Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
4

Ispitirea lui Iisus

41Iisus a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de Diavol. 2După ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, I s-a făcut foame. 3Ispititorul s-a apropiat şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să se prefacă în pâine!” 4El însă, i-a răspuns: „Stă scris:

Omul nu va trăi doar cu pâine,

ci cu orice cuvânt care iese

din gura lui Dumnezeu.

5Atunci Diavolul L-a dus în Cetatea sfântă, pe acoperişul Templului 6şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te, pentru că stă scris:

Va porunci îngerilor Săi

să te poarte pe braţe

ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.

7Iisus i-a răspuns: „De asemenea stă scris: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău!” 8Diavolul L-a dus din nou pe un munte înalt. I-a arătat toate împărăţiile lumii în toată splendoarea lor 9şi I-a zis: „Toate acestea Ţi le voi da, dacă Te vei pleca înaintea mea şi mi Te vei închina.” 10Atunci Iisus i-a zis: „Mergi înapoia mea, Satano! Pentru că stă scris:

Domnului Dumnezeului tău să I te închini

şi numai Lui să-I slujeşti!

11Atunci Diavolul L-a lăsat, iar îngerii s-au apropiat şi-I slujeau.

Iisus la Capernaum

12Când a auzit că Ioan a fost prins, Iisus a plecat în Galileea. 13A părăsit Nazaretul şi s-a dus să locuiască în Capernaum, care este aşezat pe ţărmul mării, în regiunea Zabulon şi Neftali. 14Aşa s-a împlinit ceea ce spusese Isaia, profetul:

15Ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali,

drumul care duce la mare,

dincolo de Iordan,

Galileea neamurilor!

16Poporul care locuia în întuneric

va vedea o mare lumină.

Celor ce locuiau în ţara umbrei morţii

le-a răsărit lumina.

17De atunci încolo Iisus a început să predice astfel: „Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia cerurilor s-a apropiat.”

Primii ucenici

18Pe când mergea de-a lungul mării Galileii a văzut doi fraţi, pe Simon, numit şi Petru, şi pe Andrei, fratele său. Ei erau pescari şi tocmai aruncau mrejele în mare. 19Iisus le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” 20Îndată aceştia şi-au aruncat năvoadele şi L-au urmat. 21Iisus a mers mai departe şi a văzut încă doi fraţi, pe Iacov, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele său. Ei erau în barcă împreună cu tatăl lor şi pregăteau năvoadele. El i-a chemat 22şi imediat au lăsat barca şi pe tatăl lor şi L-au urmat.

Iisus învaţă şi vindecă

23Iisus străbătea toată Galileea învăţând în sinagogile lor, predicând evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice suferinţă a poporului. 24Faima lui a ajuns până în Siria şi îi aduceau la El pe toţi cei care aveau diferite boli, pe cei suferinzi, pe demonizaţi, lunatici şi paralitici, iar El îi vindeca. 25Mulţimile îl urmau, venind din Galileea şi din Decapolis, din Ierusalim şi din Iudeea şi din cealaltă parte a Iordanului.

5

Predica de pe munte

51Când a văzut mulţimile, Iisus a urcat pe munte şi s-a aşezat. Ucenicii s-au apropiat, 2iar El a început să le spună:

Fericirile

3„Fericiţi cei săraci în duh,

pentru că a lor este Împărăţia cerurilor.

4Fericiţi cei întristaţi,

pentru că vor fi mângâiaţi.

5Fericiţi cei blânzi,

pentru că ei vor moşteni pământul.

6Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate,

pentru că ei vor fi săturaţi.

7Fericiţi cei milostivi,

pentru că ei vor avea parte de milă.

8Fericiţi cei cu inima curată,

pentru că ei Îl vor vedea pe Dumnezeu.

9Fericiţi aducătorii de pace,

pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu.

10Fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate,

pentru că a lor este Împărăţia cerurilor.

