Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
22

Complotul împotriva lui Iisus

221Se apropia sărbătoarea Azimelor, care se numeşte Paşte. 2Iar marii preoţi şi cărturarii se gândeau cum să-L dea pieirii, temându-se de popor. 3Dar Satana a intrat în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era dintre cei doisprezece, 4iar el a mers şi a vorbit cu marii preoţi şi căpeteniile oştirii, cum să-L dea pe mâna lor. 5Ei s-au bucurat şi au hotărât să-i dea bani. 6El s-a învoit şi căuta momentul potrivit să-L dea pe mâna lor departe de mulţime.

Instituirea Cinei Domnului

7A venit şi ziua Azimelor, când trebuia să se jertfească Paştele. 8Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, spunând: „Mergeţi şi pregătiţi-ne Paştele ca să mâncăm.” 9Iar ei au zis: „Unde vrei să-l pregătim?” 10El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă veţi întâlni cu un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra 11şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice: unde este încăperea în care voi mânca Paştele cu ucenicii Mei? 12Acela vă va arăta o sală mare, la etaj, aranjată. Acolo să pregătiţi.” 13Plecând, au găsit aşa cum le spusese şi au pregătit Paştele.

14Iar când a venit ceasul, S-a aşezat la masă împreună cu ucenicii. 15Şi le-a spus: „Atât de mult Mi-am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de pătimirea Mea, 16căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când se va împlini în Împărăţia lui Dumnezeu.” 17Şi luând un potir şi mulţumind, a spus: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi, 18pentru că vă spun: nu voi mai bea de acum din rodul viţei până ce nu va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” 19Şi luând pâine şi mulţumind, a frânt-o şi le-a dat-o spunând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea Mea!” 20După cină, a făcut la fel cu potirul, spunând: „Acest potir este noul legământ, în sângele Meu, care se varsă pentru voi. 21Dar iată, mâna celui care Mă va vinde este cu Mine la masă. 22Fiul Omului va merge după cum a fost hotărât, dar vai omului prin care este vândut!” 23Iar ei au început să se întrebe unii pe alţii, care dintre ei este cel care avea să facă aceasta.

Cearta despre cine este mai mare

24Şi s-a iscat o neînţelegere între ei: despre cine părea să fie mai mare. 25El le-a spus: „Regii popoarelor domnesc peste ele şi cei care le stăpânesc sunt numiţi binefăcători. 26Dar între voi să nu fie aşa, ci acela care este mai mare între voi să fie cel mai mic, iar cel care conduce ca cel care slujeşte. 27Şi cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Dar Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte. 28Voi sunteţi cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. 29Şi eu vă rânduiesc Împărăţia aşa cum mi-a rânduit-o Tatăl Meu, 30ca să mâncaţi şi să beţi la masă în Împărăţia Mea şi să staţi pe tronuri pentru a judeca cele douăsprezece triburi ale lui Israel.

31Simon, Simon, iată, Satana a cerut să vă cearnă ca pe grâu, 32dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu scadă credinţa ta. Şi tu, când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi!” 33Însă el I-a spus: „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte.” 34Dar El i-a zis: „Îţi spun, Petre, nu va cânta azi cocoşul până ce nu Mă vei tăgădui de trei ori.”

35Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă şi fără desagă şi fără încălţări, aţi dus lipsă de ceva?” Ei au răspuns: „De nimic.” 36Le-a zis: „Acum însă cine are pungă să o ia, la fel şi desaga, iar cine nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere. 37Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ceea ce stă scris: Şi a fost socotit cu cei fărădelege. Fiindcă se apropie de împlinire cele scrise despre Mine.” 38Atunci ei I-au spus: „Doamne, iată aici două săbii.” Dar El le-a zis: „Destul!”

Iisus pe Muntele Măslinilor

39Şi, ieşind, s-a îndreptat, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor, iar ucenicii l-au urmat. 40Când au ajuns acolo, le-a spus: „Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită!” 41Iar El s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, se ruga: 42„Tată, dacă vrei, îndepărtează de Mine paharul acesta. Dar nu voia Mea, ci a Ta să fie!” 43Atunci I s-a arătat un înger din cer şi l-a întărit. 44Dar El, intrând în agonie, se ruga şi mai stăruitor. Şi sudoarea I s-a făcut ca nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ. 45Şi când s-a ridicat de la rugăciune şi a mers la ucenici, i-a găsit adormiţi de tristeţe 46şi le-a spus: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă să nu intraţi în ispită!”

