Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
19

Convertirea lui Zaheu

191Şi după ce a intrat în Ierihon, mergea prin cetate. 2Şi, iată, un om pe nume Zaheu, care era mai-marele vameşilor, foarte bogat, 3încerca să vadă cine este Iisus, dar nu putea din cauza mulţimii, fiindcă era mic de statură. 4A alergat înainte şi s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, pentru că avea să treacă pe acolo. 5Când a ajuns în locul acela, Iisus şi-a ridicat privirea şi i-a spus: „Zahee, coboară repede! Astăzi trebuie să rămân în casa ta.” 6El a coborât îndată şi L-a întâmpinat cu bucurie. 7Toţi cei care văzuseră au început să murmure: „A intrat să stea la un om păcătos!” 8Dar Zaheu, stând în picioare, a spus către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, iar dacă am nedreptăţit pe cineva, îi dau înapoi împătrit.” 9Iisus i-a zis: „Astăzi casa aceasta a primit mântuirea pentru că şi el este fiul lui Avraam. 10Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cei pierduţi.”

Parabola minelor

11După ce au auzit acestea, Iisus le-a mai spus o parabolă, fiindcă era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate curând. 12Le-a spus, aşadar: „Un om de neam bun a plecat într-o ţară îndepărtată ca să o ia în stăpânire şi apoi să se întoarcă. 13A chemat zece slujitori de-ai săi, le-a dat zece mineMonedă grecească egală cu o sută de drahme, adică de o sută de ori salariul zilnic al unui muncitor. şi le-a zis: Faceţi negoţ cu ele până mă voi întoarce! 14Dar locuitorii cetăţii lui îl urau şi au trimis solie după el, spunându-i: Nu vrem ca el să domnească peste noi. 15Şi când s-a întors, după ce luase ţinutul acela în stăpânire, a cerut să fie chemaţi slujitorii cărora le dăduse banii, ca să afle ce au câştigat din negustorie. 16A ajuns primul şi a spus: Stăpâne, mina ta a câştigat zece mine. 17El i-a zis: Bine, slujitor bun, pentru că în puţine lucruri ai fost credincios, vei avea zece cetăţi în stăpânire. 18A venit şi al doilea şi a spus: Mina ta, stăpâne, a făcut cinci mine. 19I-a spus şi acestuia: Şi tu să fii peste cinci cetăţi. 20Celălalt a mers şi a spus: Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-o năframă, 21fiindcă m-am temut de tine pentru că eşti un om aspru: iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat. 22Dar stăpânul i-a zis: După spusele tale te judec, slujitor rău! Ştiai că sunt om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat. 23Atunci de ce n-ai dat banii mei la zaraf? Iar eu, la venire, i-aş fi luat cu dobândă. 24Şi le-a spus celor de faţă: Luaţi mina de la el şi daţi-o celui care are zece mine. 25Dar ei i-au zis: Stăpâne, dar el are deja zece mine! 26Iar el le-a zis: Vă spun că celui care are i se va mai da, iar celui care n-are, şi ce are i se va lua. 27Cât despre aceşti duşmani ai mei, care n-au vrut să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!”

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

28După ce a spus acestea, Iisus a pornit mai departe, urcând spre Ierusalim. 29Pe când se apropia de Betfaghe şi Betania, lângă muntele zis al Măslinilor, a trimis doi ucenici 30spunând: „Mergeţi în satul dinaintea voastră unde, intrând, veţi găsi legat un măgăruş, pe care nici un om nu a încălecat vreodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 31Şi, dacă vă va întreba cineva de ce îl dezlegaţi, să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el.” 32Au plecat cei trimişi şi au găsit aşa cum le spusese. 33Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui i-au întrebat: „De ce dezlegaţi măgăruşul?” 34Au răspuns: „Domnul are nevoie de el.” 35Şi l-au dus la Iisus. Şi-au pus veşmintele pe măgăruş şi L-au suit pe Iisus deasupra. 36Pe unde mergea, oamenii îşi aşterneau veşmintele pe drum.

37Când erau aproape de coborârea Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, cuprinsă de bucurie, a început să-L laude cu glas puternic pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră, 38spunând:

Binecuvântat este Împăratul care vine

în Numele Domnului!

Pace în cer,

slavă întru cei de sus!

39Atunci, unii dintre fariseii din mulţime I-au spus: „Învăţătorule, mustră-ţi ucenicii!” 40Dar El le-a răspuns: „Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, vor striga pietrele.”

