Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
17

Despre prilejul de păcat

171Iisus le-a spus ucenicilor Săi: „E cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcat, dar vai de cel prin care vin! 2I-ar fi mai bine aceluia dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să-l ducă la păcat pe unul dintre aceştia mici. 3Fiţi atenţi la voi înşivă! Dacă fratele tău îţi va greşi, mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! 4Dacă fratele tău îţi va greşi de şapte ori pe zi şi dacă de şapte ori pe zi se va întoarce la tine spunând: Îmi pare rău!, iartă-l!”

Despre credinţă şi slujire

5Apostolii I-au spus Domnului: „Sporeşte-ne credinţa!” 6Domnul le-a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune acestui dud: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare! – şi v-ar asculta.

7Care dintre voi, dacă are un slujitor, la arat sau la păscut turme, îi spune acestuia când se întoarce de la câmp: Vino îndată şi aşează-te la masă? 8Oare nu-i va spune: Pregăteşte-mi ceva pentru cină, pune-ţi brâul şi slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu? 9Oare îi va mulţumi slujitorului pentru că a făcut cele poruncite? 10La fel şi voi, când faceţi ce vi se porunceşte, să spuneţi: Suntem slujitori netrebnici, am făcut ceea ce eram datori să facem.”

Cei zece leproşi

11Şi, pe când Iisus mergea spre Ierusalim, a trecut prin Samaria şi Galileea. 12Intrând într-un sat, I-au ieşit în cale zece leproşi, care s-au oprit departe 13şi au strigat cu glas tare: „Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi!” 14Văzându-i, Iisus le-a spus: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţit. 15Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors şi L-a slăvit pe Dumnezeu cu glas puternic 16şi a căzut la picioarele Lui, mulţumindu-I. Iar acesta era samaritean. 17Iisus i-a răspuns: „Oare nu toţi zece s-au curăţat? Ceilalţi nouă unde sunt? 18Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât străinul acesta?” 19Şi i-a spus: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit.”

Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu

20Fiind întrebat de farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să o poţi vedea 21şi nici nu se va spune: Iat-o aici, sau acolo! Pentru că, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” 22Apoi le-a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi măcar una dintre zilele Fiului Omului, dar nu veţi vedea. 23Şi vă vor spune: Iată-L acolo! sau: Iată-L aici! Să plecaţi de acolo şi să nu-i urmaţi! 24La fel cum fulgerul, când străfulgeră, luminează cerul de la un capăt la celălalt, tot aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa. 25Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de acest neam. 26Aşa cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi şi în zilele Fiului Omului: 27mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua în care Noe s-a urcat în arcă şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi. 28Şi la fel şi în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, semănau, construiau, 29iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc şi sulf şi i-a nimicit pe toţi. 30La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului. 31În ziua aceea, cel care va fi pe acoperiş, iar lucrurile sale în casă, să nu coboare să le ia şi cel care va fi la câmp să nu se întoarcă. 32Amintiţi-vă de soţia lui Lot! 33Oricine va încerca să-şi salveze viaţa o va pierde, iar cine o va pierde şi-o va păstra. 34Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat, unul va fi luat, celălalt va fi lăsat; 35vor fi două femei care vor măcina în acelaşi loc: una va fi luată, cealaltă va fi lăsată.În unele manuscrise lipseşte versetul 36: „Doi vor fi la câmp; unul va fi luat, altul va fi lăsat.”37La aceasta, ucenicii I-au zis: „Unde Doamne?” Iar El le-a spus: „Unde este trupul, acolo se vor aduna şi vulturii.”

18

Parabola judecătorului nedrept

181Apoi le-a spus o parabolă despre cum trebuie să se roage întotdeauna şi să nu-şi piardă curajul. 2Zicea: „Era într-o cetate un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nici de oameni nu se ruşina. 3Şi era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: Fă-mi dreptate în faţa potrivnicului meu! 4Dar el, un timp, nu a vrut. Apoi şi-a zis: Deşi nu mă tem de Dumnezeu şi de oameni nu mi-e ruşine, 5pentru că această văduvă mă tot supără, îi voi face dreptate ca să nu mai vină la nesfârşit şi să mă necăjească.” 6Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce spune judecătorul nedrept? 7Oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi care strigă zi şi noapte către El, deşi îi lasă să aştepte? 8Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?”

