Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
19

Căsătoria şi divorţul

191După ce a sfârşit Iisus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. 2După El au mers mulţimi mari şi acolo i-a vindecat pe cei bolnavi. 3Fariseii au venit la El şi, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase soţia pentru orice motiv?” 4El le-a răspuns: „Oare n-aţi citit că, încă de la început, Creatorul i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască 5şi a zis: De aceea bărbatul va lăsa tată şi mamă, făcându-se una cu femeia aleasă, ca să devină împreună un singur trup? 6Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă.” 7„Atunci, au zis ei, cum se face că Moise a poruncit ca bărbatul să poată da soţiei o carte de despărţire şi s-o lase?” 8Iisus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi soţiile, dar de la început n-a fost aşa. 9Eu însă vă spun că oricine divorţează de soţie, în afara unei vini de adulter, şi îşi ia altă soţie devine adulter; iar cine ia de soţie pe cea divorţată de soţul ei, de asemenea devine adulter.” 10Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă astfel stau lucrurile cu bărbatul şi soţia lui, atunci nu este de folos să se însoare.” 11El le-a răspuns: „Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. 12Fiindcă sunt eunuci care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt eunuci care au fost făcuţi eunuci de oameni şi sunt eunuci care singuri s-au făcut eunuci pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească!”

Iisus şi copiii

13Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. 14Şi Iisus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, fiindcă Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.” 15După ce şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.

Tânărul bogat

16Atunci s-a apropiat de Iisus un om şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” 17El i-a răspuns: „De ce Mă întrebi: Ce bine? Cel Bun este unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile!” 18„Care?” I-a zis el. Şi Iisus i-a răspuns: „Să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu dai mărturie mincinoasă, 19să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.20Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea. Ce-mi mai lipseşte?” 21„Dacă vrei să fii desăvârşit”, I-a zis Iisus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă!” 22Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii.

Răsplata urmării lui Iisus

23Iisus le-a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. 24Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o frânghie prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 25Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?” 26Iisus s-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.” 27Atunci Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?” 28Iisus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul Omului pe tronul măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. 29Şi oricine a lăsat case, fraţi, surori, tată sau mamă sau soţie, feciori sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică. 30Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.