Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
21

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

211Când s-au apropiat de Ierusalim şi-au ajuns la Betfaghe, înspre muntele Măslinilor, Iisus a trimis doi ucenici 2şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine. 3Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi îndată îi va trimite.” 4Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice:

5Spuneţi fiicei Sionului:

Iată, regele tău vine la tine,

blând şi călare pe un asin,

pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.

6Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Iisus. 7Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei şi El s-a aşezat deasupra. 8Cei mai mulţi din popor îşi aşterneau hainele pe drum, alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum. 9Mulţimile care mergeau înaintea lui Iisus şi cele ce veneau în urmă strigau:

Osana Fiul lui David!

Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!

Osana în cele de sus!

10Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare şi toţi ziceau: „Cine este acesta?” 11„Este Iisus, Profetul, din Nazaretul Galileii” răspundeau mulţimile. 12Iisus a intrat în Templu. I-a dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei 13şi le-a zis: „Este scris: Casa Mea se va numi casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”

14Au venit la El în Templu nişte orbi şi şchiopi şi El i-a vindecat. 15Dar marii preoţi şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!” s-au umplut de mânie. 16Şi I-au zis: „Îi auzi ce zic?” „Da” le-a răspuns Iisus. „Oare n-aţi citit niciodată: Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?17Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate, s-a îndreptat spre Betania şi a rămas acolo.

Smochinul neroditor

18Dimineaţa, pe când se întorcea în cetate, I s-a făcut foame. 19A văzut un smochin lângă drum şi s-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze şi a zis: „De-acum încolo în veac să nu mai dai rod!” Şi îndată smochinul s-a uscat. 20Ucenicii, când au văzut lucrul acesta s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?” 21Iisus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă şi nu v-aţi îndoi, veţi face nu numai ce i s-a făcut smochinului, ci dacă aţi zice muntelui acestuia: Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare, aşa se va întâmpla. 22Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”

Autoritatea lui Iisus

23Iisus s-a dus în Templu; şi, pe când învăţa poporul, au venit la El marii preoţi şi bătrânii poporului şi I-au spus: „Cu ce autoritate faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat dreptul acesta?” 24Iisus le-a răspuns: „Vă voi pune şi Eu o întrebare şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce drept fac aceste lucruri. 25Botezul lui Ioan de unde venea, din cer sau de la oameni?” Dar ei au început să discute între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: Din cer! ne va spune, Atunci de ce nu l-aţi crezut? 26Iar dacă vom răspunde: De la oameni! ne temem de popor, pentru că toţi îl consideră pe Ioan profet.” 27Atunci I-au răspuns lui Iisus: „Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.

Parabola celor doi fii

28Ce credeţi? Un om avea doi fii şi s-a dus la primul şi i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea! 29Nu vreau! i-a răspuns el. Pe urmă, i-a părut rău şi s-a dus. 30A mers şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: Mă duc, doamne! Dar nu s-a dus. 31Care dintre cei doi a făcut voia tatălui său?” „Primul”, au răspuns ei. Şi Iisus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. 32Fiindcă Ioan a venit la voi umblând pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut, dar vameşii şi desfrânatele l-au crezut. Şi, cu toate că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit nici măcar mai târziu şi nu l-aţi crezut.

Parabola viticultorilor

33Ascultaţi încă o parabolă. Era odată un om gospodar care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor viticultori şi a plecat în altă ţară. 34Când a venit vremea recoltei, i-a trimis pe slujitorii săi la viticultori, ca să ia partea lui din recoltă. 35Viticultorii au pus mâna pe slujitorii lui, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36A mai trimis alţi slujitori, mai mulţi decât prima dată, iar viticultorii i-au primit la fel. 37La sfârşit, l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: Pe fiul meu îl vor primi cu cinste! 38Dar viticultorii, când l-au văzut, au zis între ei: Iată-l pe moştenitor! Haideţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui. 39Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. 40Acum, când va veni stăpânul viei, ce le va face el viticultorilor?” 41Ei I-au răspuns: „Pe nemernicii aceia îi va nimici fără milă şi via o va da altor viticultori care-i vor da recolta la vremea cuvenită.” 42Iisus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că:

Piatra pe care au lepădat-o zidarii

a ajuns să fie pusă în capul unghiului?

Domnul a făcut acest lucru

şi este minunat în ochii noştri.