Parabola vameşului şi a fariseului

9A mai spus această parabolă pentru unii care se credeau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi. 10„Doi oameni au urcat la Templu să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt, vameş. 11Fariseul, stând în picioare, se ruga astfel în sinea lui: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri sau chiar ca vameşul acesta. 12Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din tot ce câştig. 13Iar vameşul, stând departe, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci îşi bătea pieptul zicând: Dumnezeule, îndură-Te de mine, păcătosul! 14Vă spun că acesta a coborât la casa lui îndreptăţit, nu celălalt. Fiindcă oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte pe sine va fi înălţat.”

Iisus şi copiii

15Îi aduceau şi copii să se atingă de ei, dar, când i-au văzut, ucenicii i-au mustrat. 16Însă Iisus i-a chemat pe copii, spunând: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu. 17Adevărat vă spun: cine nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu asemenea unui copil, nu va intra în ea.”

Tânărul bogat

18Un om de vază l-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 19Iisus i-a răspuns: „De ce îmi spui bun? Nimeni nu este bun în afară de Unul-Dumnezeu. 20Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie strâmbă! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!21Acela a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţe!” 22Auzind, Iisus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-Mă!” 23Dar el, când a auzit aşa, s-a întristat fiindcă era foarte bogat.

24Văzând că s-a întristat, Iisus a zis: „Cât de greu vor intra cei bogaţi în Împărăţia lui Dumnezeu! 25Mai uşor e să treacă o frânghieLit.: „cămilă”. prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 26Cei care-L ascultau au spus: „Dar cine se poate mântui?” 27Şi Iisus a răspuns: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.” 28Atunci Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.” 29Iar El le-a spus: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi părăsit casă sau soţie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru Împărăţia lui Dumnezeu 30şi care să nu fi primit mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viaţa veşnică.”

A treia vestire a morţii şi învierii lui Iisus

31Apoi, i-a luat pe cei doisprezece apostoli şi le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalim şi se vor împlini cele scrise de profeţi despre Fiul Omului. 32Căci va fi dat pe mâna neamurilor şi va fi batjocorit şi ocărât şi scuipat 33şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide, iar a treia zi va învia.” 34Dar ei n-au înţeles nimic din ce a zis. Lucrul acesta le era ascuns, iar ei nu pricepeau cele spuse.

Vindecarea orbului din Ierihon

35Pe când Iisus se apropia de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului cerşind. 36Şi când a auzit cum se apropia mulţimea, a întrebat ce se întâmplă. 37I-au răspuns că trece Iisus din Nazaret. 38Iar el a strigat: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!” 39Cei care mergeau cu El l-au certat ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40Iisus s-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El. În timp ce se apropia, l-a întrebat: 41„Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: „Doamne, să văd din nou!” 42Iisus i-a zis: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!” 43Şi îndată a văzut şi L-a urmat, slăvindu-L pe Dumnezeu, iar poporul care a văzut, Îl lăuda pe Dumnezeu.

19

Convertirea lui Zaheu

191Şi după ce a intrat în Ierihon, mergea prin cetate. 2Şi, iată, un om pe nume Zaheu, care era mai-marele vameşilor, foarte bogat, 3încerca să vadă cine este Iisus, dar nu putea din cauza mulţimii, fiindcă era mic de statură. 4A alergat înainte şi s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, pentru că avea să treacă pe acolo. 5Când a ajuns în locul acela, Iisus şi-a ridicat privirea şi i-a spus: „Zahee, coboară repede! Astăzi trebuie să rămân în casa ta.” 6El a coborât îndată şi L-a întâmpinat cu bucurie. 7Toţi cei care văzuseră au început să murmure: „A intrat să stea la un om păcătos!” 8Dar Zaheu, stând în picioare, a spus către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, iar dacă am nedreptăţit pe cineva, îi dau înapoi împătrit.” 9Iisus i-a zis: „Astăzi casa aceasta a primit mântuirea pentru că şi el este fiul lui Avraam. 10Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi.”

