Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
21

Ofranda văduvei

211Ridicându-şi privirea, i-a văzut pe unii, oameni bogaţi, că puneau în vistierie darurile lor. 2A văzut şi o văduvă săracă punând acolo doi bănuţi 3şi a spus: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi, 4fiindcă ei au pus la cutia darurilor din prisosul lor. Ea însă a pus, din sărăcia ei, tot avutul care-i mai rămăsese să trăiască.”

Vestirea distrugerii Templului

5Pentru că unii vorbeau despre Templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu ofrande, a zis: 6„Cât despre lucrurile acestea pe care le priviţi, vor veni zile când nu va mai rămâne piatră peste piatră care să nu fie dărâmată.”

Venirea lui Iisus şi venirea persecuţiilor

7Ei L-au întrebat: „Învăţătorule, când vor fi toate acestea şi care va fi semnul că sunt gata să se întâmple?” 8El le-a răspuns: „Vedeţi să nu fiţi înşelaţi! Pentru că mulţi vor veni în Numele Meu şi vor spune, Eu sunt! şi: Timpul este aproape! Să nu-i urmaţi! 9Când veţi auzi despre războaie şi revolte, să nu vă îngroziţi. Pentru că trebuie să se întâmple acestea mai întâi, dar sfârşitul nu va fi îndată.” 10Atunci le-a zis: „Un neam se va ridica împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii, 11vor fi cutremure mari iar în unele locuri foamete şi ciumă şi spaime, iar din cer vor veni semne mari. 12Dar înainte de toate acestea vor pune mâna pe voi şi vă vor prigoni, vă vor preda în sinagogi şi în temniţe şi vă vor duce în faţa regilor şi a guvernatorilor din pricina Numelui Meu. 13Pentru voi acestea vor fi prilejuri de mărturie. 14Întipăriţi-vă în inimi să nu vă faceţi griji dinainte cum vă veţi apăra, 15fiindcă Eu vă voi da cuvinte şi înţelepciune cărora nimeni dintre potrivnicii voştri nu vor putea să le stea împotrivă sau să le răspundă. 16Veţi fi trădaţi de părinţi şi de fraţi, de rude şi de prieteni, iar pe unii dintre voi îi vor ucide 17şi veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu. 18Dar nici un fir de păr de pe capul vostru nu va pieri. 19Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele.

20Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oştiri, atunci să ştiţi că pustiirea lui este aproape. 21Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi şi cei din mijlocul Ierusalimului să se îndepărteze, iar cei din ţară să nu intre în el! 22Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească tot ce a fost scris. 23Vai de femeile însărcinate şi de cele care alăptează în acele zile! Pentru că va fi nenorocire mare pe pământ şi urgie pentru poporul acesta 24şi vor cădea sub tăişul săbiei şi vor fi duşi în robie la toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri până ce se vor împlini vremurile neamurilor.

25Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ va fi groază între neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor. 26Oamenii vor încremeni de spaimă şi de aşteptarea celor ce vor veni peste lume, fiindcă puterile cerurilor se vor zgudui. 27Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind în nor cu putere şi slavă multă. 28Când vor începe să se întâmple acestea, sculaţi-vă şi ridicaţi-vă capetele fiindcă se apropie răscumpărarea voastră.”

29Şi le-a spus o parabolă: „Priviţi smochinul şi toţi copacii: 30când înmuguresc, vă daţi singuri seama că se apropie vara. 31La fel şi voi, când veţi vedea că se împlinesc acestea, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. 32Adevăr vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate. 33Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

34Aveţi grijă de voi înşivă să nu vi se îngreuneze inimile în necumpătare, beţii şi în grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră fără veste, 35asemenea unui laţ, fiindcă se va năpusti peste toţi locuitorii de pe faţa întregului pământ. 36Vegheaţi, aşadar, în orice clipă, rugându-vă să aveţi putere să scăpaţi de tot ce se va întâmpla şi să staţi drept înaintea Fiului Omului.”

37Ziua stătea în Templu şi îi învăţa, iar noaptea mergea pe Muntele numit al Măslinilor. 38Şi tot poporul venea dis de dimineaţă la Templu ca să-L asculte.

