Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
13

Parabola semănătorului

131În aceeaşi zi, Iisus a ieşit din casă şi s-a aşezat lângă mare. 2Mulţime multă s-a strâns la El, aşa că a trebuit să se suie să stea într-o corabie şi tot poporul stătea pe ţărm. 3Atunci a început să le vorbească despre multe lucruri în parabole şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene. 4Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. 5O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde nu era mult pământ: a răsărit imediat, pentru că n-a găsit pământ adânc. 6Dar, când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au năpădit-o. 8O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci şi altul treizeci. 9Cine are urechi să audă.” 10Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce lor le vorbeşti în parabole?” 11Iisus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, însă lor nu le-a fost dat. 12Căci celui ce are i se va da şi va avea de prisos, iar celui ce n-are i se va lua chiar şi ce are. 13De aceea le vorbesc în parabole, pentru că ei, cu toate că văd, nu văd şi cu toate că aud, nu aud, nici nu înţeleg. 14Şi cu privire la ei se împlineşte profeţia lui Isaia care zice:

Veţi auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege,

veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.

15Căci inima acestui popor s-a împietrit.

Au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii,

ca nu cumva să vadă cu ochii,

să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima,

să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.

16Fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud! 17Adevărat vă spun că, mulţi profeţi şi oameni drepţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, dar nu le-au văzut şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, dar nu le-au auzit.

Explicarea parabolei semănătorului

18Ascultaţi deci ce înseamnă parabola semănătorului. 19Când un om aude cuvântul despre Împărăţie şi nu-l înţelege, vine cel Rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum. 20Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude cuvântul şi-l primeşte imediat cu bucurie, 21dar n-are rădăcină, ci ţine doar o vreme şi, cum vine un necaz sau o persecuţie din cauza cuvântului, se leapădă repede de el. 22Sămânţa căzută între spini este cel ce aude cuvântul, dar grijile veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest cuvânt şi el ajunge neroditor. 23Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude cuvântul şi-l înţelege. El aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”

Parabola neghinei

24Iisus le-a mai spus şi o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ţarina lui. 25Dar vrăjmaşul lui a venit pe când oamenii dormeau, a semănat neghină între grâu şi a plecat. 26Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. 27Slujitorii stăpânului casei au venit şi i-au zis: Doamne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are deci neghină? 28El le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut lucrul acesta. Atunci slujitorii i-au zis: Vrei să mergem s-o smulgem? 29Nu, le-a zis el, ca nu cumva, când smulgeţi neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. 30Lăsaţi-le pe amândouă să crească împreună până la seceriş şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în hambarul meu.”

Parabola grăuntelui de muştar şi a plămadei

31Şi le-a mai zis o parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa. 32Grăuntele acesta este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât legumele şi se face cât un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.” 33Le-a spus o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu drojdiaSau: „aluatul”. pe care a luat-o o femeie şi a pus-o în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.”

34Iisus a spus mulţimilor toate aceste lucruri în parabole şi nu le vorbea altfel decât în parabole 35ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice:

Voi deschide gura şi voi vorbi în parabole,

voi spune lucruri ascunse de la întemeierea lumii.

Explicarea parabolei neghinei

36Atunci Iisus a lăsat mulţimile să plece şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Lămureşte-ne parabola neghinei din ţarină.” 37El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul Omului, 38ţarina este lumea, sămânţa bună înseamnă fiii Împărăţiei, iar neghina înseamnă fiii celui Rău. 39Vrăjmaşul care a semănat-o este Diavolul, secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii. 40Deci, după cum se smulge neghina şi se arde în foc, tot aşa se va întâmpla şi la sfârşitul veacului. 41Fiul Omului Îşi va trimite îngerii şi ei vor smulge din Împărăţia Lui orice pricină de poticnire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea 42şi-i vor arunca în cuptorul aprins. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 43Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi, să audă!

Parabola comorii ascunse şi a perlei

44Împărăţia cerului se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde şi, de bucurie, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea. 45Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce, vinde tot ce are şi-l cumpără.

Parabola năvodului

47Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare care prinde tot felul de peşti. 48După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, stau jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău. 49Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului: îngerii vor ieşi, îi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni 50şi-i vor arunca în cuptorul aprins. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 51„Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?” i-a întrebat Iisus. „Da!” I-au răspuns ei. 52Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.” 53După ce a terminat Iisus de spus parabolele acestea, a plecat de acolo.

Iisus la Nazaret

54A venit în ţinutul Său şi a început să-i înveţe pe oameni în sinagogă în aşa fel încât cei ce-l auzeau se mirau: „De unde are El înţelepciunea şi puterea aceasta? 55Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui? 56Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate acestea?” 57Şi astfel se poticneau din cauza aceasta. Dar Iisus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un profet mai puţin decât în patria şi în casa lui.” 58Şi n-a făcut multe minuni acolo din cauza necredinţei lor.

