Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
18

Parabola judecătorului nedrept

181Apoi le-a spus o parabolă despre cum trebuie să se roage întotdeauna şi să nu-şi piardă curajul. 2Zicea: „Era într-o cetate un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nici de oameni nu se ruşina. 3Şi era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: Fă-mi dreptate în faţa potrivnicului meu! 4Dar el, un timp, nu a vrut. Apoi şi-a zis: Deşi nu mă tem de Dumnezeu şi de oameni nu mi-e ruşine, 5pentru că această văduvă mă tot supără, îi voi face dreptate ca să nu mai vină la nesfârşit şi să mă necăjească.” 6Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce spune judecătorul nedrept? 7Oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi care strigă zi şi noapte către El, deşi îi lasă să aştepte? 8Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?”

Parabola vameşului şi a fariseului

9A mai spus această parabolă pentru unii care se credeau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi. 10„Doi oameni au urcat la Templu să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt, vameş. 11Fariseul, stând în picioare, se ruga astfel în sinea lui: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri sau chiar ca vameşul acesta. 12Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din tot ce câştig. 13Iar vameşul, stând departe, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci îşi bătea pieptul zicând: Dumnezeule, îndură-Te de mine, păcătosul! 14Vă spun că acesta a coborât la casa lui îndreptăţit, nu celălalt. Fiindcă oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi oricine se smereşte pe sine va fi înălţat.”

Iisus şi copiii

15Îi aduceau şi copii să se atingă de ei, dar, când i-au văzut, ucenicii i-au mustrat. 16Însă Iisus i-a chemat pe copii, spunând: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu. 17Adevărat vă spun: cine nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu asemenea unui copil, nu va intra în ea.”

Tânărul bogat

18Un om de vază l-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 19Iisus i-a răspuns: „De ce îmi spui bun? Nimeni nu este bun în afară de Unul-Dumnezeu. 20Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie strâmbă! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!21Acela a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţe!” 22Auzind, Iisus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-Mă!” 23Dar el, când a auzit aşa, s-a întristat fiindcă era foarte bogat.

24Văzând că s-a întristat, Iisus a zis: „Cât de greu vor intra cei bogaţi în Împărăţia lui Dumnezeu! 25Mai uşor e să treacă o frânghieLit.: „cămilă”. prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 26Cei care-L ascultau au spus: „Dar cine se poate mântui?” 27Şi Iisus a răspuns: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.” 28Atunci Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul şi Te-am urmat.” 29Iar El le-a spus: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi părăsit casă sau soţie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru Împărăţia lui Dumnezeu 30şi care să nu fi primit mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viaţa veşnică.”

A treia vestire a morţii şi învierii lui Iisus

31Apoi, i-a luat pe cei doisprezece apostoli şi le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalim şi se vor împlini cele scrise de profeţi despre Fiul Omului. 32Căci va fi dat pe mâna neamurilor şi va fi batjocorit şi ocărât şi scuipat 33şi, după ce-L vor biciui, Îl vor ucide, iar a treia zi va învia.” 34Dar ei n-au înţeles nimic din ce a zis. Lucrul acesta le era ascuns, iar ei nu pricepeau cele spuse.

Vindecarea orbului din Ierihon

35Pe când Iisus se apropia de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului cerşind. 36Şi când a auzit cum se apropia mulţimea, a întrebat ce se întâmplă. 37I-au răspuns că trece Iisus din Nazaret. 38Iar el a strigat: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!” 39Cei care mergeau cu El l-au certat ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 40Iisus s-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El. În timp ce se apropia, l-a întrebat: 41„Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: „Doamne, să văd din nou!” 42Iisus i-a zis: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!” 43Şi îndată a văzut şi L-a urmat, slăvindu-L pe Dumnezeu, iar poporul care a văzut, Îl lăuda pe Dumnezeu.

19

Convertirea lui Zaheu

191Şi după ce a intrat în Ierihon, mergea prin cetate. 2Şi, iată, un om pe nume Zaheu, care era mai-marele vameşilor, foarte bogat, 3încerca să vadă cine este Iisus, dar nu putea din cauza mulţimii, fiindcă era mic de statură. 4A alergat înainte şi s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, pentru că avea să treacă pe acolo. 5Când a ajuns în locul acela, Iisus şi-a ridicat privirea şi i-a spus: „Zahee, coboară repede! Astăzi trebuie să rămân în casa ta.” 6El a coborât îndată şi L-a întâmpinat cu bucurie. 7Toţi cei care văzuseră au început să murmure: „A intrat să stea la un om păcătos!” 8Dar Zaheu, stând în picioare, a spus către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, iar dacă am nedreptăţit pe cineva, îi dau înapoi împătrit.” 9Iisus i-a zis: „Astăzi casa aceasta a primit mântuirea pentru că şi el este fiul lui Avraam. 10Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi.”

