Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
22

Parabola invitaţilor la nuntă

221Iisus a luat cuvântul şi le-a vorbit iarăşi în parabole. Şi a zis: 2„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un rege care a făcut nuntă fiului său. 3Şi-a trimis slujitoriiLit.: „robii”. să-i cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină. 4A trimis iarăşi alţi slujitori şi le-a zis: Spuneţi celor poftiţi, Iată că am gătit ospăţul meu; taurii şi vitele mele cele îngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă! 5Dar ei, fără să ţină seama, au plecat: unul la holda lui şi altul la negustoria lui. 6Ceilalţi au pus mâna pe slujitori, şi-au bătut joc de ei şi i-au omorât. 7Când a auzit regele, s-a mâniat. A trimis oştile sale, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea. 8Atunci a zis slujitorilor săi: Nunta este gata, dar cei poftiţi n-au fost demni de ea. 9Duceţi-vă deci la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi cei pe care-i veţi găsi. 10Slujitorii au ieşit la răspântii, i-au strâns pe toţi cei pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi sala ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi. 11Regele a intrat să-şi vadă oaspeţii şi a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12Prietene, i-a zis el, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Omul acela a amuţit. 13Atunci regele le-a zis slujitorilor săi: Legaţi-l de mâini şi de picioare şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 14Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

Controverse şi capcane din partea conducătorilor evrei

15Atunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă pe Iisus cu vorba. 16I-au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi că-i înveţi pe oameni cu-adevărat calea lui Dumnezeu fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu priveşti la faţa oamenilor. 17Spune-ne deci ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?” 18Iisus, care le cunoştea viclenia, a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? 19Arătaţi-Mi moneda birului.” Şi ei I-au adus un dinar. 20El i-a întrebat: „Chipul acesta şi scrierea de sub el, ale cui sunt?” 21„Ale Cezarului” I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, atunci, Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat şi au plecat. 23În aceeaşi zi au venit la Iisus saducheii care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24„Învăţătorule, Moise a zis: Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să o ia pe văduva fratelui său şi să-i ridice urmaş. 25Erau, aşadar, la noi şapte fraţi. Primul s-a însurat şi a murit şi, fiindcă n-avea copii, i-a lăsat fratelui său pe văduva lui. 26Tot aşa şi al doilea şi al treilea până la al şaptelea. 27La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia. 28Atunci, la înviere, a cui soţie va fi ea, dintre cei şapte? Fiindcă toţi au avut-o de soţie.” 29Iisus le-a răspuns: „Vă rătăciţi! Nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31Cât despre învierea morţilor, n-aţi citit oare ce v-a spus Dumnezeu: 32Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” 33Mulţimile care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui Iisus. 34Când au auzit fariseii că Iisus le-a închis gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35Şi unul dintre ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus următoarea întrebare: 36„Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37Iisus i-a răspuns: „Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta! 38Aceasta este prima şi cea mai mare poruncă. 39Iar a doua, asemenea ei, este: Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi. 40În aceste două porunci sunt cuprinse toată Legea şi Profeţii.”

41Iisus i-a întrebat pe farisei când erau strânşi la un loc: 42„Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David” I-au răspuns ei. 43Şi Iisus le-a zis: „Cum se face atunci că David, inspirat de Duhul Sfânt, Îl numeşte Domn, când zice:

44Domnul a zis Domnului meu:

Şezi la dreapta Mea,

până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?

45Deci, dacă David îl numeşte Domn, cum este El fiul lui?” 46Nimeni nu I-a putut răspunde nimic. Şi, din ziua aceea, n-a mai îndrăznit nimeni să-I pună întrebări.
23

Denunţarea fariseilor şi cărturarilor

231Atunci Iisus, pe când vorbea mulţimilor şi ucenicilor Săi, 2a zis: „Cărturarii şi fariseii stau pe scaunul lui Moise. 3Deci toate lucrurile despre care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi împliniţi-le, dar după faptele lor să nu vă luaţi, pentru că ei zic, dar nu fac. 4Ei leagă poveri grele şi anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu un deget n-ar vrea să le mişte. 5Toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni. Astfel, îşi fac filacteriile late şi poalele veşmintelor cu ciucuri lungi, 6umblă după locurile dintâi la ospeţe şi după scaunele din faţă în sinagogi, 7le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe şi să le zică: Rabbi! Rabbi! 8Voi să nu vă numiţi Rabbi! Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos. Şi voi toţi sunteţi fraţi. 9Să nu numiţi pe nimeni tată pe pământ, pentru că unul singur este Tatăl vostru, Acela care este în cer. 10Să nu vă numiţi Învăţători, fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos. 11Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. 12Oricine se va înălţa va fi smerit şi oricine se va smeri va fi înălţat.

13Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerului: nici voi nu intraţi în ea şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre.Versetul 14 apare doar în unele manuscrise: „Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mistuiţi avutul văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare pedeapsă.”

15Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă. 16Vai vouă, povăţuitori orbi, care ziceţi: Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic, dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.

17Nebuni şi orbi! Care este mai mare: aurul sau Templul care sfinţeşte aurul? 18Sau: Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui. 19Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul care sfinţeşte darul? 20Deci cine jură pe altar jură pe el şi pe tot ce este deasupra lui şi 21cine jură pe Templu jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el 22şi cine jură pe cer jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el.

23Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. 24Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

25Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de jaf şi de necumpătare. 26Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată.

27Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. 28Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

29Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele profeţilor, împodobiţi gropile celor drepţi 30şi ziceţi: Dacă am fi trăit noi în zilele părinţilor noştri, nu ne-am fi unit cu ei să vărsăm sângele profeţilor. 31Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce i-au omorât pe profeţi. 32Voi deci umpleţi măsura părinţilor voştri! 33Şerpi, pui de viperă! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei? 34De aceea, iată, vă trimit profeţi, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate în cetate, 35ca să cadă asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar. 36Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta.

37Ierusalime, Ierusalime, care ucizi profeţii şi îi omori cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să-i strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi şi n-aţi vrut! 38Iată că vi se lasă casa pustie, 39fiindcă vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!

24

Vestirea prigoanelor şi venirea Fiului Omului

241La ieşirea din Templu, pe când mergea Iisus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-i arate clădirile Templului. 2Dar Iisus le-a zis: „Vedeţi voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” 3El s-a aşezat pe muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El deoparte şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” 4Iisus le-a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. 5Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: Eu sunt Hristosul! Şi-i vor înşela pe mulţi. 6Veţi auzi de războaie şi veşti de război: vedeţi să nu vă înspăimântaţi, fiindcă toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci. 7Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii şi, în unele locuri, vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumă. 8Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. 9Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. 10Atunci mulţi se vor poticni, se vor trăda unii pe alţii şi se vor duşmăni. 11Se vor ridica mulţi profeţi falşi şi-i vor înşela pe mulţi. 12Şi, din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. 13Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. 14Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi predicată în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.

15De aceea, când veţi vedea că urâciunea pustiirii despre care a vorbit profetul Daniel este aşezată în locul Sfânt – cine citeşte să înţeleagă! – 16atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi, 17cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă 18şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. 19Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!

20Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de sâmbătă. 21Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. 22Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar pentru cei aleşi, zilele acelea vor fi scurtate. 23Atunci dacă vă va spune cineva: Iată, Hristosul este aici sau acolo! să nu-l credeţi. 24Căci se vor scula hristoşi falşi şi profeţi falşi, vor face semne mari şi minuni, ca să-i înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. 25Iată, v-am spus mai dinainte! 26Aşadar, dacă vă vor zice: Iată-l în pustie! – să nu vă duceţi acolo! Iată-l în odăi ascunse! – să nu-i credeţi! 27Căci, aşa cum se iveşte fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. 28Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. 29Îndată după acele zile de necaz

soarele se va întuneca,

luna nu va mai da lumină,

stelele vor cădea din cer

şi puterile cerului vor fi clătinate.

30Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului, toate seminţiile pământului îşi vor bate pieptul şi Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi mare slavă. 31El îşi va trimite îngerii cu trâmbiţa răsunătoare şi îi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerului până la cealaltă. 32Învăţaţi de la smochin parabola lui: când îi înmugureşte şi îi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. 33Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul Omului este aproape, este chiar la uşă. 34Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 35Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

36Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului Omului. 38În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie 39şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. 40Atunci, din doi bărbaţi care vor fi la câmp, unul va fi luat şi altul va fi lăsat. 41Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată şi alta va fi lăsată. 42Vegheaţi deci pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. 43Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. 44De aceea şi voi fiţi gata! Fiindcă Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.

Parabola slujitorului credincios

45Care este deci slujitorul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? 46Fericit slujitorul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! 47Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. 48Dar dacă este un slujitor rău care zice în inima lui: Stăpânul meu întârzie să vină… 49şi dacă va începe să-i bată pe cei care slujesc împreună cu el şi să mănânce şi să bea cu beţivii, 50stăpânul slujitorului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie, 51îl va tăia în două şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor. Acolo va fi plâns şi scrâşnire din dinţi.