuns că trece Iisus din Nazaret. 38Iar el a strigat: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!” 39Cei care mergeau cu El l-au certat ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40Iisus s-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El. În timp ce se apropia, l-a întrebat: 41„Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: „Doamne, să văd din nou!” 42Iisus i-a zis: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!” 43Şi îndată a văzut şi L-a urmat, slăvindu-L pe Dumnezeu, iar poporul care a văzut, Îl lăuda pe Dumnezeu.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]