Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
25

Parabola despre cele zece fecioare

251Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci înţelepte. 3Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn, 4dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. 5Fiindcă mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6La miezul nopţii s-a auzit o strigare: Iată mirele, ieşiţi să-l întâmpinaţi! 7Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. 8Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, fiindcă ni se sting candelele. 9Cele înţelepte le-au răspuns: Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă. Ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă. 10Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele. Cele ce erau gata au intrat cu el în camera de nuntă şi s-a încuiat uşa. 11Apoi au venit şi celelalte fecioare şi au zis: Doamne, Doamne, deschide-ne! 12Dar el le-a răspuns: Adevărat vă spun că nu vă cunosc! 13Vegheaţi deci fiindcă nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.

Parabola talanţilor

14Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, şi-a chemat slujitorii şi le-a încredinţat avuţia sa. 15Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui şi a plecat. 16Imediat, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. 17Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. 18Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său. 19După multă vreme, stăpânul acelor slujitori s-a întors şi le-a cerut socoteala. 20Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi. Iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi. 21Stăpânul său i-a zis: Bine, slujitor bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpânului tău. 22Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi, iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi. 23Stăpânul său i-a zis: Bine, slujitor bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău! 24Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat. 25Mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ. Iată ce este al tău! 26Stăpânul său i-a răspuns: Slujitor viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat. 27Aşadar, se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! 28Luaţi-i deci talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. 29Pentru că celui ce are i se va da şi va avea de prisos, iar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are! 30Iar pe slujitorul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plâns şi scrâşnire din dinţi.

Despre judecata finală

31Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe tronul slavei Sale. 32Toate neamurile vor fi adunate înaintea lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre 33şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. 34Atunci regele va zice celor de la dreapta Lui: Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. 35Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncare, Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut, am fost străin şi M-aţi primit, 36am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi, am fost în temniţă şi aţi venit la Mine. 37Atunci cei neprihăniţi îi vor răspunde: Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-ţi sete, şi ţi-am dat de ai băut? 38Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? 40Atunci regele le va răspunde: Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti fraţi ai Mei neînsemnaţi, Mie mi le-aţi făcut. 41Apoi va zice celor de la stânga lui: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit Diavolului şi îngerilor lui! 42Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau, 43am fost străin şi nu M-aţi primit, am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în temniţă şi n-aţi venit la Mine. 44Atunci îi vor răspunde şi ei: Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? 45Atunci El le va răspunde: Adevărat vă spun că ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti fraţi neînsemnaţi ai Mei, Mie nu mi le-aţi făcut. 46Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei drepţi vor merge în viaţa veşnică.”