Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
7

Judecarea aproapelui

71Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi! 2Cu ce judecată judecaţi, cu aceea veţi fi judecaţi şi cu ce măsură măsuraţi, cu ea vi se va măsura. 3De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău? 4Cum poţi spune fratelui tău: Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi! – când tu ai o bârnă într-al tău? 5Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău! 6Nu daţi lucrurile sfinte la câini şi nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă şi să vă rupă.

Puterea rugăciunii

7Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide, 8pentru că oricine cere capătă, cine caută găseşte şi celui ce bate i se deschide. 9Cine dintre voi, dacă-i cere fiul său o pâine, îi dă o piatră? 10Sau, dacă-i cere un peşte, îi dă un şarpe? 11Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer! 12Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel, fiindcă în aceasta este cuprinsă Legea şi Profeţii!

Poarta cea strâmtă

13Intraţi pe poarta cea strâmtă, pentru că largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. 14Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o găsesc.

Pomul după roade se cunoaşte

15Păziţi-vă de profeţii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi lacomi. 16După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare culeg oamenii struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? 17Tot aşa, orice pom bun face roade bune, însă pomul rău face roade rele. 18Pomul bun nu poate face roade rele şi nici pomul rău nu poate face roade bune. 19Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. 20Astfel că după roadele lor îi veţi recunoaşte.

Adevăraţii ucenici

21Nu oricine-mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voia Tatălui Meu care este în ceruri. 22Mulţi îmi vor spune în ziua aceea: Doamne, Doamne! Oare n-am profeţit noi în Numele Tău? N-am alungat noi demoni în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? 23Atunci le voi spune: Niciodată nu v-am cunoscut; îndepărtaţi-vă de Mine, voi toţi care săvârşiţi fărădelegea!

Casa construită pe stâncă

24De aceea, oricine aude cuvintele Mele şi le împlineşte, se va asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă. 25A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. 26Însă oricine aude cuvintele Mele şi nu le împlineşte se va asemăna cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip. 27A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea şi ea s-a prăbuşit, iar prăbuşirea ei a fost mare.” 28După ce a sfârşit Iisus aceste cuvinte, mulţimile au rămas uimite de învăţătura Lui, 29fiindcă El îi învăţa ca unul care avea autoritate, nu cum îi învăţau cărturarii lor.

8

Vindecarea unui lepros

81Când a coborât Iisus de pe munte, o mare mulţime a mers după El. 2Un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă vindeci!” 3Iisus a întins mâna, s-a atins de el şi a zis: „Da, vreau! Fii vindecat!” Imediat a fost vindecat de lepră. 4Apoi Iisus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui, ci du-te şi arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie înaintea lor.”

Vindecarea slujitorului unui centurion

5Pe când intra Iisus în Capernaum, s-a apropiat de El un centurion şi L-a rugat 6zicându-i: „Doamne, slujitorul meu zace în casă paralizat şi se chinuie cumplit.” 7Iisus i-a zis: „Vin să-l vindec!” 8„Doamne” a răspuns centurionul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. Spune doar o vorbă şi slujitorul meu se va vindeca. 9Şi eu sunt sub stăpânire şi am în subordine ostaşi şi dacă-i zic unuia: Du-te! – se duce, iar altuia: Vino! – vine, şi slujitorului meu: Fă cutare lucru! – îl face.” 10Când a auzit Iisus aceste vorbe, s-a mirat şi le-a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun, că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. 11Vă spun însă, că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. 12Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 13Apoi i-a zis centurionului: „Du-te şi să se facă după credinţa ta!” Şi slujitorul lui s-a vindecat chiar în ceasul acela.

Vindecarea soacrei lui Petru

14Iisus s-a dus apoi în casa lui Petru şi a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de friguri. 15A apucat-o de mână şi au lăsat-o frigurile, apoi ea s-a sculat şi a început să-i slujească. 16Când a venit seara, au adus la Iisus mulţi demonizaţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei spiritele necurate şi i-a vindecat pe toţi bolnavii, 17ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:

El a luat asupra lui slăbiciunile noastre

şi a purtat bolile noastre.