11Fericiţi veţi fi când veţi fi învinuiţi, persecutaţi şi se vor spune lucruri rele împotriva voastră din cauza Mea. 12Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă pentru că mare este răsplata voastră în ceruri. Tot aşa au fost persecutaţi şi profeţii care au fost înaintea voastră.

Sarea şi lumina

13Voi sunteţi sarea pământului. Dacă sarea îşi pierde gustul, cum va mai săra? Nu mai e bună de nimic, aşa că va fi aruncată şi călcată în picioare de către oameni.

14Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe munte nu poate să rămână ascunsă. 15Când se aprinde o făclie nimeni nu-i pune deasupra un obroc, ci e pusă într-un sfeşnic şi luminează în toată casa. 16Tot aşa să strălucească şi lumina voastră înaintea oamenilor pentru ca, văzând ei faptele voastre bune, să dea slavă Tatălui vostru care este în ceruri.

Despre Lege

17Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea şi Profeţii. N-am venit să le desfiinţez, ci să le aduc împlinirea. 18Adevărat vă spun, că, atâta vreme cât nu vor trece cerul şi pământul, nici o literăLit.: „iota”. şi nici o virgulăLit.: „linie”. din Lege nu vor trece, înainte să se întâmple toate. 19Aşa că oricine va înlătura chiar şi cea mai mică dintre aceste porunci şi îi va învăţa pe alţii să facă la fel, va fi socotit cel mai mic în Împărăţia cerurilor, însă oricine le va păzi şi îi va învăţa şi pe alţii să facă la fel, va fi socotit mare în Împărăţia cerurilor. 20De aceea vă spun: Dacă dreptatea voastră nu o va întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

Despre mânie

21Aţi auzit ce s-a spus celor din trecut: Să nu ucizi! Oricine ucide va fi judecat. 22Eu însă vă spun: Oricine se mânie pe fratele său va fi judecat. Oricine va zice fratelui său: Prostule! va fi condamnat de Sinedriu, şi oricine îi va zice: Nebunule! va fi condamnat la focul gheenei. 23Când îţi duci darul la altar, dacă îţi aminteşti că fratele tău are ceva cu tine, 24lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, mergi şi împacă-te cu fratele tău şi vino apoi şi adu-ţi darul. 25Împacă-te cu duşmanul tău repede, pe când eşti încă pe drum cu el, înainte să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul pe mâna temnicerului şi să fii aruncat în temniţă. 26Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei plăti şi ultimul bănuţ.

Despre adulter

27Aţi auzit că s-a zis: Să nu comiţi adulter. 28Eu însă vă spun că oricine se uită cu jind la o femeie, a comis deja adulter în inima lui. 29Dacă ochiul tău drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi aruncă-l, pentru că e mai bine să piară unul din mădularele tale, decât să-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. 30Dacă mâna ta dreaptă te face să cazi în păcat, tai-o şi arunc-o, pentru că e mai bine să piară unul din mădularele tale decât să-ţi fie nimicit în gheenă întregul trup.

Despre divorţ

31Şi s-a mai zis: Oricine va dori să-şi lase soţia, să-i dea o carte de despărţire. 32Eu vă spun însă că oricine îşi părăseşte soţia, în afară de cazul în care ea trăieşte în desfrâu, îi dă prilej să devină adulteră. Iar cine ia de soţie pe cea divorţată, devine adulter.

Despre jurământ

33Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: Să nu juri strâmb, ci să-ţi împlineşti jurămintele faţă de Domnul! 34Dar Eu vă spun: Să nu juraţi deloc, nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu, 35nici pe pământ, fiindcă este aşternutul picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetatea marelui Împărat. 36Să nu juri nici pe capul tău, fiindcă nu poţi face nici măcar un fir de păr alb sau negru. 37Vorbirea voastră să fie aşa: da, să fie da; nu, să fie nu. Ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel Rău.

Despre răzbunare

38Aţi auzit că s-a zis: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. 39Eu vă zic însă: Nu vă împotriviţi celui Rău. Ci, dacă te loveşte peste obrazul drept, întoarce-l şi pe celălalt. 40Celui ce vrea să se judece cu tine, ca să-ţi ia haina, dă-i şi cămaşa. 41Tot aşa, dacă cineva te obligă să mergi cu el o milă, mergi două. 42Celui ce-ţi cere dă-i, şi nu întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine.

