Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
4

Ispitirea lui Iisus

41Iisus, plin de Duh Sfânt, s-a întors de la Iordan şi Duhul L-a dus în pustie, 2unde a fost ispitit de Diavol timp de patruzeci de zile. Şi n-a mâncat nimic în cele patruzeci de zile şi la sfârşitul lor a flămânzit. 3Atunci Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să se facă pâine!” 4Iisus i-a răspuns: „Stă scris: nu numai cu pâine trăieşte omul.” 5Ducându-L mai sus, Diavolul I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii 6şi I-a spus: „Ţie îţi voi da toată puterea aceasta şi slava lor, fiindcă mie mi-a fost dată şi o dau cui vreau. 7Aşadar, dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” 8Iisus i-a răspuns: „Stă scris:

Domnului Dumnezeului tău să I te închini

şi numai Lui să-I slujeşti!”

9Apoi Diavolul L-a dus la Ierusalim, L-a aşezat în locul cel mai înalt al Templului şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aici, 10fiindcă stă scris:

Îngerilor Săi le va porunci pentru Tine,

să Te păzească

11şi:

Te vor ridica pe mâini

ca nu cumva să-Ţi loveşti de piatră piciorul.

12Dar Iisus i-a răspuns: „S-a zis: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău!” 13Când a sfârşit toate aceste ispite, Diavolul a plecat de la El pentru o vreme.

Iisus la Nazaret

14Apoi Iisus s-a întors cu puterea Duhului în Galileea, iar vestea despre El s-a răspândit în tot ţinutul. 15Şi îi învăţa în sinagogile lor, fiind lăudat de toţi.

Predica mesianică din Nazaret

16Şi s-a dus la Nazaret, unde crescuse, şi într-o sâmbătă a intrat, după obiceiul Său, în sinagogă şi s-a ridicat să citească. 17I s-a dat cartea profetului Isaia şi deschizând-o a găsit locul în care era scris:

18Duhul Domnului este peste Mine

căci El M-a uns

să duc vestea cea bună săracilor;

M-a trimis să vestesc celor întemniţaţi iertarea

şi orbilor vederea;

să-i eliberez pe cei asupriţi

19şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.

20Apoi a închis cartea, a dat-o slujitorului şi s-a aşezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui. 21Atunci a început să le vorbească: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în auzul vostru.” 22Toţi Îl lăudau şi se mirau de harul cuvintelor pe care le spunea şi ziceau: „Nu e oare acesta fiul lui Iosif?” 23Dar El le-a spus: „Cu siguranţă îmi veţi spune zicala: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Fă şi aici, în ţara Ta câte am auzit că s-au întâmplat în Capernaum.” 24Şi a mai zis: „Adevărat vă spun: nici un profet nu e bine primit în ţara lui. 25Şi e adevărat ce vă spun că erau multe văduve în Israel pe vremea lui Ilie, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni şi a fost foamete mare în tot ţinutul, 26dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, ci numai la o femeie văduvă din Sarepta Sidonului. 27Şi erau mulţi leproşi în Israel pe vremea profetului Elisei şi nici unul dintre ei nu a fost curăţit, ci doar Naaman Sirianul.” 28Când au auzit acestea, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie 29şi, ridicându-se, L-au scos din cetate şi L-au dus pe creasta muntelui pe care era zidită cetatea lor ca să-L arunce de acolo. 30Dar El, trecând printre ei, a plecat.

Minunile din Capernaum

31Şi a coborât spre Capernaum, o cetate din Galileea, şi într-o sâmbătă îi învăţa pe oameni. 32Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, căci cuvântul Lui avea putere. 33În sinagogă era un om care avea duh de demon necurat şi care striga cu o voce puternică: 34„Ei! ce-ai cu noi, Iisuse Nazarineanule? Ai venit să ne nimiceşti? Ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.” 35Dar Iisus l-a mustrat: „Taci şi ieşi din el!” Iar diavolul l-a aruncat pe om în mijloc şi a ieşit din el fără să-i facă nici un rău. 36Pe toţi i-a cuprins spaima şi vorbeau între ei: „Ce fel de cuvânt este acesta? Fiindcă porunceşte cu autoritate şi putere duhurilor necurate şi ele ies.” 37Şi s-a răspândit vestea despre El pretutindeni în ţinutul acela.

