Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
12

Iisus este Domn al Sâmbetei

121În vremea aceea, într-o sâmbătă, Iisus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui, care flămânziseră, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce. 2Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Iată că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă sâmbăta.” 3Dar Iisus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el? 4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, deşi nici lui, nici celor ce erau cu el nu le era îngăduit să le mănânce, ci doar preoţilor? 5Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de sâmbătă, preoţii încalcă sâmbăta în Templu şi totuşi sunt nevinovaţi? 6Dar Eu vă spun că aici este cineva mai mare decât Templul. 7Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă n-aţi fi condamnat nişte nevinovaţi. 8Căci Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.”

9Iisus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă. 10Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ca să-L poată învinui pe Iisus, ei L-au întrebat: „Este îngăduit să vindeci sâmbăta?” 11El le-a răspuns: „Cine este acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă sâmbăta, nu o va apuca s-o scoată afară? 12Cu cât mai de preţ este, deci, un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de sâmbătă.” 13Atunci i-a zis acelui om: „Întinde-ţi mâna!” El şi-a întins mâna şi mâna s-a făcut sănătoasă la fel ca cealaltă. 14Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să-L omoare pe Iisus.

Iisus este Robul Domnului

15Dar Iisus, ştiind lucrul acesta, a plecat de acolo. După El a mers o mare mulţime de oameni. El i-a vindecat pe toţi bolnavii 16şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut, 17ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:

18Iată, Robul Meu, pe care L-am ales, preaiubitul Meu,

în care sufletul Meu îşi arată bunăvoinţa.

Voi pune Duhul Meu peste El

şi va vesti neamurilor judecata.

19El nu va sta la ceartă, nici nu va striga.

Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe străzi.

20Trestia zdrobită n-o va frânge

şi fitilul ce fumegă nu-l va stinge,

până nu va face să biruie judecata.

21Şi neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.

Vindecarea unui demonizat orb şi mut

22Atunci I-au adus un demonizat orb şi mut şi Iisus l-a vindecat, aşa că cel mut vorbea şi vedea. 23Toate mulţimile se mirau şi ziceau: „Nu cumva acesta este Fiul lui David?”

Mustrarea fariseilor şi cărturarilor

24Când i-au auzit fariseii, au zis: „Omul acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, stăpânul demonilor!” 25Iisus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită şi orice cetate sau casă dezbinată în sine nu poate dăinui. 26Dacă Satana îl alungă pe Satana, este dezbinat; atunci cum poate dăinui împărăţia lui? 27Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, atunci fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri. 28Dar dacă Eu alung demonii cu Duhul lui Dumnezeu, înseamnă că Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi. 29Altminteri, cum poate cineva să intre în casa celui puternic şi să-i jefuiască gospodăria, dacă nu l-a legat mai întâi pe cel puternic? Numai atunci îi va jefui casa. 30Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, iar cine nu strânge cu Mine risipeşte.

31De aceea vă spun: Orice păcat şi orice blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. 32Oricine va vorbi împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.

33Ori ziceţi că şi pomul şi rodul lui sunt bune, ori ziceţi că şi pomul şi rodul lui sunt rele: fiindcă pomul se cunoaşte după rodul lui. 34Pui de vipere, cum aţi putea să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. 35Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. 36Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. 37Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

Mesia şi semnul lui Iona

38Atunci, unii dintre cărturari şi farisei au răspuns: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!” 39El le-a răspuns: „Un neam viclean şi adulter cere un semn, dar nu I se va da alt semn, decât semnul profetului Iona. 40Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele unui peşte mare, tot aşa şi Fiul Omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului. 41Bărbaţii din Ninive se vor ridica împotriva neamului acestuia în ziua judecăţii şi-l vor osândi pentru că ei s-au pocăit când a predicat Iona. Şi iată că aici este cineva mai mare decât Iona. 42Regina de la miazăzi se va ridica împotriva neamului acestuia în ziua judecăţii şi-l va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon. Şi iată că aici este cineva mai mare decât Solomon.

Despre duhurile necurate

43Când iese dintr-un om, duhul necurat umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte. 44Atunci îşi zice: Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. 45Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, sălăşluiesc acolo, iar starea de pe urmă a acestui om devine mai rea decât cea dintâi. La fel se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”

Mama şi fraţii lui Iisus

46Pe când Iisus le vorbea încă mulţimilor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El. 47Atunci cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine.” 48Dar Iisus a răspuns celui ce-i adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?” 49Apoi şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei! 50Oricine împlineşte voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

13

Parabola semănătorului

131În aceeaşi zi, Iisus a ieşit din casă şi s-a aşezat lângă mare. 2Mulţime multă s-a strâns la El, aşa că a trebuit să se suie să stea într-o corabie şi tot poporul stătea pe ţărm. 3Atunci a început să le vorbească despre multe lucruri în parabole şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene. 4Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde nu era mult pământ: a răsărit imediat, pentru că n-a găsit pământ adânc. 6Dar, când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au năpădit-o. 8O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci şi altul treizeci. 9Cine are urechi să audă.” 10Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce lor le vorbeşti în parabole?” 11Iisus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, însă lor nu le-a fost dat. 12Căci celui ce are i se va da şi va avea de prisos, iar celui ce n-are i se va lua chiar şi ce are. 13De aceea le vorbesc în parabole, pentru că ei, cu toate că văd, nu văd şi cu toate că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia care zice:

Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege,

veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.

15Căci inima acestui popor s-a împietrit.

Au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii,

ca nu cumva să vadă cu ochii,

să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima,

să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.

16Fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud! 17Adevărat vă spun că, mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, dar nu le-au văzut şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, dar nu le-au auzit.