Parabola minelor

11După ce au auzit acestea, Iisus le-a mai spus o parabolă, fiindcă era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate curând. 12Le-a spus, aşadar: „Un om de neam bun a plecat într-o ţară îndepărtată ca să o ia în stăpânire şi apoi să se întoarcă. 13A chemat zece slujitori de-ai săi, le-a dat zece mineMonedă grecească egală cu o sută de drahme, adică de o sută de ori salariul zilnic al unui muncitor. şi le-a zis: Faceţi negoţ cu ele până mă voi întoarce! 14Dar locuitorii cetăţii lui îl urau şi au trimis solie după el, spunându-i: Nu vrem ca el să domnească peste noi. 15Şi când s-a întors, după ce luase ţinutul acela în stăpânire, a cerut să fie chemaţi slujitorii cărora le dăduse banii, ca să afle ce au câştigat din negustorie. 16A ajuns primul şi a spus: Stăpâne, mina ta a câştigat zece mine. 17El i-a zis: Bine, slujitor bun, pentru că în puţine lucruri ai fost credincios, vei avea zece cetăţi în stăpânire. 18A venit şi al doilea şi a spus: Mina ta, stăpâne, a făcut cinci mine. 19I-a spus şi acestuia: Şi tu să fii peste cinci cetăţi. 20Celălalt a mers şi a spus: Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-o năframă, 21fiindcă m-am temut de tine pentru că eşti un om aspru: iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat. 22Dar stăpânul i-a zis: După spusele tale te judec, slujitor rău! Ştiai că sunt om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat. 23Atunci de ce n-ai dat banii mei la zaraf? Iar eu, la venire, i-aş fi luat cu dobândă. 24Şi le-a spus celor de faţă: Luaţi mina de la el şi daţi-o celui care are zece mine. 25Dar ei i-au zis: Stăpâne, dar el are deja zece mine! 26Iar el le-a zis: Vă spun că celui care are i se va mai da, iar celui care n-are, şi ce are i se va lua. 27Cât despre aceşti duşmani ai mei, care n-au vrut să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!”

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

28După ce a spus acestea, Iisus a pornit mai departe, urcând spre Ierusalim. 29Pe când se apropia de Betfaghe şi Betania, lângă muntele zis al Măslinilor, a trimis doi ucenici 30spunând: „Mergeţi în satul dinaintea voastră unde, intrând, veţi găsi legat un măgăruş, pe care nici un om nu a încălecat vreodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 31Şi, dacă vă va întreba cineva de ce îl dezlegaţi, să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el.” 32Au plecat cei trimişi şi au găsit aşa cum le spusese. 33Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui i-au întrebat: „De ce dezlegaţi măgăruşul?” 34Au răspuns: „Domnul are nevoie de el.” 35Şi l-au dus la Iisus. Şi-au pus veşmintele pe măgăruş şi L-au suit pe Iisus deasupra. 36Pe unde mergea, oamenii îşi aşterneau veşmintele pe drum.

37Când erau aproape de coborârea Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, cuprinsă de bucurie, a început să-L laude cu glas puternic pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, 38spunând:

Binecuvântat este Împăratul care vine

în Numele Domnului!

Pace în cer,

slavă întru cei de sus!

39Atunci, unii dintre fariseii din mulţime I-au spus: „Învăţătorule, mustră-ţi ucenicii!” 40Dar El le-a răspuns: „Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, vor striga pietrele.”

Iisus plânge pentru Ierusalim

41Când s-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, 42spunând: „Dacă ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace!Lit.: „cele ce sunt spre pace”. Acum însă este ascunsă privirii tale. 43Pentru că vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor ridica întărituri împotriva ta şi te vor împresura şi te vor asedia de pretutindeni. 44Te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi în tine şi nu vor lăsa piatră peste piatră în tine, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.”

Curăţirea Templului

45Apoi a intrat în Templu şi a început să-i alunge pe vânzători, 46zicându-le: „Stă scris:

Şi va fi casa Mea casă de rugăciune.

Dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari.”