43De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu vă va fi luată şi va fi dată unui popor care va aduce roadele cuvenite. 44Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea îl va spulbera.” 45După ce au auzit parabolele lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Iisus vorbeşte despre ei 46şi căutau să-L prindă, dar se temeau de mulţimi pentru că ele Îl credeau profet.
22

Parabola invitaţilor la nuntă

221Iisus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în parabole. Şi a zis: 2„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a făcut nuntă fiului său. 3Şi-a trimis slujitoriiLit.: „robii”. să-i cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. 4A trimis iarăşi alţi slujitori şi le-a zis: Spuneţi celor poftiţi, Iată că am gătit ospăţul meu; taurii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă! 5Dar ei, fără să ţină seama, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. 6Ceilalţi au pus mâna pe slujitori, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. 7Când a auzit regele, s-a mâniat. A trimis oştile sale, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. 8Atunci a zis slujitorilor săi: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost demni de ea. 9Duceţi-vă deci la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi cei pe care-i veţi găsi. 10Slujitorii au ieşit la răspântii, i-au strâns pe toţi cei pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi sala ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 11Regele a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Omul acela a amuţit. 13Atunci regele le-a zis slujitorilor săi: Legaţi-l de mâini şi de picioare şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 14Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

Controverse şi capcane din partea conducătorilor evrei

15Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă pe Iisus cu vorba. 16I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi că-i înveţi pe oameni cu-adevărat calea lui Dumnezeu fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu priveşti la faţa oamenilor. 17Spune-ne deci ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” 18Iisus, care le cunoştea viclenia, a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? 19Arătaţi-Mi moneda birului.” Şi ei I-au adus un dinar. 20El i-a întrebat: „Chipul acesta şi scrierea de sub el, ale cui sunt?” 21„Ale Cezarului” I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, atunci, Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat. 23În aceeaşi zi au venit la Iisus saducheii care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24„Învăţătorule, Moise a zis: Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să o ia pe văduva fratelui său şi să-i ridice urmaş. 25Erau, aşadar, la noi şapte fraţi. Primul s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, i-a lăsat fratelui său pe văduva lui. 26Tot aşa şi al doilea şi al treilea până la al şaptelea. 27La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. 28Atunci, la înviere, a cui soţie va fi ea, dintre cei şapte? Fiindcă toţi au avut-o de soţie.” 29Iisus le-a răspuns: „Vă rătăciţi! Nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31Cât despre învierea morţilor, n-aţi citit oare ce v-a spus Dumnezeu: 32Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” 33Mulţimile care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Iisus. 34Când au auzit fariseii că Iisus le-a închis gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35Şi unul dintre ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus următoarea întrebare: 36„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37Iisus i-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta! 38Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă. 39Iar a doua, asemenea ei, este: Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. 40În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi Profeţii.”

41Iisus i-a întrebat pe farisei când erau strânşi la un loc: 42„Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David” I-au răspuns ei. 43Şi Iisus le-a zis: „Cum se face atunci că David, inspirat de Duhul Sfânt, Îl numeşte Domn, când zice:

44Domnul a zis Domnului meu:

Şezi la dreapta Mea,

până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?

45Deci, dacă David îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?” 46Nimeni nu I-a putut răspunde nimic. Şi, din ziua aceea, n-a mai îndrăznit nimeni să-I pună întrebări.
23

Denunţarea fariseilor şi cărturarilor

231Atunci Iisus, pe când vorbea mulţimilor şi ucenicilor Săi, 2a zis: „Cărturarii şi fariseii stau pe scaunul lui Moise. 3Deci toate lucrurile despre care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi împliniţi-le, dar după faptele lor să nu vă luaţi, pentru că ei zic, dar nu fac. 4Ei leagă poveri grele şi anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu un deget n-ar vrea să le mişte. 5Toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late şi poalele veşmintelor cu ciucuri lungi, 6umblă după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele din faţă în sinagogi, 7le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: Rabbi! Rabbi! 8Voi să nu vă numiţi Rabbi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos. Şi voi toţi sunteţi fraţi. 9Să nu numiţi pe nimeni tată pe pământ, pentru că unul singur este Tatăl vostru, Acela care este în cer. 10Să nu vă numiţi Învăţători, fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos. 11Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. 12Oricine se va înălţa va fi smerit şi oricine se va smeri va fi înălţat.

13Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerului: nici voi nu intraţi în ea şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.Versetul 14 apare doar în unele manuscrise: „Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mistuiţi avutul văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare pedeapsă.”

15Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă. 16Vai vouă, povăţuitori orbi, care ziceţi: Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic, dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.

17Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul care sfinţeşte aurul? 18Sau: Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui. 19Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul care sfinţeşte darul? 20Deci cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui şi 21cine jură pe Templu jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el 22şi cine jură pe cer jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

23Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. 24Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

25Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de jaf şi de necumpătare. 26Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.

27Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. 28Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

29Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele profeţilor, împodobiţi gropile celor drepţi 30şi ziceţi: Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei să vărsăm sângele profeţilor. 31Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce i-au omorât pe profeţi. 32Voi deci umpleţi măsura părinţilor voştri! 33Şerpi, pui de viperă! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei? 34De aceea, iată, vă trimit profeţi, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate, 35ca să cadă asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar. 36Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta.

37Ierusalime, Ierusalime, care ucizi profeţii şi îi omori cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să-i strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi n-aţi vrut! 38Iată că vi se lasă casa pustie, 39fiindcă vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]