Arestarea lui Iisus

47Pe când le vorbea încă, a venit o mulţime, iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Iisus şi L-a sărutat. 48Iisus i-a spus: „Iuda, cu o sărutare Îl vinzi tu pe Fiul Omului?” 49Iar cei din jurul lui, văzând ce se întâmplă, I-au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50Şi unul dintre ei l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. 51Dar Iisus a răspuns: „Lăsaţi! Ajunge!” Şi, atingându-i urechea, l-a vindecat. 52Apoi Iisus a spus marilor preoţi, gărzilor de la Templu şi bătrânilor care veniseră după El: „Aţi venit cu săbii şi ciomege ca după un tâlhar. 53Zi de zi eram cu voi în Templu şi n-aţi pus mâna pe Mine, dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului.”

54După ce L-au prins, L-au luat şi L-au dus la casa marelui preot. Petru Îl urma de la distanţă. 55Pentru că unii făcuseră un foc în mijlocul curţii şi stăteau în jurul lui, s-a aşezat şi Petru în mijlocul lor. 56Când l-a văzut cum stătea la foc, o slujnică l-a privit ţintă şi a spus: „Şi acesta era cu El.” 57Dar el a tăgăduit: „Nu-L cunosc, femeie!” 58După puţin timp l-a văzut şi altul şi i-a zis: „Şi tu eşti dintre ai Lui.” Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt!” 59Peste vreun ceas, altul stăruia: „Sigur era cu El, fiindcă e galileean.” 60Dar Petru i-a răspuns: „Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!” Îndată, pe când vorbea încă, a cântat cocoşul. 61Atunci, întorcându-se, Domnul l-a privit pe Petru. Iar Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului, cum îi spusese: „Astăzi, înainte de a cânta cocoşul, Mă vei tăgădui de trei ori.” 62Şi, ieşind, a plâns amar.

63Oamenii care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau şi-L băteau. 64Apoi l-au legat la ochi şi Îl întrebau: „Profeţeşte! Cine Te-a lovit?” 65Şi ziceau multe altele împotriva lui, hulind.

Iisus înaintea Sinedriului

66Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, marii preoţi şi cărturarii, L-au dus înaintea sinedriului lor şi 67spuneau: „Dacă Tu eşti Hristos, spune-ne!” Dar El le-a răspuns: „Dacă vă spun, nu Mă veţi crede nicidecum. 68Dacă vă întreb, nu-Mi veţi da nici un răspuns. 69De acum însă Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.” 70Atunci ei I-au zis: „Eşti Tu, aşadar, Fiul lui Dumnezeu?” El le-a răspuns: „Voi înşivă spuneţi că Eu sunt.” 71Ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Chiar noi am auzit-o din gura Lui.”

23

Iisus înaintea lui Pilat şi a lui Irod

231Şi, ridicându-se toată mulţimea, L-au dus la Pilat 2şi au început să-L acuze: „L-am găsit pe acesta răzvrătind poporul nostru, oprind de la plata birului pentru Cezar şi spunând că El este Hristos regele.” 3Pilat l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” El a răspuns: „Tu însuţi spui.” 4Pilat a spus atunci marilor preoţi şi mulţimii: „Nu-I găsesc nici o vină acestui om.” 5Dar ei stăruiau: „El răscoală poporul, învăţând în toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici.”

6Când a auzit aceasta, Pilat a întrebat dacă omul este galilean 7şi, când a aflat că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla la Ierusalim în zilele acelea. 8Irod s-a bucurat mult când L-a văzut pe Iisus, pe care dorise să-L vadă de mult timp, fiindcă auzise despre El şi spera să vadă vreun semn făcut de acesta. 9Şi L-a întrebat multe, dar Iisus nu i-a răspuns nimic. 10De faţă erau marii preoţi şi cărturarii care Îl învinuiau întruna. 11Irod, împreună cu soldaţii săi, după ce şi-a bătut joc şi a râs de El, L-a îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi L-a trimis la Pilat. 12În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci înainte se duşmăneau.