22

Complotul împotriva lui Iisus

221Se apropia sărbătoarea Azimelor, care se numeşte Paşte. 2Iar marii preoţi şi cărturarii se gândeau cum să-L dea pieirii, temându-se de popor. 3Dar Satana a intrat în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era dintre cei doisprezece, 4iar el a mers şi a vorbit cu marii preoţi şi căpeteniile oştirii, cum să-L dea pe mâna lor. 5Ei s-au bucurat şi au hotărât să-i dea bani. 6El s-a învoit şi căuta momentul potrivit să-L dea pe mâna lor departe de mulţime.

Instituirea Cinei Domnului

7A venit şi ziua Azimelor, când trebuia să se jertfească Paştele. 8Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, spunând: „Mergeţi şi pregătiţi-ne Paştele ca să mâncăm.” 9Iar ei au zis: „Unde vrei să-l pregătim?” 10El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă veţi întâlni cu un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra 11şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice: unde este încăperea în care voi mânca Paştele cu ucenicii Mei? 12Acela vă va arăta o sală mare, la etaj, aranjată. Acolo să pregătiţi.” 13Plecând, au găsit aşa cum le spusese şi au pregătit Paştele.

14Iar când a venit ceasul, S-a aşezat la masă împreună cu ucenicii. 15Şi le-a spus: „Atât de mult Mi-am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de pătimirea Mea, 16căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când se va împlini în Împărăţia lui Dumnezeu.” 17Şi luând un potir şi mulţumind, a spus: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi, 18pentru că vă spun: nu voi mai bea de acum din rodul viţei până ce nu va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” 19Şi luând pâine şi mulţumind, a frânt-o şi le-a dat-o spunând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea Mea!” 20După cină, a făcut la fel cu potirul, spunând: „Acest potir este noul legământ, în sângele Meu, care se varsă pentru voi. 21Dar iată, mâna celui care Mă va vinde este cu Mine la masă. 22Fiul Omului va merge după cum a fost hotărât, dar vai omului prin care este vândut!” 23Iar ei au început să se întrebe unii pe alţii, care dintre ei este cel care avea să facă aceasta.

Cearta despre cine este mai mare

24Şi s-a iscat o neînţelegere între ei: despre cine părea să fie mai mare. 25El le-a spus: „Regii popoarelor domnesc peste ele şi cei care le stăpânesc sunt numiţi binefăcători. 26Dar între voi să nu fie aşa, ci acela care este mai mare între voi să fie cel mai mic, iar cel care conduce ca cel care slujeşte. 27Şi cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Dar Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte. 28Voi sunteţi cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. 29Şi eu vă rânduiesc Împărăţia aşa cum mi-a rânduit-o Tatăl Meu, 30ca să mâncaţi şi să beţi la masă în Împărăţia Mea şi să staţi pe tronuri pentru a judeca cele douăsprezece triburi ale lui Israel.

31Simon, Simon, iată, Satana a cerut să vă cearnă ca pe grâu, 32dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu scadă credinţa ta. Şi tu, când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi!” 33Însă el I-a spus: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte.” 34Dar El i-a zis: „Îţi spun, Petre, nu va cânta azi cocoşul până ce nu Mă vei tăgădui de trei ori.”

35Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă şi fără desagă şi fără încălţări, aţi dus lipsă de ceva?” Ei au răspuns: „De nimic.” 36Le-a zis: „Acum însă cine are pungă să o ia, la fel şi desaga, iar cine nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. 37Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ceea ce stă scris: Şi a fost socotit cu cei fărădelege. Fiindcă se apropie de împlinire cele scrise despre Mine.” 38Atunci ei I-au spus: „Doamne, iată aici două săbii.” Dar El le-a zis: „Destul!”

Iisus pe Muntele Măslinilor

39Şi, ieşind, s-a îndreptat, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor, iar ucenicii l-au urmat. 40Când au ajuns acolo, le-a spus: „Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită!” 41Iar El s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, se ruga: 42„Tată, dacă vrei, îndepărtează de Mine paharul acesta. Dar nu voia Mea, ci a Ta să fie!” 43Atunci I s-a arătat un înger din cer şi l-a întărit. 44Dar El, intrând în agonie, se ruga şi mai stăruitor. Şi sudoarea I s-a făcut ca nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ. 45Şi când s-a ridicat de la rugăciune şi a mers la ucenici, i-a găsit adormiţi de tristeţe 46şi le-a spus: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă să nu intraţi în ispită!”

