Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
20

Autoritatea lui Iisus şi botezul lui Ioan

201Într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în Templu, predicând vestea cea bună, au venit marii preoţi şi cărturarii împreună cu bătrânii 2şi au spus: „Spune-ne cu ce autoritate faci acestea? Sau cine este cel care Ţi-a dat această autoritate?” 3El le-a răspuns: „Vă voi întreba şi Eu un lucru. Spuneţi-Mi: 4Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” 5Se sfătuiau, zicând: „Dacă spunem: Din cer, va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut? 6Iar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre fiindcă ei sunt convinşi că Ioan este profet.” 7Şi au răspuns că nu ştiu de unde. 8Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”

Parabola viticultorilor

9Atunci a început să spună mulţimii o parabolă: „Un om a sădit o vie, a dat-o în arendă unor lucrători şi a plecat în călătorie pentru mult timp. 10La vremea cuvenită, a trimis un slujitor la lucrători ca să-i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu mâinile goale. 11A mai trimis alt slujitor, dar ei, după ce l-au bătut şi batjocorit şi pe acela, l-au trimis cu mâinile goale. 12Şi a mai trimis şi un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au alungat. 13Atunci stăpânul viei a spus: Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit; poate pe el îl vor respecta. 14Dar văzându-l, lucrătorii s-au sfătuit între ei: Iată moştenitorul! Să-l ucidem ca moştenirea să fie a noastră! 15L-au scos din vie şi l-au ucis. Ce le va face deci stăpânul viei? 16Va veni şi îi va ucide pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Ei, auzind, au spus: „Să nu se întâmple niciodată aşa ceva!” 17Dar el, privindu-i ţintă, le-a zis: „Dar, atunci, ce înseamnă ce este scris:

Piatra pe care au aruncat-o zidarii,

aceasta a ajuns în capul unghiului?

18Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit şi cel peste care va cădea va fi strivit.” 19Cărturarii şi marii preoţi au încercat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, fiindcă înţeleseseră că pentru ei spusese parabola. Se temeau însă de popor.

Despre tributul cuvenit Cezarului

20Şi, pândindu-L, au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă cu vreun cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a autorităţii guvernatorului. 21L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi că nu eşti părtinitor, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. 22Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu?” 23Dându-şi seama de viclenia lor, El le-a zis: 24„Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.” 25Iisus le-a zis: „Atunci daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” 26Şi nu au putut să-L prindă cu vreun cuvânt în faţa poporului şi, uimiţi de răspunsul Său, au tăcut.

Confruntări şi capcane din partea conducătorilor iudei

27Au venit apoi unii saduchei, care spun că nu există înviere, şi L-au întrebat: 28„Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: dacă cineva este căsătorit şi moare fără copii, atunci fratele lui să-i ia soţia şi să ridice urmaşi fratelui său. 29Erau deci şapte fraţi. Primul, după ce şi-a luat soţie, a murit fără copii. 30Şi al doilea 31şi al treilea au luat-o şi la fel toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit. 32În cele din urmă a murit şi femeia. 33Aşadar, a cui soţie va fi la înviere femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.” 34Iisus le-a spus: „Fiii acestui veac se însoară şi se mărită, 35dar cei aflaţi vrednici să ajungă în veacul acela şi la învierea din morţi nu se vor mai însura, nici nu se vor mărita, 36pentru că nu mai pot muri, fiindcă sunt ca îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37Iar că morţii învie, a arătat-o şi Moise la rug, când Îl numeşte pe Domnul Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. 38Dar Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, fiindcă toţi trăiesc pentru El.” 39Unii dintre cărturari I-au răspuns: „Învăţătorule, bine ai vorbit!” 40Şi nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.

41El le-a spus: „Cum de spun ei că Hristos este fiul lui David? 42Pentru că însuşi David spune în cartea Psalmilor:

Domnul a spus Domnului meu:

Şezi la dreapta Mea

43până ce-i voi pune pe duşmanii Tăi

aşternut sub picioarele Tale.

44Aşadar David Îl numeşte Domn. Atunci cum este fiul lui?”

45În timp ce poporul Îl asculta, le-a spus ucenicilor: 46„Feriţi-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi, să fie salutaţi în pieţe şi să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe. 47Ei mănâncă avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Aceştia vor primi o pedeapsă mai mare.”

21

Ofranda văduvei

211Ridicându-şi privirea, i-a văzut pe unii, oameni bogaţi, că puneau în vistierie darurile lor. 2A văzut şi o văduvă săracă punând acolo doi bănuţi 3şi a spus: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi, 4fiindcă ei au pus la cutia darurilor din prisosul lor. Ea însă a pus, din sărăcia ei, tot avutul care-i mai rămăsese să trăiască.”

Vestirea distrugerii Templului

5Pentru că unii vorbeau despre Templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu ofrande, a zis: 6„Cât despre lucrurile acestea pe care le priviţi, vor veni zile când nu va mai rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată.”