38Plecând din sinagogă, Iisus a intrat în casă la Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare, iar ei L-au rugat pentru ea. 39El, aplecându-se asupra ei, a certat febra şi aceasta a lăsat-o. Îndată, ea s-a sculat şi a început să le slujească. 40Pe la apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi cu tot felul de suferinţe i-au adus la Iisus, iar El îşi punea mâinile pe fiecare dintre ei şi îi vindeca. 41Din mulţi oameni ieşeau demoni care strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.” Dar El, certându-i, nu-i lăsa să spună aceasta fiindcă ştiau că El este Hristos.

42Când s-a făcut ziuă a ieşit şi a mers într-un loc pustiu. Dar mulţimile Îl căutau şi mergeau până la El ca să-L ţină să nu plece de la ei. 43Dar Iisus le-a spus: „Trebuie să duc vestea cea bună a Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” 44Şi predica în sinagogile din Iudeea.

5

Primii ucenici

51Pe când mulţimea se îmbulzea în jurul Lui şi asculta cuvântul lui Dumnezeu, iar El stătea pe malul lacului Ghenezaret, 2Iisus a văzut două bărci oprite lângă ţărm. Pescarii coborâseră din ele şi îşi spălau mrejele. 3Urcând într-una din ele, care era a lui Simon, i-a cerut să o îndepărteze puţin de ţărm. Apoi s-a aşezat şi a început să înveţe din barcă mulţimile. 4După ce a terminat de vorbit i-a spus lui Simon: „Ieşi din nou la apă adâncă şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuit.” 5Dar Simon I-a răspuns: „Stăpâne, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar la cuvântul Tău voi arunca mrejele.” 6Şi, făcând aşa, au prins atât de mulţi peşti încât se rupeau mrejele. 7Le-au făcut semn tovarăşilor lor, care erau în cealaltă barcă să vină să-i ajute. Au venit şi au umplut ambele bărci încât erau gata să se scufunde. 8Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Iisus şi a spus: „Îndepărtează-Te de mine, Doamne, căci sunt un om păcătos”; 9fiindcă îi cuprinsese spaima pe el şi pe cei care erau cu el din cauza pescuitului pe care îl făcuseră; 10la fel şi pe Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau tovarăşii lui Simon. Dar Iisus i-a zis lui Simon: „Nu te teme! De acum vei fi pescar de oameni.” 11Iar ei, ducând corabia la mal, au lăsat totul şi L-au urmat.

Vindecarea unui lepros şi a unui om paralizat

12Şi pe când era Iisus într-o cetate, iată, a venit un om plin de lepră; acesta, văzându-L pe Iisus, a căzut cu faţa la pământ şi L-a rugat: „Doamne, dacă vrei poţi să mă curăţeşti.” 13Iisus a întins mâna şi l-a atins spunând: „Vreau, curăţeşte-te!” Şi îndată lepra l-a părăsit. 14El i-a poruncit să nu spună nimănui şi i-a zis: „Du-te şi arată-te preotului şi adu jertfă pentru curăţirea ta, aşa cum a poruncit Moise, ca să fie mărturie înaintea lor.” 15Şi vestea despre El se răspândea tot mai mult, iar mulţimile veneau să-L asculte şi să se vindece de boli. 16Dar El se retrăgea în locuri pustii şi se ruga.