Arestarea lui Iisus

47Pe când le vorbea încă, a venit o mulţime, iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Iisus şi L-a sărutat. 48Iisus i-a spus: „Iuda, cu o sărutare Îl vinzi tu pe Fiul Omului?” 49Iar cei din jurul lui, văzând ce se întâmplă, I-au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50Şi unul dintre ei l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. 51Dar Iisus a răspuns: „Lăsaţi! Ajunge!” Şi, atingându-i urechea, l-a vindecat. 52Apoi Iisus a spus marilor preoţi, gărzilor de la Templu şi bătrânilor care veniseră după El: „Aţi venit cu săbii şi ciomege ca după un tâlhar. 53Zi de zi eram cu voi în Templu şi n-aţi pus mâna pe Mine, dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului.”

54După ce L-au prins, L-au luat şi L-au dus la casa marelui preot. Petru Îl urma de la distanţă. 55Pentru că unii făcuseră un foc în mijlocul curţii şi stăteau în jurul lui, s-a aşezat şi Petru în mijlocul lor. 56Când l-a văzut cum stătea la foc, o slujnică l-a privit ţintă şi a spus: „Şi acesta era cu El.” 57Dar el a tăgăduit: „Nu-L cunosc, femeie!” 58După puţin timp l-a văzut şi altul şi i-a zis: „Şi tu eşti dintre ai Lui.” Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt!” 59Peste vreun ceas, altul stăruia: „Sigur era cu El, fiindcă e galileean.” 60Dar Petru i-a răspuns: „Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!” Îndată, pe când vorbea încă, a cântat cocoşul. 61Atunci, întorcându-se, Domnul l-a privit pe Petru. Iar Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului, cum îi spusese: „Astăzi, înainte de a cânta cocoşul, Mă vei tăgădui de trei ori.” 62Şi, ieşind, a plâns amar.

63Oamenii care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau şi-L băteau. 64Apoi l-au legat la ochi şi Îl întrebau: „Profeţeşte! Cine Te-a lovit?” 65Şi ziceau multe altele împotriva lui, hulind.

Iisus înaintea Sinedriului

66Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, marii preoţi şi cărturarii, L-au dus înaintea sinedriului lor şi 67spuneau: „Dacă Tu eşti Hristos, spune-ne!” Dar El le-a răspuns: „Dacă vă spun, nu Mă veţi crede nicidecum. 68Dacă vă întreb, nu-Mi veţi da nici un răspuns. 69De acum însă Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.” 70Atunci ei I-au zis: „Eşti Tu, aşadar, Fiul lui Dumnezeu?” El le-a răspuns: „Voi înşivă spuneţi că Eu sunt.” 71Ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Chiar noi am auzit-o din gura Lui.”

23

Iisus înaintea lui Pilat şi a lui Irod

231Şi, ridicându-se toată mulţimea, L-au dus la Pilat 2şi au început să-L acuze: „L-am găsit pe acesta răzvrătind poporul nostru, oprind de la plata birului pentru Cezar şi spunând că El este Hristos regele.” 3Pilat l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” El a răspuns: „Tu însuţi spui.” 4Pilat a spus atunci marilor preoţi şi mulţimii: „Nu-I găsesc nici o vină acestui om.” 5Dar ei stăruiau: „El răscoală poporul, învăţând în toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici.”

6Când a auzit aceasta, Pilat a întrebat dacă omul este galilean 7şi, când a aflat că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla la Ierusalim în zilele acelea. 8Irod s-a bucurat mult când L-a văzut pe Iisus, pe care dorise să-L vadă de mult timp, fiindcă auzise despre El şi spera să vadă vreun semn făcut de acesta. 9Şi L-a întrebat multe, dar Iisus nu i-a răspuns nimic. 10De faţă erau marii preoţi şi cărturarii care Îl învinuiau întruna. 11Irod, împreună cu soldaţii săi, după ce şi-a bătut joc şi a râs de El, L-a îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi L-a trimis la Pilat. 12În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci înainte se duşmăneau.

