Iisus şi semnul lui Iona

16¹Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Iisus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. ²Iisus le-a răspuns: „Când se înserează, voi ziceţi: Are să fie vreme frumoasă, fiindcă cerul este roşu. ³Şi dimineaţa ziceţi: Astăzi are să fie furtună, fiindcă cerul este roşu-posomorât. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, dar semnele vremurilor nu le puteţi deosebi? ⁴Oamenii vicleni şi adulteri cer un semn, dar nu li se va da alt semn decât semnul profetului Iona.” Apoi i-a lăsat şi a plecat.

Aluatul fariseilor

⁵Ucenicii trecuseră de cealaltă parte şi uitaseră să ia pâini. ⁶Iisus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.” ⁷Ucenicii se gândeau în sinea lor şi ziceau: „Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini!” ⁸Iisus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini? ⁹Tot nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat? ¹⁰Nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşniţe aţi ridicat? ¹¹Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini, ci v-am spus să vă păziţi de Aluatul fariseilor şi al saducheilor?” ¹²Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

Mărturisirea lui Petru

¹³Iisus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi i-a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?” ¹⁴Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul, alţii Ilie, iar alţii Ieremia sau unul din profeţi.” ¹⁵„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?” ¹⁶Simon Petru I-a răspuns: „Tu eşti Mesia, Fiul Dumnezeului celui Viu!” ¹⁷Atunci Iisus i-a zis: „Ferice de tine, Simon fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. ¹⁸Şi Eu îţi spun: Tu eşti PetruÎn gr.: Petros; ebr.: Kifa., şi pe această Piatră voi zidi Biserica Mea, iar porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. ¹⁹Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” ²⁰Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.

Vestirea morţii şi învierii lui Iisus

²¹De atunci încolo, Iisus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea marilor preoţi şi din partea cărturarilor, că are să fie omorât şi că a treia zi va învia. ²²Petru L-a luat deoparte, şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” ²³Dar Iisus s-a întors şi i-a zis lui Petru: „Înapoia mea, Satano! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de-ale oamenilor.” ²⁴Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. ²⁵Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga. ²⁶Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? ²⁷Căci Fiul Omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. ²⁸Adevărat vă spun, că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul Omului venind în Împărăţia Sa.”

Schimbarea la faţă

17¹După şase zile, Iisus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui şi i-a dus deoparte pe un munte înalt. ²El s-a schimbat la faţă înaintea lor, iar faţa Lui strălucea ca soarele şi hainele I s-au făcut albe ca lumina. ³Şi iată că li s-a arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El. ⁴Petru a luat cuvântul şi I-a zis lui Iisus: „Doamne, este bine să fim aici! Dacă vrei, am să fac aici trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie.” ⁵Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit pe care L-am ales, de El să ascultaţi!” ⁶Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare. ⁷Dar Iisus s-a apropiat, s-a atins de ei şi le-a zis: „Sculaţi-vă, nu vă temeţi!” ⁸Ei au ridicat ochii şi n-au văzut pe nimeni, decât pe Iisus singur. ⁹Pe când se coborau de pe munte, Iisus le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneţi nimănui despre viziunea aceasta, până când Fiul Omului nu va fi înviat din morţi.” ¹⁰Ucenicii L-au întrebat: „Oare de ce zic cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie?” ¹¹Iisus le-a răspuns: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile. ¹²Dar vă spun că Ilie a şi venit, iar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul Omului din partea lor.” ¹³Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

Vindecarea unui tânăr posedat de demon

¹⁴Când s-au apropiat de mulţime, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Iisus şi I-a zis: ¹⁵„Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă. ¹⁶L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.” ¹⁷„Ah, oameniLit.: „generaţie”, sau: „neam”. necredincioşi şi rătăciţi!” a răspuns Iisus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.” ¹⁸Iisus a certat demonul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a vindecat chiar în ceasul acela. ¹⁹Atunci ucenicii au venit la Iisus şi I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” ²⁰„Din cauza puţinei voastre credinţe” le-a zis Iisus. „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo şi s-ar muta. Nimic nu v-ar fi cu neputinţă.”Unele manuscrise adaugă v. 21: „Dar acest soi de demoni nu iese decât cu rugăciune şi cu post.”

A doua vestire a morţii şi învierii lui Iisus

²²Pe când stăteau în Galileea, Iisus le-a zis: „Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor. ²³Ei îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult.

Taxa pentru Templu

²⁴Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau dareaLit.: „cele două drahme”. pentru Templu, au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?” ²⁵„Ba da” a zis Petru. Şi când a intrat în casă, Iisus i-a luat-o înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Regii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” ²⁶Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Iisus i-a zis: „Aşadar fiii sunt scutiţi. ²⁷Dar ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi, deschide-i gura şi vei găsi în ea un ban.Lit.: „stater”. Ia-l şi dă-l lor, pentru Mine şi pentru tine.”

Cel mai mare în Împărăţia cerurilor

18¹În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Iisus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” ²Iisus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor ³şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. ⁴De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. ⁵Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.

Despre prilejurile de păcătuire

⁶Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării. ⁷Vai lumii din pricina prilejurilor de păcat! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcat. Dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcat! ⁸Dacă mâna ta sau piciorul tău te fac să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic. ⁹Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei. ¹⁰Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi, fiindcă vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri. ¹¹Pentru că Fiul Omului a venit să mântuiască pe cei ce erau pierduţi. ¹²Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una dintre ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă în munţi şi se duce să o caute pe cea rătăcită?

Despre iertare

¹³Şi dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun, că se bucură mai mult pentru ea, decât pentru cele nouăzeci şi nouă, care nu se rătăciseră. ¹⁴Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară măcar unul din aceşti micuţi. ¹⁵Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. ¹⁶Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. ¹⁷Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.

Importanţa rugăciunii şi a hotărârilor Bisericii

¹⁸Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. ¹⁹Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. ²⁰Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu sunt şi Eu în mijlocul lor.”

Ilustrarea iertării: parabola celor doi datornici

²¹Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne de câte ori să îl iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” ²²Iisus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte. ²³De aceea Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a vrut să se socotească cu slujitorii săi. ²⁴A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. ²⁵Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe soţia lui, pe copiii lui şi tot ce avea şi să se plătească datoria. ²⁶Slujitorul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi-a zis: Doamne, mai îngăduie-mi şi-ţi voi plăti tot. ²⁷Stăpânul slujitorului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria. ²⁸Dar slujitorul, când a ieşit afară, l-a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de dinari. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât zicând: Plăteşte-mi ce-mi eşti dator. ²⁹Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: Mai îngăduie-mi şi-ţi voi plăti. ³⁰Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria. ³¹Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de i-au spus stăpânului lor toate cele petrecute. ³²Atunci stăpânul l-a chemat pe slujitorul acesta şi i-a zis: Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. ³³Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine? ³⁴Stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. ³⁵Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel din ceruri, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”