Iisus plânge pentru Ierusalim

41Când s-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, 42spunând: „Dacă ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace!Lit.: „cele ce sunt spre pace”. Acum însă este ascunsă privirii tale. 43Pentru că vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor ridica întărituri împotriva ta şi te vor împresura şi te vor asedia de pretutindeni. 44Te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi în tine şi nu vor lăsa piatră peste piatră în tine, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.”

Curăţirea Templului

45Apoi a intrat în Templu şi a început să-i alunge pe vânzători, 46zicându-le: „Stă scris:

Şi va fi casa Mea casă de rugăciune.

Dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari.”

47Şi îi învăţa în fiecare zi în Templu. Marii preoţi, cărturarii şi mai-marii poporului căutau să-L omoare, 48dar nu găseau ce să-I facă pentru că tot poporul se ţinea după El şi Îl asculta.
20

Autoritatea lui Iisus şi botezul lui Ioan

201Într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în Templu, predicând vestea cea bună, au venit marii preoţi şi cărturarii împreună cu bătrânii 2şi au spus: „Spune-ne cu ce autoritate faci acestea? Sau cine este cel care Ţi-a dat această autoritate?” 3El le-a răspuns: „Vă voi întreba şi Eu un lucru. Spuneţi-Mi: 4Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” 5Se sfătuiau, zicând: „Dacă spunem: Din cer, va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut? 6Iar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre fiindcă ei sunt convinşi că Ioan este profet.” 7Şi au răspuns că nu ştiu de unde. 8Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”

Parabola viticultorilor

9Atunci a început să spună mulţimii o parabolă: „Un om a sădit o vie, a dat-o în arendă unor lucrători şi a plecat în călătorie pentru mult timp. 10La vremea cuvenită, a trimis un slujitor la lucrători ca să-i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu mâinile goale. 11A mai trimis alt slujitor, dar ei, după ce l-au bătut şi batjocorit şi pe acela, l-au trimis cu mâinile goale. 12Şi a mai trimis şi un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au alungat. 13Atunci stăpânul viei a spus: Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit; poate pe el îl vor respecta. 14Dar văzându-l, lucrătorii s-au sfătuit între ei: Iată moştenitorul! Să-l ucidem ca moştenirea să fie a noastră! 15L-au scos din vie şi l-au ucis. Ce le va face deci stăpânul viei? 16Va veni şi îi va ucide pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Ei, auzind, au spus: „Să nu se întâmple niciodată aşa ceva!” 17Dar el, privindu-i ţintă, le-a zis: „Dar, atunci, ce înseamnă ce este scris:

Piatra pe care au aruncat-o zidarii,

aceasta a ajuns în capul unghiului?

18Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit şi cel peste care va cădea va fi strivit.” 19Cărturarii şi marii preoţi au încercat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, fiindcă înţeleseseră că pentru ei spusese parabola. Se temeau însă de popor.

Despre tributul cuvenit Cezarului

20Şi, pândindu-L, au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă cu vreun cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a autorităţii guvernatorului. 21L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi că nu eşti părtinitor, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. 22Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu?” 23Dându-şi seama de viclenia lor, El le-a zis: 24„Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.” 25Iisus le-a zis: „Atunci daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” 26Şi nu au putut să-L prindă cu vreun cuvânt în faţa poporului şi, uimiţi de răspunsul Său, au tăcut.

Confruntări şi capcane din partea conducătorilor iudei

27Au venit apoi unii saduchei, care spun că nu există înviere, şi L-au întrebat: 28„Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: dacă cineva este căsătorit şi moare fără copii, atunci fratele lui să-i ia soţia şi să ridice urmaşi fratelui său. 29Erau deci şapte fraţi. Primul, după ce şi-a luat soţie, a murit fără copii. 30Şi al doilea 31şi al treilea au luat-o şi la fel toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit. 32În cele din urmă a murit şi femeia. 33Aşadar, a cui soţie va fi la înviere femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.” 34Iisus le-a spus: „Fiii acestui veac se însoară şi se mărită, 35dar cei aflaţi vrednici să ajungă în veacul acela şi la învierea din morţi nu se vor mai însura, nici nu se vor mărita, 36pentru că nu mai pot muri, fiindcă sunt ca îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37Iar că morţii învie, a arătat-o şi Moise la rug, când Îl numeşte pe Domnul Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. 38Dar Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, fiindcă toţi trăiesc pentru El.” 39Unii dintre cărturari I-au răspuns: „Învăţătorule, bine ai vorbit!” 40Şi nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.