14

Moartea lui Ioan Botezătorul

141În vremea aceea, tetrarhul Irod, a auzit vorbindu-se despre Iisus 2şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.” 3Irod îl arestase pe Ioan, îl legase şi-l aruncase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip. 4Pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de soţie.” 5Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de popor, fiindcă poporul îl privea pe Ioan ca pe un profet. 6Dar, când se serba ziua de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea oaspeţilor şi l-a încântat pe Irod. 7De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice îi va cere. 8Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici pe o tipsie capul lui Ioan Botezătorul!” 9Regele s-a întristat. Dar din cauza jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10Şi a trimis să i se taie capul lui Ioan în închisoare. 11Apoi capul a fost adus pe o tipsie şi dat fetei, care i l-a dus mamei sale. 12Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de I-au dat de ştire lui Iisus.

Prima înmulţire a pâinilor

13Iisus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Mulţimile, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos. 14Când a ieşit din corabie, Iisus a văzut o mulţime mare, I s-a făcut milă de ea şi i-a vindecat pe cei bolnavi. 15Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi vremea iată că a trecut. Dă drumul mulţimilor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” 16„N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Iisus, „daţi-le voi să mănânce.” 17Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.” 18Şi El le-a spus: „Aduceţi-i aici la Mine.” 19Apoi a poruncit mulţimilor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit mulţimilor. 20Toţi au mâncat şi s-au săturat şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărâmiturile rămase. 21Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.

Iisus umblă pe apă

22Imediat după aceea, Iisus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor. 23După ce a dat drumul mulţimilor, s-a suit pe munte să se roage, singur deoparte. Se înnoptase şi El era singur acolo. 24În timpul acesta, corabia era izbită tare de valuri, în largul mării, la mai multe stadii de ţărm, fiindcă vântul era împotrivă. 25Când se îngâna ziua cu noaptea,Lit.: „a patra strajă”. Iisus a venit la ei umblând pe mare. 26Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi au ţipat de teamă. 27Iisus le-a zis imediat: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!” 28„Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” 29„Vino!” i-a zis Iisus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Iisus. 30Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” 31Îndată, Iisus a întins mâna, L-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” 32Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Iisus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” 34După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35Oamenii din locul acela, care-L cunoşteau pe Iisus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El toţi bolnavii. 36Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cei care s-au atins s-au vindecat.

15

Fariseii, cărturarii, şi vechile obiceiuri

151Atunci nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Iisus şi I-au zis: 2„Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor şi nu-şi spală mâinile când mănâncă?” 3El le-a răspuns: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul tradiţiei voastre? 4Pentru că Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, şi: Cine va vorbi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. 5Dar voi ziceţi: Cine va spune tatălui său sau mamei sale, Orice lucru cu care te-aş putea ajuta I l-am închinat lui Dumnezeu, 6nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre. 7Făţarnicilor, bine a profeţit Isaia despre voi, când a zis:

8Poporul acesta se apropie de Mine cu gura

şi Mă cinsteşte cu buzele,

dar inima lui este departe de Mine.

9Degeaba Mă cinstesc ei,

dând ca învăţătură nişte porunci omeneşti.

10Iisus a chemat mulţimea la El şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi: 11Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” 12Atunci ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii s-au scandalizat de cuvintele pe care le-au auzit?” 13El le-a răspuns: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. 14Lăsaţi-i, sunt nişte călăuze oarbe! Şi când un orb conduce un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” 15Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Explică-ne parabola aceasta.” 16Iisus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? 17Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi se duce afară, în hazna. 18Dar ce iese din gură vine din inimă şi aceea îl spurcă pe om. 19Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterul, desfrâul, furtul, mărturiile mincinoase, defăimările. 20Iată lucrurile care îl spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu îl spurcă.”

Vindecarea fiicei unei femei cananeence

21Iisus, după ce a plecat de acolo, s-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22Şi iată că o femeie cananeancă a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un demon!” 23El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, fiindcă strigă după noi.” 24El a răspuns: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” 25Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mă!” 26El i-a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!” 27„Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă bucăţile care cad de la masa stăpânilor lor.” 28Atunci Iisus i-a zis: „Femeie, mare este credinţa ta. Facă-ţi-se cum voieşti!” Şi fiica ei s-a vindecat chiar în ceasul acela.

29Iisus a plecat din locurile acelea şi a venit lângă marea Galileii. S-a suit pe munte şi a şezut acolo. 30Atunci au venit la El multe mulţimi, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi pe care i-au pus la picioarele Lui şi El i-a vindecat. 31Iar mulţimile se mirau văzând că muţii vorbesc, ciungii se vindecă, şchiopii umblă şi orbii văd. Şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

A doua înmulţire a pâinilor

32Iisus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-e milă de mulţimea aceasta, fiindcă iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.” 33Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm aşa o mulţime?” 34„Câte pâini aveţi?” i-a întrebat Iisus. „Şapte”, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori”. 35Atunci Iisus a poruncit poporului să se aşeze pe pământ. 36A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit poporului. 37Au mâncat toţi şi s-au săturat şi au fost ridicate şapte coşuri pline cu fărâmiturile rămase. 38Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. 39În cele din urmă Iisus a dat drumul mulţimilor, s-a suit în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.