Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
14

Moartea lui Ioan Botezătorul

141În vremea aceea, tetrarhul Irod, a auzit vorbindu-se despre Iisus 2şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.” 3Irod îl arestase pe Ioan, îl legase şi-l aruncase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip. 4Pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de soţie.” 5Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de popor, fiindcă poporul îl privea pe Ioan ca pe un profet. 6Dar, când se serba ziua de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea oaspeţilor şi l-a încântat pe Irod. 7De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice îi va cere. 8Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici pe o tipsie capul lui Ioan Botezătorul!” 9Regele s-a întristat. Dar din cauza jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10Şi a trimis să i se taie capul lui Ioan în închisoare. 11Apoi capul a fost adus pe o tipsie şi dat fetei, care i l-a dus mamei sale. 12Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de I-au dat de ştire lui Iisus.

Prima înmulţire a pâinilor

13Iisus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Mulţimile, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos. 14Când a ieşit din corabie, Iisus a văzut o mulţime mare, I s-a făcut milă de ea şi i-a vindecat pe cei bolnavi. 15Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi vremea iată că a trecut. Dă drumul mulţimilor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” 16„N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Iisus, „daţi-le voi să mănânce.” 17Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.” 18Şi El le-a spus: „Aduceţi-i aici la Mine.” 19Apoi a poruncit mulţimilor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit mulţimilor. 20Toţi au mâncat şi s-au săturat şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărâmiturile rămase. 21Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.

Iisus umblă pe apă

22Imediat după aceea, Iisus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor. 23După ce a dat drumul mulţimilor, s-a suit pe munte să se roage, singur deoparte. Se înnoptase şi El era singur acolo. 24În timpul acesta, corabia era izbită tare de valuri, în largul mării, la mai multe stadii de ţărm, fiindcă vântul era împotrivă. 25Când se îngâna ziua cu noaptea,Lit.: „a patra strajă”. Iisus a venit la ei umblând pe mare. 26Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi au ţipat de teamă. 27Iisus le-a zis imediat: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!” 28„Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” 29„Vino!” i-a zis Iisus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Iisus. 30Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” 31Îndată, Iisus a întins mâna, L-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” 32Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Iisus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” 34După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35Oamenii din locul acela, care-L cunoşteau pe Iisus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El toţi bolnavii. 36Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cei care s-au atins s-au vindecat.

15

Fariseii, cărturarii, şi vechile obiceiuri

151Atunci nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Iisus şi I-au zis: 2„Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor şi nu-şi spală mâinile când mănâncă?” 3El le-a răspuns: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul tradiţiei voastre? 4Pentru că Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, şi: Cine va vorbi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea. 5Dar voi ziceţi: Cine va spune tatălui său sau mamei sale, Orice lucru cu care te-aş putea ajuta I l-am închinat lui Dumnezeu, 6nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre. 7Făţarnicilor, bine a profeţit Isaia despre voi, când a zis:

8Poporul acesta se apropie de Mine cu gura

şi Mă cinsteşte cu buzele,

dar inima lui este departe de Mine.

9Degeaba Mă cinstesc ei,

dând ca învăţătură nişte porunci omeneşti.

10Iisus a chemat mulţimea la El şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi: 11Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.” 12Atunci ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii s-au scandalizat de cuvintele pe care le-au auzit?” 13El le-a răspuns: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. 14Lăsaţi-i, sunt nişte călăuze oarbe! Şi când un orb conduce un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” 15Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Explică-ne parabola aceasta.” 16Iisus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi? 17Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi se duce afară, în hazna. 18Dar ce iese din gură vine din inimă şi aceea îl spurcă pe om. 19Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterul, desfrâul, furtul, mărturiile mincinoase, defăimările. 20Iată lucrurile care îl spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu îl spurcă.”

Vindecarea fiicei unei femei cananeence

21Iisus, după ce a plecat de acolo, s-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22Şi iată că o femeie cananeancă a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un demon!” 23El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, fiindcă strigă după noi.” 24El a răspuns: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” 25Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mă!” 26El i-a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!” 27„Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă bucăţile care cad de la masa stăpânilor lor.” 28Atunci Iisus i-a zis: „Femeie, mare este credinţa ta. Facă-ţi-se cum voieşti!” Şi fiica ei s-a vindecat chiar în ceasul acela.

29Iisus a plecat din locurile acelea şi a venit lângă marea Galileii. S-a suit pe munte şi a şezut acolo. 30Atunci au venit la El multe mulţimi, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi pe care i-au pus la picioarele Lui şi El i-a vindecat. 31Iar mulţimile se mirau văzând că muţii vorbesc, ciungii se vindecă, şchiopii umblă şi orbii văd. Şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

A doua înmulţire a pâinilor

32Iisus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-e milă de mulţimea aceasta, fiindcă iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.” 33Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm aşa o mulţime?” 34„Câte pâini aveţi?” i-a întrebat Iisus. „Şapte”, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori”. 35Atunci Iisus a poruncit poporului să se aşeze pe pământ. 36A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce I-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit poporului. 37Au mâncat toţi şi s-au săturat şi au fost ridicate şapte coşuri pline cu fărâmiturile rămase. 38Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. 39În cele din urmă Iisus a dat drumul mulţimilor, s-a suit în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.

16

Iisus şi semnul lui Iona

161Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Iisus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. 2Iisus le-a răspuns: „Când se înserează, voi ziceţi: Are să fie vreme frumoasă, fiindcă cerul este roşu. 3Şi dimineaţa ziceţi: Astăzi are să fie furtună, fiindcă cerul este roşu-posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, dar semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? 4Oamenii vicleni şi adulteri cer un semn, dar nu li se va da alt semn decât semnul profetului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat.

Aluatul fariseilor

5Ucenicii trecuseră de cealaltă parte şi uitaseră să ia pâini. 6Iisus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.” 7Ucenicii se gândeau în sinea lor şi ziceau: „Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini!” 8Iisus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini? 9Tot nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat? 10Nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşniţe aţi ridicat? 11Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini, ci v-am spus să vă păziţi de Aluatul fariseilor şi al saducheilor?” 12Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

Mărturisirea lui Petru

13Iisus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi i-a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” 14Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii Ilie, iar alţii Ieremia sau unul din profeţi.” 15„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?” 16Simon Petru I-a răspuns: „Tu eşti Mesia, Fiul Dumnezeului celui Viu!” 17Atunci Iisus i-a zis: „Ferice de tine, Simon fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. 18Şi Eu îţi spun: Tu eşti PetruÎn gr.: Petros; ebr.: Kifa., şi pe această Piatră voi zidi Biserica Mea, iar porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. 19Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” 20Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.

Vestirea morţii şi învierii lui Iisus

21De atunci încolo, Iisus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea marilor preoţi şi din partea cărturarilor, că are să fie omorât şi că a treia zi va învia. 22Petru L-a luat deoparte, şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” 23Dar Iisus s-a întors şi i-a zis lui Petru: „Înapoia mea, Satano! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de-ale oamenilor.” 24Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. 25Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga. 26Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? 27Căci Fiul Omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 28Adevărat vă spun, că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul Omului venind în Împărăţia Sa.”