41El le-a spus: „Cum de spun ei că Hristos este fiul lui David? 42Pentru că însuşi David spune în cartea Psalmilor:

Domnul a spus Domnului meu:

Şezi la dreapta Mea

43până ce-i voi pune pe duşmanii Tăi

aşternut sub picioarele Tale.

44Aşadar David Îl numeşte Domn. Atunci cum este fiul lui?”

45În timp ce poporul Îl asculta, le-a spus ucenicilor: 46„Feriţi-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi, să fie salutaţi în pieţe şi să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe. 47Ei mănâncă avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Aceştia vor primi o pedeapsă mai mare.”

21

Ofranda văduvei

211Ridicându-şi privirea, i-a văzut pe unii, oameni bogaţi, că puneau în vistierie darurile lor. 2A văzut şi o văduvă săracă punând acolo doi bănuţi 3şi a spus: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi, 4fiindcă ei au pus la cutia darurilor din prisosul lor. Ea însă a pus, din sărăcia ei, tot avutul care-i mai rămăsese să trăiască.”

Vestirea distrugerii Templului

5Pentru că unii vorbeau despre Templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu ofrande, a zis: 6„Cât despre lucrurile acestea pe care le priviţi, vor veni zile când nu va mai rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată.”

Venirea lui Iisus şi venirea persecuţiilor

7Ei L-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi toate acestea şi care va fi semnul că sunt gata să se întâmple?” 8El le-a răspuns: „Vedeţi să nu fiţi înşelaţi! Pentru că mulţi vor veni în Numele Meu şi vor spune, Eu sunt! şi: Timpul este aproape! Să nu-i urmaţi! 9Când veţi auzi despre războaie şi revolte, să nu vă îngroziţi. Pentru că trebuie să se întâmple acestea mai întâi, dar sfârşitul nu va fi îndată.” 10Atunci le-a zis: „Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii, 11vor fi cutremure mari iar în unele locuri foamete şi ciumă şi spaime, iar din cer vor veni semne mari. 12Dar înainte de toate acestea vor pune mâna pe voi şi vă vor prigoni, vă vor preda în sinagogi şi în temniţe şi vă vor duce în faţa regilor şi a guvernatorilor din pricina Numelui Meu. 13Pentru voi acestea vor fi prilejuri de mărturie. 14Întipăriţi-vă în inimi să nu vă faceţi griji dinainte cum vă veţi apăra, 15fiindcă Eu vă voi da cuvinte şi înţelepciune cărora nimeni dintre potrivnicii voştri nu vor putea să le stea împotrivă sau să le răspundă. 16Veţi fi trădaţi de părinţi şi de fraţi, de rude şi de prieteni, iar pe unii dintre voi îi vor ucide 17şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu. 18Dar nici un fir de păr de pe capul vostru nu va pieri. 19Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele.

20Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oştiri, atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape. 21Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi şi cei din mijlocul Ierusalimului să se îndepărteze, iar cei din ţară să nu intre în el! 22Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească tot ce a fost scris. 23Vai de femeile însărcinate şi de cele care alăptează în acele zile! Pentru că va fi nenorocire mare pe pământ şi urgie pentru poporul acesta 24şi vor cădea sub tăişul săbiei şi vor fi duşi în robie la toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri până ce se vor împlini vremurile neamurilor.

25Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ va fi groază între neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor. 26Oamenii vor încremeni de spaimă şi de aşteptarea celor ce vor veni peste lume, fiindcă puterile cerurilor se vor zgudui. 27Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind în nor cu putere şi slavă multă. 28Când vor începe să se întâmple acestea, sculaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele fiindcă se apropie răscumpărarea voastră.”

29Şi le-a spus o parabolă: „Priviţi smochinul şi toţi copacii: 30când înmuguresc, vă daţi singuri seama că se apropie vara. 31La fel şi voi, când veţi vedea că se împlinesc acestea, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. 32Adevăr vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate. 33Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

34Aveţi grijă de voi înşivă să nu vi se îngreuneze inimile în necumpătare, beţii şi în grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră fără veste, 35asemenea unui laţ, fiindcă se va năpusti peste toţi locuitorii de pe faţa întregului pământ. 36Vegheaţi, aşadar, în orice clipă, rugându-vă să aveţi putere să scăpaţi de tot ce se va întâmpla şi să staţi drept înaintea Fiului Omului.”

37Ziua stătea în Templu şi îi învăţa, iar noaptea mergea pe Muntele numit al Măslinilor. 38Şi tot poporul venea dis de dimineaţă la Templu ca să-L asculte.