Condamnarea lui Iisus

13Pilat i-a chemat pe marii preoţi, pe comandanţi şi poporul 14şi le-a spus: „L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe unul care răzvrăteşte poporul, dar iată că eu, judecându-L în faţa voastră, n-am găsit la El nici o vină din câte îi aduceţi. 15Şi nici Irod, care ni L-a trimis înapoi, n-a găsit. Iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte. 16Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera.”În unele manuscrise lipseşte versetul 17: „Trebuia să le elibereze de fiecare sărbătoare pe cineva.” 18Dar mulţimea a început să strige într-un glas: „La moarte cu El! Eliberează-ni-l pe Baraba!” 19Baraba era închis pentru o răscoală pe care o stârnise în cetate şi pentru un omor. 20Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-L elibereze pe Iisus. 21Dar ei strigau: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” 22Pilat le-a spus a treia oară: „Dar ce rău a făcut acesta? Nu-I găsesc nici o vină de moarte. Îl voi pedepsi, deci, şi-L voi elibera.” 23Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte puternice să-L răstignească. Iar strigătele lor au biruit. 24Atunci Pilat a hotărât să le împlinească cererea. 25L-a eliberat deci pe cel care fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi pentru crimă, cel pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a lăsat în voia lor.

Răstignirea lui Iisus

26Pe când Îl duceau, l-au luat pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate, ca să o ducă în urma lui Iisus. 27Şi era urmat de multă lume şi de femei care Îl plângeau şi Îl jeleau. 28Iar Iisus s-a întors spre ele şi le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu plângeţi pentru Mine, ci plângeţi pentru voi şi pentru copiii voştri, 29pentru că, iată, vin zile în care se va spune: Fericite sunt femeile cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat.

30Atunci vor începe să zică munţilor:

Prăvăliţi-vă peste noi!

Şi stâncilor:

Acoperiţi-ne!

31Pentru că dacă ei fac aşa cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?”

32Împreună cu El duceau şi doi răufăcători ca să-i dea la moarte. 33Când au ajuns la locul numit al Căpăţânii, L-au răstignit împreună cu cei doi răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga. 34Iisus zicea: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac.” Apoi, şi-au împărţit hainele Lui, trăgându-le la sorţi. 35Mulţimea stătea şi privea. Căpeteniile îşi băteau joc de El, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze şi pe Sine dacă este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!” 36Ostaşii îşi băteau joc de El şi, apropiindu-se I-au dat oţet 37zicându-I: „Dacă Tu eşti regele iudeilor, salvează-Te!” 38Deasupra Lui era o inscripţie pe care scria: „Acesta este regele iudeilor.”

39Unul dintre răufăcătorii răstigniţi Îl batjocorea, zicând: „Nu eşti Tu oare Hristosul? Salvează-Te pe Tine şi pe noi!” 40Dar celălalt i-a răspuns şi l-a certat: „Nu te temi măcar de Dumnezeu, tu, care ai aceeaşi osândă? 41Noi suntem pedepsiţi pe drept, pentru că ne-am luat partea pe care o meritam, dar El n-a făcut nici un rău.” 42Apoi a zis: „Iisuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în Împărăţia ta.” 43Iar El i-a răspuns: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis.”

Iisus moare pe cruce

44Era pe la ceasul al şaselea când s-a lăsat întuneric peste tot pământul, 45soarele s-a întunecat, iar vălul de la Templu s-a rupt în două. 46Iisus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul!” Şi zicând acestea, şi-a dat duhul. 47Când a văzut ce s-a întâmplat, centurionul l-a preamărit pe Dumnezeu, zicând: „Într-adevăr, omul acesta era drept.” 48Iar mulţimea celor care veniseră să privească, văzând ce s-a întâmplat, se întorcea bătându-şi pieptul. 49Cunoscuţii Lui şi femeile care Îl urmaseră din Galileea stăteau deoparte şi priveau la toate acestea.

Înmormântarea lui Iisus

50Şi iată, era un om, pe nume Iosif, care făcea parte din Sfat, om bun şi drept, 51care nu se învoise cu înţelegerea şi hotărârea lor. El era din Arimateea, o cetate din Iudeea şi aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. 52A mers la Pilat şi i-a cerut trupul lui Iisus. 53L-a coborât de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu de in şi l-a pus într-un mormânt de piatră în care nu mai fusese pus nimeni. 54Era ziua pregătirii şi se apropia sâmbăta. 55Femeile care Îl urmaseră şi care veniseră cu Iisus din Galileea au văzut mormântul şi cum i-a fost pus trupul. 56Apoi s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri, iar sâmbătă s-au odihnit după Lege.