Venirea lui Iisus şi venirea persecuţiilor

7Ei L-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi toate acestea şi care va fi semnul că sunt gata să se întâmple?” 8El le-a răspuns: „Vedeţi să nu fiţi înşelaţi! Pentru că mulţi vor veni în Numele Meu şi vor spune, Eu sunt! şi: Timpul este aproape! Să nu-i urmaţi! 9Când veţi auzi despre războaie şi revolte, să nu vă îngroziţi. Pentru că trebuie să se întâmple acestea mai întâi, dar sfârşitul nu va fi îndată.” 10Atunci le-a zis: „Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii, 11vor fi cutremure mari iar în unele locuri foamete şi ciumă şi spaime, iar din cer vor veni semne mari. 12Dar înainte de toate acestea vor pune mâna pe voi şi vă vor prigoni, vă vor preda în sinagogi şi în temniţe şi vă vor duce în faţa regilor şi a guvernatorilor din pricina Numelui Meu. 13Pentru voi acestea vor fi prilejuri de mărturie. 14Întipăriţi-vă în inimi să nu vă faceţi griji dinainte cum vă veţi apăra, 15fiindcă Eu vă voi da cuvinte şi înţelepciune cărora nimeni dintre potrivnicii voştri nu vor putea să le stea împotrivă sau să le răspundă. 16Veţi fi trădaţi de părinţi şi de fraţi, de rude şi de prieteni, iar pe unii dintre voi îi vor ucide 17şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu. 18Dar nici un fir de păr de pe capul vostru nu va pieri. 19Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele.

20Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oştiri, atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape. 21Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi şi cei din mijlocul Ierusalimului să se îndepărteze, iar cei din ţară să nu intre în el! 22Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească tot ce a fost scris. 23Vai de femeile însărcinate şi de cele care alăptează în acele zile! Pentru că va fi nenorocire mare pe pământ şi urgie pentru poporul acesta 24şi vor cădea sub tăişul săbiei şi vor fi duşi în robie la toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri până ce se vor împlini vremurile neamurilor.

25Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ va fi groază între neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor. 26Oamenii vor încremeni de spaimă şi de aşteptarea celor ce vor veni peste lume, fiindcă puterile cerurilor se vor zgudui. 27Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind în nor cu putere şi slavă multă. 28Când vor începe să se întâmple acestea, sculaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele fiindcă se apropie răscumpărarea voastră.”

29Şi le-a spus o parabolă: „Priviţi smochinul şi toţi copacii: 30când înmuguresc, vă daţi singuri seama că se apropie vara. 31La fel şi voi, când veţi vedea că se împlinesc acestea, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. 32Adevăr vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate. 33Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

34Aveţi grijă de voi înşivă să nu vi se îngreuneze inimile în necumpătare, beţii şi în grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră fără veste, 35asemenea unui laţ, fiindcă se va năpusti peste toţi locuitorii de pe faţa întregului pământ. 36Vegheaţi, aşadar, în orice clipă, rugându-vă să aveţi putere să scăpaţi de tot ce se va întâmpla şi să staţi drept înaintea Fiului Omului.”

37Ziua stătea în Templu şi îi învăţa, iar noaptea mergea pe Muntele numit al Măslinilor. 38Şi tot poporul venea dis de dimineaţă la Templu ca să-L asculte.

22

Complotul împotriva lui Iisus

221Se apropia sărbătoarea Azimelor, care se numeşte Paşte. 2Iar marii preoţi şi cărturarii se gândeau cum să-L dea pieirii, temându-se de popor. 3Dar Satana a intrat în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era dintre cei doisprezece, 4iar el a mers şi a vorbit cu marii preoţi şi căpeteniile oştirii, cum să-L dea pe mâna lor. 5Ei s-au bucurat şi au hotărât să-i dea bani. 6El s-a învoit şi căuta momentul potrivit să-L dea pe mâna lor departe de mulţime.

Instituirea Cinei Domnului

7A venit şi ziua Azimelor, când trebuia să se jertfească Paştele. 8Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, spunând: „Mergeţi şi pregătiţi-ne Paştele ca să mâncăm.” 9Iar ei au zis: „Unde vrei să-l pregătim?” 10El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă veţi întâlni cu un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra 11şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice: unde este încăperea în care voi mânca Paştele cu ucenicii Mei? 12Acela vă va arăta o sală mare, la etaj, aranjată. Acolo să pregătiţi.” 13Plecând, au găsit aşa cum le spusese şi au pregătit Paştele.

14Iar când a venit ceasul, S-a aşezat la masă împreună cu ucenicii. 15Şi le-a spus: „Atât de mult Mi-am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de pătimirea Mea, 16căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când se va împlini în Împărăţia lui Dumnezeu.” 17Şi luând un potir şi mulţumind, a spus: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi, 18pentru că vă spun: nu voi mai bea de acum din rodul viţei până ce nu va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” 19Şi luând pâine şi mulţumind, a frânt-o şi le-a dat-o spunând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea Mea!” 20După cină, a făcut la fel cu potirul, spunând: „Acest potir este noul legământ, în sângele Meu, care se varsă pentru voi. 21Dar iată, mâna celui care Mă va vinde este cu Mine la masă. 22Fiul Omului va merge după cum a fost hotărât, dar vai omului prin care este vândut!” 23Iar ei au început să se întrebe unii pe alţii, care dintre ei este cel care avea să facă aceasta.