Condamnarea lui Iisus

13Pilat i-a chemat pe marii preoţi, pe comandanţi şi poporul 14şi le-a spus: „L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe unul care răzvrăteşte poporul, dar iată că eu, judecându-L în faţa voastră, n-am găsit la El nici o vină din câte îi aduceţi. 15Şi nici Irod, care ni L-a trimis înapoi, n-a găsit. Iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte. 16Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera.”În unele manuscrise lipseşte versetul 17: „Trebuia să le elibereze de fiecare sărbătoare pe cineva.” 18Dar mulţimea a început să strige într-un glas: „La moarte cu El! Eliberează-ni-l pe Baraba!” 19Baraba era închis pentru o răscoală pe care o stârnise în cetate şi pentru un omor. 20Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-L elibereze pe Iisus. 21Dar ei strigau: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” 22Pilat le-a spus a treia oară: „Dar ce rău a făcut acesta? Nu-I găsesc nici o vină de moarte. Îl voi pedepsi, deci, şi-L voi elibera.” 23Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte puternice să-L răstignească. Iar strigătele lor au biruit. 24Atunci Pilat a hotărât să le împlinească cererea. 25L-a eliberat deci pe cel care fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi pentru crimă, cel pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a lăsat în voia lor.

Răstignirea lui Iisus

26Pe când Îl duceau, l-au luat pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate, ca să o ducă în urma lui Iisus. 27Şi era urmat de multă lume şi de femei care Îl plângeau şi Îl jeleau. 28Iar Iisus s-a întors spre ele şi le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu plângeţi pentru Mine, ci plângeţi pentru voi şi pentru copiii voştri, 29pentru că, iată, vin zile în care se va spune: Fericite sunt femeile cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat.

30Atunci vor începe să zică munţilor:

Prăvăliţi-vă peste noi!

Şi stâncilor:

Acoperiţi-ne!

31Pentru că dacă ei fac aşa cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?”

32Împreună cu El duceau şi doi răufăcători ca să-i dea la moarte. 33Când au ajuns la locul numit al Căpăţânii, L-au răstignit împreună cu cei doi răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga. 34Iisus zicea: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac.” Apoi, şi-au împărţit hainele Lui, trăgându-le la sorţi. 35Mulţimea stătea şi privea. Căpeteniile îşi băteau joc de El, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze şi pe Sine dacă este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!” 36Ostaşii îşi băteau joc de El şi, apropiindu-se I-au dat oţet 37zicându-I: „Dacă Tu eşti regele iudeilor, salvează-Te!” 38Deasupra Lui era o inscripţie pe care scria: „Acesta este regele iudeilor.”

39Unul dintre răufăcătorii răstigniţi Îl batjocorea, zicând: „Nu eşti Tu oare Hristosul? Salvează-Te pe Tine şi pe noi!” 40Dar celălalt i-a răspuns şi l-a certat: „Nu te temi măcar de Dumnezeu, tu, care ai aceeaşi osândă? 41Noi suntem pedepsiţi pe drept, pentru că ne-am luat partea pe care o meritam, dar El n-a făcut nici un rău.” 42Apoi a zis: „Iisuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în Împărăţia ta.” 43Iar El i-a răspuns: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis.”

Iisus moare pe cruce

44Era pe la ceasul al şaselea când s-a lăsat întuneric peste tot pământul, 45soarele s-a întunecat, iar vălul de la Templu s-a rupt în două. 46Iisus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul!” Şi zicând acestea, şi-a dat duhul. 47Când a văzut ce s-a întâmplat, centurionul l-a preamărit pe Dumnezeu, zicând: „Într-adevăr, omul acesta era drept.” 48Iar mulţimea celor care veniseră să privească, văzând ce s-a întâmplat, se întorcea bătându-şi pieptul. 49Cunoscuţii Lui şi femeile care Îl urmaseră din Galileea stăteau deoparte şi priveau la toate acestea.

Înmormântarea lui Iisus

50Şi iată, era un om, pe nume Iosif, care făcea parte din Sfat, om bun şi drept, 51care nu se învoise cu înţelegerea şi hotărârea lor. El era din Arimateea, o cetate din Iudeea şi aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. 52A mers la Pilat şi i-a cerut trupul lui Iisus. 53L-a coborât de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu de in şi l-a pus într-un mormânt de piatră în care nu mai fusese pus nimeni. 54Era ziua pregătirii şi se apropia sâmbăta. 55Femeile care Îl urmaseră şi care veniseră cu Iisus din Galileea au văzut mormântul şi cum i-a fost pus trupul. 56Apoi s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri, iar sâmbătă s-au odihnit după Lege.

