Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
9

Vindecarea unui om paralizat

91Iisus s-a suit într-o corabie, a trecut marea şi a mers în cetatea Sa. 2Şi iată că I-au adus un om paralizat, care zăcea la pat. Iisus le-a văzut credinţa şi a zis paraliticului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!” 3Atunci, unii dintre cărturari şi-au zis în sinea lor: „Omul acesta rosteşte blasfemii!” 4Iisus, care le cunoştea gândurile, le-a spus: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre? 5Ce este mai uşor să zici: Iertate îţi sunt păcatele, sau: Scoală-te şi umblă? 6Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele” – „Ridică-te!” i-a zis celui paralizat, „Ia-ţi patul şi du-te acasă!” 7Paraliticul s-a ridicat şi s-a dus acasă. 8Când au văzut mulţimile lucrul acesta s-au înspăimântat şi au dat slavă lui Dumnezeu, care le-a dat oamenilor o astfel de putere.

Chemarea lui Levi; Iisus stă la masă cu vameşii

9De acolo, Iisus a mers mai departe şi a văzut un om numit Matei, stând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” Omul acela s-a ridicat şi a mers după El. 10Pe când stătea Iisus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui. 11Fariseii au văzut lucrul acesta şi le-au zis ucenicilor lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?” 12Iisus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci bolnavii. 13Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă! Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.”

Postul, vinul nou şi haina nouă

14Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Iisus şi I-au zis: „De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?” 15Iisus le-a răspuns: „Oare se întristează nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. 16Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche, pentru că haina s-ar destrăma şi ruptura s-ar face şi mai mare. 17Iar oamenii nu pun vinul nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, iar burdufurile se strică; ci vinul nou se pune în burdufuri noi şi se păstrează amândouă.”

Învierea fiicei unui fruntaş al sinagogii

18Pe când le spunea Iisus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea a murit adineauri; vino şi pune-Ţi mâinile peste ea şi va învia!” 19Iisus s-a sculat şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui. 20Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani suferea de o sângerare, a venit prin spate şi s-a atins de poala hainei Lui. 21Fiindcă ea îşi zicea: „Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi vindeca.” 22Iisus s-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat.” Şi chiar în clipa aceea femeia s-a vindecat. 23Când a ajuns Iisus în casa mai marelui sinagogii şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi mulţimea jelind, 24le-a zis: „Daţi-vă la o parte, fiindcă fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei Îl luau în râs. 25Şi, după ce a fost scoasă mulţimea afară, Iisus a intrat în casă, a luat-o pe fetiţă de mână, iar ea s-a sculat. 26Şi s-a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.

Vindecarea a doi orbi şi a unui demonizat

27Când a plecat de acolo, doi orbi s-au luat după Iisus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Fiul lui David!” 28După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Iisus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne!” I-au răspuns ei. 29Atunci le-a atins ochii şi a zis: „Fie după credinţa voastră!” 30Şi li s-au deschis ochii. Iisus le-a poruncit: „Vedeţi, să nu afle nimeni.” 31Dar ei, cum au ieşit afară, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela. 32Pe când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Iisus un mut stăpânit de un demon. 33După ce a fost scos demonul din el, mutul a vorbit. Şi mulţimile, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel!” 34Dar fariseii ziceau: „Cu stăpânul demonilor scoate El demonii!”

Secerişul mare

35Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogi, predicând evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice slăbiciune. 36Când a văzut mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi fără păstor. 37Atunci a zis ucenicilor Săi: „Este mult de secerat, dar lucrătorii sunt puţini! 38Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul Lui.”

10

Trimiterea celor Doisprezece

101Apoi Iisus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată duhurile necurate şi să vindece orice boală şi orice slăbiciune. 2Iată numele celor doisprezece apostoli: întâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; apoi Iacov, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui; 3Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu; 4Simon Canaanitul şi Iuda Iscarioteanul, care L-a vândut pe Iisus. 5Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Iisus, după ce le-a poruncit: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor. 6Ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. 7Pe drum, predicaţi şi ziceţi: Împărăţia cerurilor este aproape! 8Vindecaţi bolnavii, înviaţi morţii, curăţiţi leproşii, alungaţi demonii. În dar aţi primit, în dar să daţi! 9Nu luaţi cu voi nici aur, nici argint, nici aramă, 10nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, fiindcă vrednic este lucrătorul de hrana sa. 11Când intraţi într-o cetate sau într-un sat, căutaţi cine este vrednic între ei şi să rămâneţi acolo până veţi pleca. 12Când intraţi în casă, salutaţi-l, 13iar dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea. Dar dacă este nevrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. 14Dacă nu vă va primi cineva şi nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre. 15Adevărat vă spun că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru ţinuturile Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea.