Parabola minelor

11După ce au auzit acestea, Iisus le-a mai spus o parabolă, fiindcă era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate curând. 12Le-a spus, aşadar: „Un om de neam bun a plecat într-o ţară îndepărtată ca să o ia în stăpânire şi apoi să se întoarcă. 13A chemat zece slujitori de-ai săi, le-a dat zece mineMonedă grecească egală cu o sută de drahme, adică de o sută de ori salariul zilnic al unui muncitor. şi le-a zis: Faceţi negoţ cu ele până mă voi întoarce! 14Dar locuitorii cetăţii lui îl urau şi au trimis solie după el, spunându-i: Nu vrem ca el să domnească peste noi. 15Şi când s-a întors, după ce luase ţinutul acela în stăpânire, a cerut să fie chemaţi slujitorii cărora le dăduse banii, ca să afle ce au câştigat din negustorie. 16A ajuns primul şi a spus: Stăpâne, mina ta a câştigat zece mine. 17El i-a zis: Bine, slujitor bun, pentru că în puţine lucruri ai fost credincios, vei avea zece cetăţi în stăpânire. 18A venit şi al doilea şi a spus: Mina ta, stăpâne, a făcut cinci mine. 19I-a spus şi acestuia: Şi tu să fii peste cinci cetăţi. 20Celălalt a mers şi a spus: Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-o năframă, 21fiindcă m-am temut de tine pentru că eşti un om aspru: iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat. 22Dar stăpânul i-a zis: După spusele tale te judec, slujitor rău! Ştiai că sunt om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat. 23Atunci de ce n-ai dat banii mei la zaraf? Iar eu, la venire, i-aş fi luat cu dobândă. 24Şi le-a spus celor de faţă: Luaţi mina de la el şi daţi-o celui care are zece mine. 25Dar ei i-au zis: Stăpâne, dar el are deja zece mine! 26Iar el le-a zis: Vă spun că celui care are i se va mai da, iar celui care n-are, şi ce are i se va lua. 27Cât despre aceşti duşmani ai mei, care n-au vrut să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!”

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

28După ce a spus acestea, Iisus a pornit mai departe, urcând spre Ierusalim. 29Pe când se apropia de Betfaghe şi Betania, lângă muntele zis al Măslinilor, a trimis doi ucenici 30spunând: „Mergeţi în satul dinaintea voastră unde, intrând, veţi găsi legat un măgăruş, pe care nici un om nu a încălecat vreodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 31Şi, dacă vă va întreba cineva de ce îl dezlegaţi, să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el.” 32Au plecat cei trimişi şi au găsit aşa cum le spusese. 33Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui i-au întrebat: „De ce dezlegaţi măgăruşul?” 34Au răspuns: „Domnul are nevoie de el.” 35Şi l-au dus la Iisus. Şi-au pus veşmintele pe măgăruş şi L-au suit pe Iisus deasupra. 36Pe unde mergea, oamenii îşi aşterneau veşmintele pe drum.

37Când erau aproape de coborârea Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, cuprinsă de bucurie, a început să-L laude cu glas puternic pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, 38spunând:

Binecuvântat este Împăratul care vine

în Numele Domnului!

Pace în cer,

slavă întru cei de sus!

39Atunci, unii dintre fariseii din mulţime I-au spus: „Învăţătorule, mustră-ţi ucenicii!” 40Dar El le-a răspuns: „Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, vor striga pietrele.”

Iisus plânge pentru Ierusalim

41Când s-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, 42spunând: „Dacă ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace!Lit.: „cele ce sunt spre pace”. Acum însă este ascunsă privirii tale. 43Pentru că vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor ridica întărituri împotriva ta şi te vor împresura şi te vor asedia de pretutindeni. 44Te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi în tine şi nu vor lăsa piatră peste piatră în tine, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.”

Curăţirea Templului

45Apoi a intrat în Templu şi a început să-i alunge pe vânzători, 46zicându-le: „Stă scris:

Şi va fi casa Mea casă de rugăciune.

Dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari.”

47Şi îi învăţa în fiecare zi în Templu. Marii preoţi, cărturarii şi mai-marii poporului căutau să-L omoare, 48dar nu găseau ce să-I facă pentru că tot poporul se ţinea după El şi Îl asculta.
Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]