Cearta despre cine este mai mare

24Şi s-a iscat o neînţelegere între ei: despre cine părea să fie mai mare. 25El le-a spus: „Regii popoarelor domnesc peste ele şi cei care le stăpânesc sunt numiţi binefăcători. 26Dar între voi să nu fie aşa, ci acela care este mai mare între voi să fie cel mai mic, iar cel care conduce ca cel care slujeşte. 27Şi cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Dar Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte. 28Voi sunteţi cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. 29Şi eu vă rânduiesc Împărăţia aşa cum mi-a rânduit-o Tatăl Meu, 30ca să mâncaţi şi să beţi la masă în Împărăţia Mea şi să staţi pe tronuri pentru a judeca cele douăsprezece triburi ale lui Israel.

31Simon, Simon, iată, Satana a cerut să vă cearnă ca pe grâu, 32dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu scadă credinţa ta. Şi tu, când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi!” 33Însă el I-a spus: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte.” 34Dar El i-a zis: „Îţi spun, Petre, nu va cânta azi cocoşul până ce nu Mă vei tăgădui de trei ori.”

35Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă şi fără desagă şi fără încălţări, aţi dus lipsă de ceva?” Ei au răspuns: „De nimic.” 36Le-a zis: „Acum însă cine are pungă să o ia, la fel şi desaga, iar cine nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. 37Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ceea ce stă scris: Şi a fost socotit cu cei fărădelege. Fiindcă se apropie de împlinire cele scrise despre Mine.” 38Atunci ei I-au spus: „Doamne, iată aici două săbii.” Dar El le-a zis: „Destul!”

Iisus pe Muntele Măslinilor

39Şi, ieşind, s-a îndreptat, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor, iar ucenicii l-au urmat. 40Când au ajuns acolo, le-a spus: „Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită!” 41Iar El s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, se ruga: 42„Tată, dacă vrei, îndepărtează de Mine paharul acesta. Dar nu voia Mea, ci a Ta să fie!” 43Atunci I s-a arătat un înger din cer şi l-a întărit. 44Dar El, intrând în agonie, se ruga şi mai stăruitor. Şi sudoarea I s-a făcut ca nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ. 45Şi când s-a ridicat de la rugăciune şi a mers la ucenici, i-a găsit adormiţi de tristeţe 46şi le-a spus: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă să nu intraţi în ispită!”

Arestarea lui Iisus

47Pe când le vorbea încă, a venit o mulţime, iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Iisus şi L-a sărutat. 48Iisus i-a spus: „Iuda, cu o sărutare Îl vinzi tu pe Fiul Omului?” 49Iar cei din jurul lui, văzând ce se întâmplă, I-au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50Şi unul dintre ei l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. 51Dar Iisus a răspuns: „Lăsaţi! Ajunge!” Şi, atingându-i urechea, l-a vindecat. 52Apoi Iisus a spus marilor preoţi, gărzilor de la Templu şi bătrânilor care veniseră după El: „Aţi venit cu săbii şi ciomege ca după un tâlhar. 53Zi de zi eram cu voi în Templu şi n-aţi pus mâna pe Mine, dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului.”

54După ce L-au prins, L-au luat şi L-au dus la casa marelui preot. Petru Îl urma de la distanţă. 55Pentru că unii făcuseră un foc în mijlocul curţii şi stăteau în jurul lui, s-a aşezat şi Petru în mijlocul lor. 56Când l-a văzut cum stătea la foc, o slujnică l-a privit ţintă şi a spus: „Şi acesta era cu El.” 57Dar el a tăgăduit: „Nu-L cunosc, femeie!” 58După puţin timp l-a văzut şi altul şi i-a zis: „Şi tu eşti dintre ai Lui.” Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt!” 59Peste vreun ceas, altul stăruia: „Sigur era cu El, fiindcă e galileean.” 60Dar Petru i-a răspuns: „Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!” Îndată, pe când vorbea încă, a cântat cocoşul. 61Atunci, întorcându-se, Domnul l-a privit pe Petru. Iar Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului, cum îi spusese: „Astăzi, înainte de a cânta cocoşul, Mă vei tăgădui de trei ori.” 62Şi, ieşind, a plâns amar.

63Oamenii care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau şi-L băteau. 64Apoi l-au legat la ochi şi Îl întrebau: „Profeţeşte! Cine Te-a lovit?” 65Şi ziceau multe altele împotriva lui, hulind.

Iisus înaintea Sinedriului

66Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, marii preoţi şi cărturarii, L-au dus înaintea sinedriului lor şi 67spuneau: „Dacă Tu eşti Hristos, spune-ne!” Dar El le-a răspuns: „Dacă vă spun, nu Mă veţi crede nicidecum. 68Dacă vă întreb, nu-Mi veţi da nici un răspuns. 69De acum însă Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.” 70Atunci ei I-au zis: „Eşti Tu, aşadar, Fiul lui Dumnezeu?” El le-a răspuns: „Voi înşivă spuneţi că Eu sunt.” 71Ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Chiar noi am auzit-o din gura Lui.”

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]