17Într-o zi, pe când Iisus învăţa mulţimile, stăteau acolo şi fariseii, învăţătorii Legii care veniseră din toate satele din Galileea, Iudeea şi din Ierusalim, iar puterea Domnului lucra ca să vindece. 18Şi iată, nişte oameni, care aduceau pe targă un om paralizat, încercau să-l ducă şi să-l pună în faţa Lui. 19Dar pentru că n-au găsit pe unde să-l ducă din cauza mulţimii au urcat pe casă şi l-au coborât cu tot cu targă prin acoperiş, până în mijloc, în faţa lui Iisus. 20Şi văzând credinţa lor, El a spus: „Omule, îţi sunt iertate păcatele.” 21Fariseii şi cărturarii au început să se întrebe: „Cine este acesta care rosteşte blasfemii? Cine poate ierta păcatele în afară de Dumnezeu?” 22Dar Iisus, cunoscându-le gândurile, le-a răspuns: „Ce gândiţi în inimile voastre? 23Ce este mai uşor? Să zici: păcatele îţi sunt iertate! sau să spui: ridică-te şi umblă? 24Dar, ca să vedeţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele” – i-a zis paraliticului: „Îţi spun: ridică-te, ia-ţi patul şi mergi acasă!” 25Şi îndată paraliticul, ridicându-se în faţa lor, şi-a luat targa pe care zăcuse şi a plecat acasă slăvindu-L pe Dumnezeu. 26Pe toţi i-a cuprins uimirea, Îl slăveau pe Dumnezeu şi spuneau plini de frică: „Astăzi am văzut lucruri nemaiîntâlnite.”

Chemarea lui Levi

27După aceea, Iisus a ieşit şi a văzut un vameş, pe nume Levi, stând la vamă şi i-a spus: „Urmează-Mă!” 28Iar el, lăsând totul, s-a ridicat şi L-a urmat. 29Levi a făcut un ospăţ mare la el acasă şi erau acolo o mulţime de vameşi şi alţi oameni care luau masa cu ei. 30Dar fariseii şi cărturarii cârteau, zicând ucenicilor: „De ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi păcătoşii?” 31Iisus le-a răspuns: „Nu au nevoie de medic cei sănătoşi, ci bolnavii. 32Nu am venit să-i chem pe cei drepţi la pocăinţă, ci pe păcătoşi.”

Despre post

33Unii I-au zis: „Ucenicii lui Ioan postesc des şi fac rugăciuni, la fel şi ucenicii fariseilor, dar ai Tăi mănâncă şi beau.” 34Iisus le-a spus: „Oare puteţi pune nuntaşii să postească cât timp mirele este cu ei? 35Va veni însă o vreme când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.” 36Şi le-a mai spus o pildă: „Nimeni nu rupe un petic de la o haină nouă ca să-l pună la una veche, pentru că aşa şi haina nouă se rupe, iar celei vechi nu i se potriveşte peticul de la cea nouă. 37Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi pentru că vinul nou va sparge burdufurile şi se va vărsa, iar burdufurile se vor strica. 38Ci vinul nou se pune în burdufuri noi. 39Nimeni nu vrea vin nou după ce a băut din cel vechi, căci spune: vinul vechi este mai bun.”

6

Despre sâmbătă

61Şi, într-o sâmbătă, s-a întâmplat ca Iisus să treacă prin nişte lanuri de grâu. Iar ucenicii Lui au început să culeagă spice de grâu şi, frecându-le în mâini, să le mănânce. 2Unii dintre farisei au spus: „De ce faceţi ce nu este îngăduit sâmbăta?” 3Iisus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei care îl însoţeau? 4Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, a luat pâinile punerii înainte, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii, a mâncat şi le-a dat şi celor care erau cu el?” 5Şi le zicea: „Fiul Omului este Domn al sâmbetei.”

6În altă sâmbătă a intrat în sinagogă şi învăţa. Şi acolo era un om cu mâna dreaptă uscată. 7Iar cărturarii şi fariseii Îl pândeau să vadă dacă vindecă sâmbăta ca să aibă pentru ce-L învinui. 8Însă El le cunoştea gândurile şi i-a spus omului cu mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc.” Şi s-a ridicat şi a stat. 9Iisus le-a spus: „Vă întreb dacă sâmbăta este îngăduit să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?” 10Şi privindu-i de jur împrejur pe toţi, i-a zis: „Întinde-ţi mâna!” Omul a făcut aşa şi mâna i s-a vindecat. 11Şi ei s-au umplut de furie şi vorbeau între ei ce să-I facă lui Iisus.

Alegerea celor doisprezece apostoli

12În zilele acelea Iisus a ieşit să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13Când s-a făcut ziuă, şi-a chemat ucenicii şi a ales dintre ei doisprezece pe care i-a numit apostoli: 14Simon, pe care l-a numit Petru, şi Andrei, fratele său, Iacov, Ioan, Filip, Bartolomeu, 15Matei, Toma, Iacov al lui Alfeu, Simon numit Zelotul, 16Iuda al lui Iacov şi Iuda Iscarioteanul, care a ajuns trădător.