Explicarea parabolei semănătorului

18Ascultaţi deci ce înseamnă parabola semănătorului. 19Când un om aude cuvântul despre Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel Rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. 20Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie, 21dar n-are rădăcină, ci ţine doar o vreme şi, cum vine un necaz sau o persecuţie din cauza cuvântului, se leapădă repede de el. 22Sămânţa căzută între spini este cel ce aude cuvântul, dar grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest cuvânt şi el ajunge neroditor. 23Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude cuvântul şi-l înţelege. El aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”

Parabola neghinei

24Iisus le-a mai spus şi o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ţarina lui. 25Dar vrăjmaşul lui a venit pe când oamenii dormeau, a semănat neghină între grâu şi a plecat. 26Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. 27Slujitorii stăpânului casei au venit şi i-au zis: Doamne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are deci neghină? 28El le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut lucrul acesta. Atunci slujitorii i-au zis: Vrei să mergem s-o smulgem? 29Nu, le-a zis el, ca nu cumva, când smulgeţi neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. 30Lăsaţi-le pe amândouă să crească împreună până la seceriş şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în hambarul meu.”

Parabola grăuntelui de muştar şi a plămadei

31Şi le-a mai zis o parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. 32Grăuntele acesta este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele şi se face cât un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.” 33Le-a spus o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu drojdiaSau: „aluatul”. pe care a luat-o o femeie şi a pus-o în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.”

34Iisus a spus mulţimilor toate aceste lucruri în parabole şi nu le vorbea altfel decât în parabole 35ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice:

Voi deschide gura şi voi vorbi în parabole,

voi spune lucruri ascunse de la întemeierea lumii.

Explicarea parabolei neghinei

36Atunci Iisus a lăsat mulţimile să plece şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Lămureşte-ne parabola neghinei din ţarină.” 37El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului, 38ţarina este lumea, sămânţa bună înseamnă fiii Împărăţiei, iar neghina înseamnă fiii celui Rău. 39Vrăjmaşul care a semănat-o este Diavolul, secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40Deci, după cum se smulge neghina şi se arde în foc, tot aşa se va întâmpla şi la sfârşitul veacului. 41Fiul Omului Îşi va trimite îngerii şi ei vor smulge din Împărăţia Lui orice pricină de poticnire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea 42şi-i vor arunca în cuptorul aprins. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 43Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi, să audă!

Parabola comorii ascunse şi a perlei

44Împărăţia cerului se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde şi, de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. 45Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce, vinde tot ce are şi-l cumpără.

Parabola năvodului

47Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare care prinde tot felul de peşti. 48După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, stau jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău. 49Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: îngerii vor ieşi, îi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni 50şi-i vor arunca în cuptorul aprins. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 51„Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” i-a întrebat Iisus. „Da!” I-au răspuns ei. 52Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.” 53După ce a terminat Iisus de spus parabolele acestea, a plecat de acolo.

Iisus la Nazaret

54A venit în ţinutul Său şi a început să-i înveţe pe oameni în sinagogă în aşa fel încât cei ce-l auzeau se mirau: „De unde are El înţelepciunea şi puterea aceasta? 55Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui? 56Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate acestea?” 57Şi astfel se poticneau din cauza aceasta. Dar Iisus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un profet mai puţin decât în patria şi în casa lui.” 58Şi n-a făcut multe minuni acolo din cauza necredinţei lor.

14

Moartea lui Ioan Botezătorul

141În vremea aceea, tetrarhul Irod, a auzit vorbindu-se despre Iisus 2şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.” 3Irod îl arestase pe Ioan, îl legase şi-l aruncase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip. 4Pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de soţie.” 5Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de popor, fiindcă poporul îl privea pe Ioan ca pe un profet. 6Dar, când se serba ziua de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea oaspeţilor şi l-a încântat pe Irod. 7De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice îi va cere. 8Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici pe o tipsie capul lui Ioan Botezătorul!” 9Regele s-a întristat. Dar din cauza jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10Şi a trimis să i se taie capul lui Ioan în închisoare. 11Apoi capul a fost adus pe o tipsie şi dat fetei, care i l-a dus mamei sale. 12Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de I-au dat de ştire lui Iisus.

Prima înmulţire a pâinilor

13Iisus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Mulţimile, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos. 14Când a ieşit din corabie, Iisus a văzut o mulţime mare, I s-a făcut milă de ea şi i-a vindecat pe cei bolnavi. 15Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi vremea iată că a trecut. Dă drumul mulţimilor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” 16„N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Iisus, „daţi-le voi să mănânce.” 17Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.” 18Şi El le-a spus: „Aduceţi-i aici la Mine.” 19Apoi a poruncit mulţimilor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit mulţimilor. 20Toţi au mâncat şi s-au săturat şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărâmiturile rămase. 21Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.

Iisus umblă pe apă

22Imediat după aceea, Iisus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor. 23După ce a dat drumul mulţimilor, s-a suit pe munte să se roage, singur deoparte. Se înnoptase şi El era singur acolo. 24În timpul acesta, corabia era izbită tare de valuri, în largul mării, la mai multe stadii de ţărm, fiindcă vântul era împotrivă. 25Când se îngâna ziua cu noaptea,Lit.: „a patra strajă”. Iisus a venit la ei umblând pe mare. 26Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi au ţipat de teamă. 27Iisus le-a zis imediat: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!” 28„Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” 29„Vino!” i-a zis Iisus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Iisus. 30Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” 31Îndată, Iisus a întins mâna, L-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” 32Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Iisus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” 34După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35Oamenii din locul acela, care-L cunoşteau pe Iisus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El toţi bolnavii. 36Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cei care s-au atins s-au vindecat.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]