24

Învierea lui Iisus

241În prima zi a săptămânii,Adică: duminică. femeile au venit dis de dimineaţă la mormânt, aducând miresmele pregătite. 2Dar au găsit piatra de la mormânt dată la o parte 3şi au intrat, însă nu au găsit trupul Domnului Iisus. 4Pe când erau încă nedumerite din această cauză, iată că doi bărbaţi în haine strălucitoare s-au oprit lângă ele. 5Şi pentru că ele s-au înfricoşat şi şi-au plecat capul, ei le-au spus: „De ce Îl căutaţi pe Cel Viu între cei morţi? 6Nu este aici. A înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe când era în Galileea: 7Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi, să fie răstignit şi a treia zi să învie!” 8Atunci şi-au amintit cuvintele Lui. 9S-au întors de la mormânt şi au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10Cele care au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte care erau cu ele. 11Dar cuvintele lor li s-au părut fără noimă ucenicilor şi nu le-au crezut. 12Petru s-a ridicat şi a alergat la mormânt, iar când s-a aplecat a văzut doar giulgiurile pe jos şi s-a întors uimit de cele întâmplate.

Iisus se arată celor doi ucenici pe drumul spre Emaus

13Şi iată, în aceeaşi zi, doi dintre ei mergeau într-un sat numit Emaus, care era la şaizeci de stadii depărtare de Ierusalim. 14Şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15Pe când vorbeau şi discutau, însuşi Iisus s-a apropiat şi a început să meargă împreună cu ei, 16dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască. 17Iar El le-a spus: „Ce înseamnă lucrurile pe care le discutaţi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. 18Unul dintre ei, numit Cleopa, I-a răspuns: „Oare Tu eşti singurul străin în Ierusalim, care nu a aflat ce s-a întâmplat acolo zilele trecute?” 19El le-a zis: „Ce anume?” Şi I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Iisus Nazarineanul, profet puternic în faptă şi cuvânt, înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor; 20cum L-au condamnat la moarte marii preoţi şi mai-marii noştri şi L-au răstignit. 21Noi speram că El este cel care trebuia să-l izbăvească pe Israel. Totuşi, iată, este a treia zi de când s-au petrecut acestea. 22Şi ne-au mai tulburat şi nişte femei dintre noi, care au fost dis de dimineaţă la mormânt 23şi, pentru că nu I-au găsit trupul, au venit şi ne-au spus că au avut o vedenie cu nişte îngeri care le-au spus că este viu. 24Apoi unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” 25Dar El le-a zis: „O, nepricepuţi şi greoi la inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! 26Nu trebuia oare să pătimească Hristos ca să intre în slava Lui?” 27Şi începând cu Moise şi cu toţi Profeţii, le-a explicat toate Scripturile care vorbeau despre El.

28Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că merge mai departe. 29Dar ei au stăruit pe lângă El, spunând: „Rămâi cu noi, căci se face seară şi ziua e pe sfârşite.” Şi a intrat să rămână cu ei. 30Iar pe când stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. 31Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut. Dar El a dispărut din faţa lor. 32Şi şi-au spus între ei: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” 33Şi, ridicându-se chiar atunci, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe însoţitorii lor. 34Ziceau: „Domnul a înviat cu adevărat şi i s-a arătat lui Simon.” 35Iar ei au povestit ce li s-a întâmplat pe drum şi cum L-au recunoscut la frângerea pâinii.

Iisus se arată ucenicilor şi apostolilor în camera de sus

36Pe când vorbeau ei despre acestea, Iisus a venit în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!” 37Dar ei, înspăimântaţi şi înfricoşaţi, credeau că văd un duh. 38Iar El le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce aveţi îndoieli în inimă? 39Priviţi-mi mâinile şi picioarele şi încredinţaţi-vă că sunt chiar Eu. Atingeţi-mă şi vedeţi: un duh nu are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu.” 40Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41Dar pentru că de bucurie, ei tot nu credeau şi se minunau, le-a zis: „Aveţi ceva de mâncare aici?” 42Ei I-au dat o bucată de peşte fript. 43Iisus a luat-o şi a mâncat-o în faţa lor.

44Apoi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus încă pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi.” 45Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile. 46Şi le-a spus: „Aşa stă scris: Hristos trebuie să sufere şi să învie din morţi a treia zi 47şi să se vestească tuturor popoarelor, în Numele Lui, pocăinţa pentru iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. 48Iar voi sunteţi martorii acestor lucruri. 49Eu vă trimit ceea ce a făgăduit Tatăl Meu. Voi să staţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

Înălţarea lui Iisus

50Apoi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat. 51Iar pe când îi binecuvânta, s-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. 52Ei, după ce i s-au închinat, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53Şi stăteau tot timpul în Templu, binecuvântându-L pe Dumnezeu.