Iisus predică mulţimilor

17Şi a coborât împreună cu ei. S-a oprit pe un câmp şi erau acolo o mulţime de ucenici şi mult popor din toată Iudeea, Ierusalim şi din ţinutul de coastă al Tirului şi Sidonului, 18care veniseră să-L asculte şi să fie vindecaţi de boli. Erau vindecaţi şi unii care erau tulburaţi de duhuri necurate. 19Toată mulţimea încerca să-L atingă fiindcă puterea care ieşea din El îi vindeca pe toţi.

20Iar El şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a spus:

„Fericiţi voi, cei săraci,

căci a voastră este Împărăţia lui Dumnezeu.

21Fericiţi voi, cei care acum sunteţi flămânzi,

căci vă veţi sătura.

Fericiţi voi, cei care plângeţi acum,

căci veţi râde.

22Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî, când vă vor izgoni şi vă vor batjocori şi vor şterge numele vostru socotindu-l rău din pricina Fiului Omului. 23Bucuraţi-vă şi săltaţi de veselie în ziua aceea. Pentru că iată, plata voastră va fi mare în cer; fiindcă la fel făceau părinţii lor cu profeţii.

24Dar vai vouă, celor bogaţi,

pentru că v-aţi primit mângâierea.

25Vai vouă, celor care sunteţi sătui acum,

căci veţi flămânzi.

Vai vouă, care râdeţi acum,

pentru că veţi jeli şi veţi plânge.

26Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine, fiindcă tot aşa făceau şi părinţii lor cu profeţii falşi.

27Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine celor care vă urăsc, 28binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei care vă defăimează. 29Celui care te loveşte peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt, iar pe cel care îţi ia haina, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. 30Dă-le tuturor celor care îţi cer şi nu cere înapoi de la cel care îţi ia lucrurile. 31Aşa cum vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. 32Şi dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. 33Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii fac aşa. 34Şi dacă daţi cu împrumut celor de la care speraţi să primiţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor ca să ia înapoi întocmai. 35Voi însă iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să aşteptaţi ceva înapoi, iar plata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, pentru că El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi. 36Fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru este milostiv.

37Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi, nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi. Iertaţi şi vi se va ierta, 38daţi şi vi se va da: măsură bună, îndesată şi scuturată, gata să se verse, aşa vi se va pune în braţe, căci cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura înapoi.” 39Şi le-a spus o pildă: „Poate un orb să călăuzească alt orb? Oare nu vor cădea amândoi în groapă? 40Ucenicul nu este mai mare decât învăţătorul, dar orice ucenic desăvârşit va fi asemenea învăţătorului său. 41De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? 42Cum poţi spune fratelui tău: Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi, când tu nu vezi bârna din ochiul tău! Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi apoi vei vedea limpede paiul din ochiul fratelui tău ca să-l scoţi.

43Nu există pom bun care să dea rod rău şi nici pom rău care să dea rod bun. 44Fiecare pom după rodul său se cunoaşte, fiindcă nu se culeg smochine din spini şi nici struguri din mărăcini. 45Omul bun scoate din vistieria bună a inimii sale ceea ce este bun, căci gura grăieşte din prea plinul inimii, pe când cel rău scoate din vistieria lui rea ceea ce este rău.

46De ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne!, dar nu faceţi ce vă spun? 47Vă voi arăta cu cine seamănă cel care vine la Mine, ascultă cuvintele Mele şi le împlineşte: 48se aseamănă cu un om care construieşte o casă, care a săpat adânc şi a pus temelia pe stâncă; au crescut apele, a izbit puhoiul în casa aceea, dar n-a putut să o clintească pentru că era bine construită. 49Astfel, cel care ascultă dar nu împlineşte este asemenea omului care şi-a construit casa pe pământ, fără temelie. A izbit puhoiul şi îndată casa aceea s-a prăbuşit, iar căderea ei a fost mare.”