Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
22

Parabola invitaţilor la nuntă

221Iisus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în parabole. Şi a zis: 2„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a făcut nuntă fiului său. 3Şi-a trimis slujitoriiLit.: „robii”. să-i cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. 4A trimis iarăşi alţi slujitori şi le-a zis: Spuneţi celor poftiţi, Iată că am gătit ospăţul meu; taurii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă! 5Dar ei, fără să ţină seama, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. 6Ceilalţi au pus mâna pe slujitori, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. 7Când a auzit regele, s-a mâniat. A trimis oştile sale, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. 8Atunci a zis slujitorilor săi: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost demni de ea. 9Duceţi-vă deci la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi cei pe care-i veţi găsi. 10Slujitorii au ieşit la răspântii, i-au strâns pe toţi cei pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi sala ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 11Regele a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Omul acela a amuţit. 13Atunci regele le-a zis slujitorilor săi: Legaţi-l de mâini şi de picioare şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 14Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

Controverse şi capcane din partea conducătorilor evrei

15Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă pe Iisus cu vorba. 16I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi că-i înveţi pe oameni cu-adevărat calea lui Dumnezeu fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu priveşti la faţa oamenilor. 17Spune-ne deci ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” 18Iisus, care le cunoştea viclenia, a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? 19Arătaţi-Mi moneda birului.” Şi ei I-au adus un dinar. 20El i-a întrebat: „Chipul acesta şi scrierea de sub el, ale cui sunt?” 21„Ale Cezarului” I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, atunci, Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat. 23În aceeaşi zi au venit la Iisus saducheii care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24„Învăţătorule, Moise a zis: Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să o ia pe văduva fratelui său şi să-i ridice urmaş. 25Erau, aşadar, la noi şapte fraţi. Primul s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, i-a lăsat fratelui său pe văduva lui. 26Tot aşa şi al doilea şi al treilea până la al şaptelea. 27La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. 28Atunci, la înviere, a cui soţie va fi ea, dintre cei şapte? Fiindcă toţi au avut-o de soţie.” 29Iisus le-a răspuns: „Vă rătăciţi! Nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31Cât despre învierea morţilor, n-aţi citit oare ce v-a spus Dumnezeu: 32Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” 33Mulţimile care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Iisus. 34Când au auzit fariseii că Iisus le-a închis gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35Şi unul dintre ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus următoarea întrebare: 36„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37Iisus i-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta! 38Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă. 39Iar a doua, asemenea ei, este: Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. 40În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi Profeţii.”

41Iisus i-a întrebat pe farisei când erau strânşi la un loc: 42„Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David” I-au răspuns ei. 43Şi Iisus le-a zis: „Cum se face atunci că David, inspirat de Duhul Sfânt, Îl numeşte Domn, când zice:

44Domnul a zis Domnului meu:

Şezi la dreapta Mea,

până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?

45Deci, dacă David îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?” 46Nimeni nu I-a putut răspunde nimic. Şi, din ziua aceea, n-a mai îndrăznit nimeni să-I pună întrebări.