Avertizări despre persecuţiile viitoare

16Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi deci înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii. 17Păziţi-vă de oameni, fiindcă vă vor da în judecata sinedriilor şi vă vor bate în sinagogile lor. 18Din cauza Mea, veţi fi duşi înaintea guvernatorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea neamurilor. 19Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi gândindu-vă cum sau ce veţi spune, fiindcă ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela. 20Căci nu veţi vorbi voi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi prin voi. 21Fratele va da la moarte pe frate şi tatăl pe copilul lui. Copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. 22Toţi vă vor urî din cauza Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit. 23Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun, că nu veţi apuca să străbateţi cetăţile lui Israel până va veni Fiul Omului. 24Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de stăpânul său. 25Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui şi robului să fie ca stăpânul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa Lui.

26Aşadar, nu vă temeţi de ei, pentru că nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi făcut cunoscut. 27Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să predicaţi de pe acoperişul caselor. 28Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul, ci temeţi-vă mai degrabă de cel ce poate să nimicească şi sufletul şi trupul în gheenă. 29Nu se vând oare două păsări pe un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru! 30Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.

31Deci să nu vă temeţi! Voi sunteţi mai de preţ decât orice pasăre. 32De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, Îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. 33Dar oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu de el înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. 34Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ. N-am venit să aduc pacea, ci sabia. 35Căci am venit să despart pe fiu de tată, pe fiică de mamă, şi pe noră de soacră. 36Şi omul îi va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din familia lui. 37Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, iar cine îşi iubeşte fiul sau fiica mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. 38Cine nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine, nu este vrednic de Mine. 39Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.

Răsplătirile bunăvoinţei arătate în Numele lui Iisus

40Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine, îl primeşte pe cel care m-a trimis. 41Cine primeşte un profet, pentru că este profet, va primi răsplata unui profet şi cine primeşte pe un om drept, pentru că este un om drept, va primi răsplata unui om drept. 42Şi oricine va da de băut chiar şi un pahar de apă rece unuia din aceştia mai mici, numai pentru că sunt ucenici, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.”

11

Necredinţa iudeilor; mărturia despre Ioan

111După ce a terminat de dat învăţături celor doisprezece ucenici ai Săi, Iisus a plecat de acolo, ca să-i înveţe pe oameni şi să predice în cetăţile lor. 2Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos şi-a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: 3„Tu eşti Acela care trebuie să vină sau să aşteptăm pe altul?” 4Iisus le-a răspuns: „Duceţi-vă şi-i spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: 5orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se vesteşte evanghelia. 6Fericit cel care nu se va poticni de Mine.” 7Pe când plecau ei, Iisus a început să vorbească mulţimilor despre Ioan: „Ce aţi venit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt? 8Dacă nu, atunci ce aţi venit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine fine? Iată, cei ce poartă haine fine sunt în casele regilor. 9Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, şi mai mult decât un profet, 10fiindcă el este acela despre care s-a scris:

Iată, Eu îl trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu,

care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.

11Adevărat vă spun că, dintre oamenii născuţi pe pământ,Lit.: „dintre cei născuţi din femei”. nu s-a ridicat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el. 12Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu forţa, iar cei ce străduieLit.: „cei ce o iau cu forţa.” pun mâna pe ea. 13Căci toţi Profeţii şi Legea au profeţit până la Ioan. 14Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie care urmează să vină. 15Cine are urechi să audă.

16Cu cine voi asemăna astfel de oameniLit.: „neamul acesta”; sau: „generaţia aceasta”.? Ei seamănă cu nişte copii care stau în pieţe şi strigă unii la alţii:

17V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat,

v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit.

18Căci a venit Ioan, care nici nu mănâncă, nici nu bea şi ei zic: E îndrăcit! 19A venit Fiul Omului, care mănâncă şi bea, şi ei zic: Iată un mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor! Totuşi, înţelepciunea s-a dovedit dreaptă prin lucrările ei.”

Mustrarea cetăţilor nepocăite

20Atunci Iisus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile lui, pentru că nu se pocăiseră. 21„Vai de tine, Horazine!” a zis El. „Vai de tine, Betsaida! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute la voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă. 22De aceea vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. 23Şi tu, Capernaume, vei fi oare înălţat până la cer? Până în sălaşul morţilor vei fi coborât, fiindcă, dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. 24De aceea, vă spun, că în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.”

Rugăciunea lui Iisus; jugul lui Iisus

25În vremea aceea, Iisus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. 26Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale, prin voia Ta cea bună! 27Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu şi nimeni nu-L cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl. Tot astfel nimeni nu-L cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. 28Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi eu vă voi da odihnă. 29Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, fiindcă eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30Căci jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară.”