Iubirea duşmanilor

43Aţi auzit ce s-a zis: Iubeşte-l pe aproapele tău şi urăşte-l pe duşmanul tău! 44Eu însă vă spun: Iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută, 45ca să deveniţi fiii Tatălui vostru care este în ceruri, pentru că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni, şi face să plouă şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. 46Dacă îi iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu tot aşa fac şi vameşii? 47Şi dacă îi salutaţi doar pe fraţii voştri, ce lucru deosebit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? 48Voi fiţi aşadar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel din ceruri este desăvârşit!

6

Despre milostenie

61Luaţi seama să nu faceţi ce este drept doar ca să fiţi văzuţi de oameni, altfel, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri.

2Tu deci, când faci fapte de milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi pe străzi, ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, şi-au luat deja răsplata. 3Ci tu, când faci fapte de milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, 4pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns. Iar Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.

Despre rugăciune

5Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, şi-au luat deja răsplata. 6Ci, când te rogi, intră în camera ta, încuie uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti. 7Când vă rugaţi, să nu spuneţi multe vorbe ca păgânii, cărora li se pare că dacă spun o mulţime de vorbe vor fi ascultaţi. 8Să nu vă asemănaţi cu ei, fiindcă Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, mai înainte să-I cereţi voi. 9Iată deci cum trebuie să vă rugaţi:

Tatăl nostru care eşti în ceruri,

sfinţească-se Numele Tău,

10vie împărăţia Ta,

facă-se voia Ta,

precum în cer şi pe pământ.

11Pâinea noastră cea spre fiinţăSau: „cea de toate zilele”; sau: „pentru mâine”.

dă-ne-o nouă astăzi

12şi ne iartă nouă greşelile noastre

precum şi noi iertăm greşiţilor noştriLit.: „Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.”

13şi nu ne duce în ispită,

ci ne izbăveşte de cel Rău,

pentru că a Ta este Împărăţia

şi puterea şi slava în veci. Amin!Această încheiere nu apare în toate manuscrisele.

14Dacă le iertaţi oamenilor greşelile, şi Tatăl vostru care este în ceruri vă va ierta. 15Dar dacă nu le iertaţi oamenilor greşelile, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile.

Despre post

16Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă ca făţarnicii, care îşi întunecă feţele, ca să le arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, şi-au luat deja răsplata! 17Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, 18ca să arăţi că posteşti, nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.

Comoară în ceruri

19Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, 20ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură, 21pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

Lumina trupului

22Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină, 23dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul îţi va fi plin de întuneric. Aşadar, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!

Dumnezeu şi Mamona

24Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, pentru că, sau îl va urî pe unul şi îl va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi-l va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.Sau: „bogăţiilor”; Mamona, cuvânt din limba aramaică, însemna avere, posesiune, bun material, etc.

Încrederea în Dumnezeu

25De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi pentru viaţaLit.: „suflet”; sau: „viaţă”. voastră, gândindu-vă la ce veţi mânca sau la ce veţi bea; nici pentru trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare viaţa nu înseamnă mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26Uitaţi-vă la păsările cerului: nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare. Şi totuşi Tatăl vostru din ceruri le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? 27Şi apoi, care dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? 28Şi de ce vă îngrijoraţi pentru haine? Uitaţi-vă cu atenţie la crinii de pe câmp: nici nu torc şi nici nu ţes. 29Şi totuşi vă spun că nici măcar Solomon, în toată măreţia lui, nu s-a îmbrăcat ca vreunul dintre aceştia. 30Dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult şi pe voi, puţin credincioşilor? 31Nu vă îngrijoraţi deci zicând: Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrăca? 32Toate aceste lucruri le caută şi neamurile. Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de ele. 33Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 34Nu vă îngrijoraţi deci pentru ziua de mâine, fiindcă ziua de mâine se va îngrijora pentru ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei!

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]