47Şi îi învăţa în fiecare zi în Templu. Marii preoţi, cărturarii şi mai-marii poporului căutau să-L omoare, 48dar nu găseau ce să-I facă pentru că tot poporul se ţinea după El şi Îl asculta.
20

Autoritatea lui Iisus şi botezul lui Ioan

201Într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în Templu, predicând vestea cea bună, au venit marii preoţi şi cărturarii împreună cu bătrânii 2şi au spus: „Spune-ne cu ce autoritate faci acestea? Sau cine este cel care Ţi-a dat această autoritate?” 3El le-a răspuns: „Vă voi întreba şi Eu un lucru. Spuneţi-Mi: 4Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” 5Se sfătuiau, zicând: „Dacă spunem: Din cer, va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut? 6Iar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre fiindcă ei sunt convinşi că Ioan este profet.” 7Şi au răspuns că nu ştiu de unde. 8Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”

Parabola viticultorilor

9Atunci a început să spună mulţimii o parabolă: „Un om a sădit o vie, a dat-o în arendă unor lucrători şi a plecat în călătorie pentru mult timp. 10La vremea cuvenită, a trimis un slujitor la lucrători ca să-i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu mâinile goale. 11A mai trimis alt slujitor, dar ei, după ce l-au bătut şi batjocorit şi pe acela, l-au trimis cu mâinile goale. 12Şi a mai trimis şi un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au alungat. 13Atunci stăpânul viei a spus: Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit; poate pe el îl vor respecta. 14Dar văzându-l, lucrătorii s-au sfătuit între ei: Iată moştenitorul! Să-l ucidem ca moştenirea să fie a noastră! 15L-au scos din vie şi l-au ucis. Ce le va face deci stăpânul viei? 16Va veni şi îi va ucide pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Ei, auzind, au spus: „Să nu se întâmple niciodată aşa ceva!” 17Dar el, privindu-i ţintă, le-a zis: „Dar, atunci, ce înseamnă ce este scris:

Piatra pe care au aruncat-o zidarii,

aceasta a ajuns în capul unghiului?

18Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit şi cel peste care va cădea va fi strivit.” 19Cărturarii şi marii preoţi au încercat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, fiindcă înţeleseseră că pentru ei spusese parabola. Se temeau însă de popor.

Despre tributul cuvenit Cezarului

20Şi, pândindu-L, au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă cu vreun cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a autorităţii guvernatorului. 21L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi că nu eşti părtinitor, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. 22Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu?” 23Dându-şi seama de viclenia lor, El le-a zis: 24„Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.” 25Iisus le-a zis: „Atunci daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” 26Şi nu au putut să-L prindă cu vreun cuvânt în faţa poporului şi, uimiţi de răspunsul Său, au tăcut.

Confruntări şi capcane din partea conducătorilor iudei

27Au venit apoi unii saduchei, care spun că nu există înviere, şi L-au întrebat: 28„Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: dacă cineva este căsătorit şi moare fără copii, atunci fratele lui să-i ia soţia şi să ridice urmaşi fratelui său. 29Erau deci şapte fraţi. Primul, după ce şi-a luat soţie, a murit fără copii. 30Şi al doilea 31şi al treilea au luat-o şi la fel toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit. 32În cele din urmă a murit şi femeia. 33Aşadar, a cui soţie va fi la înviere femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.” 34Iisus le-a spus: „Fiii acestui veac se însoară şi se mărită, 35dar cei aflaţi vrednici să ajungă în veacul acela şi la învierea din morţi nu se vor mai însura, nici nu se vor mărita, 36pentru că nu mai pot muri, fiindcă sunt ca îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37Iar că morţii învie, a arătat-o şi Moise la rug, când Îl numeşte pe Domnul Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. 38Dar Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, fiindcă toţi trăiesc pentru El.” 39Unii dintre cărturari I-au răspuns: „Învăţătorule, bine ai vorbit!” 40Şi nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.

41El le-a spus: „Cum de spun ei că Hristos este fiul lui David? 42Pentru că însuşi David spune în cartea Psalmilor:

Domnul a spus Domnului meu:

Şezi la dreapta Mea

43până ce-i voi pune pe duşmanii Tăi

aşternut sub picioarele Tale.

44Aşadar David Îl numeşte Domn. Atunci cum este fiul lui?”

45În timp ce poporul Îl asculta, le-a spus ucenicilor: 46„Feriţi-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi, să fie salutaţi în pieţe şi să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe. 47Ei mănâncă avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Aceştia vor primi o pedeapsă mai mare.”

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]