Cerinţele urmării lui Iisus

18Iisus a văzut mulţimea în jurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte a mării. 19Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge!” 20Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-şi pună capul.” 21Altul însă, unul dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu.” 22Iisus i-a răspuns: „Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!”

Liniştirea furtunii pe mare

23Iisus s-a urcat într-o corabie şi ucenicii Lui L-au urmat. 24Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de puternică încât corabia era să fie înghiţită de valuri. El însă dormea. 25Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au trezit strigând: „Doamne, scapă-ne! Pierim!” 26El le-a zis: „De ce vă temeţi, puţin credincioşilor?” Apoi s-a sculat, a certat vânturile şi marea şi s-a lăsat o linişte adâncă. 27Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Cine este acesta, de I se supun până şi vânturile şi marea?”

Vindecarea celor doi demonizaţi din Gadara

28Când a ajuns Iisus pe celălalt ţărm, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi care ieşeau din morminte. Erau atât de primejdioşi, încât nimeni nu putea trece pe drumul acela. 29Şi iată că au început să strige zicând: „Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” 30Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau. 31Atunci demonii au început să-L roage şi să zică: „Dacă ne scoţi afară din ei, trimite-ne în turma aceea de porci!” 32„Duceţi-vă!” le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci şi, deodată, toată turma de pe ţărm s-a repezit în mare şi a pierit în ape. 33Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate şi au povestit despre tot ce se petrecuse şi despre cei demonizaţi. 34Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.

9

Vindecarea unui om paralizat

91Iisus s-a suit într-o corabie, a trecut marea şi a mers în cetatea Sa. 2Şi iată că I-au adus un om paralizat, care zăcea la pat. Iisus le-a văzut credinţa şi a zis paraliticului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!” 3Atunci, unii dintre cărturari şi-au zis în sinea lor: „Omul acesta rosteşte blasfemii!” 4Iisus, care le cunoştea gândurile, le-a spus: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre? 5Ce este mai uşor să zici: Iertate îţi sunt păcatele, sau: Scoală-te şi umblă? 6Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele” – „Ridică-te!” i-a zis celui paralizat, „Ia-ţi patul şi du-te acasă!” 7Paraliticul s-a ridicat şi s-a dus acasă. 8Când au văzut mulţimile lucrul acesta s-au înspăimântat şi au dat slavă lui Dumnezeu, care le-a dat oamenilor o astfel de putere.

Chemarea lui Levi; Iisus stă la masă cu vameşii

9De acolo, Iisus a mers mai departe şi a văzut un om numit Matei, stând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine!” Omul acela s-a ridicat şi a mers după El. 10Pe când stătea Iisus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui. 11Fariseii au văzut lucrul acesta şi le-au zis ucenicilor lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?” 12Iisus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci bolnavii. 13Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă! Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.”

Postul, vinul nou şi haina nouă

14Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Iisus şi I-au zis: „De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?” 15Iisus le-a răspuns: „Oare se întristează nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. 16Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche, pentru că haina s-ar destrăma şi ruptura s-ar face şi mai mare. 17Iar oamenii nu pun vinul nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, iar burdufurile se strică; ci vinul nou se pune în burdufuri noi şi se păstrează amândouă.”

Învierea fiicei unui fruntaş al sinagogii

18Pe când le spunea Iisus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea a murit adineauri; vino şi pune-Ţi mâinile peste ea şi va învia!” 19Iisus s-a sculat şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui. 20Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani suferea de o sângerare, a venit prin spate şi s-a atins de poala hainei Lui. 21Fiindcă ea îşi zicea: „Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi vindeca.” 22Iisus s-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat.” Şi chiar în clipa aceea femeia s-a vindecat. 23Când a ajuns Iisus în casa mai marelui sinagogii şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi mulţimea jelind, 24le-a zis: „Daţi-vă la o parte, fiindcă fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei Îl luau în râs. 25Şi, după ce a fost scoasă mulţimea afară, Iisus a intrat în casă, a luat-o pe fetiţă de mână, iar ea s-a sculat. 26Şi s-a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.

Vindecarea a doi orbi şi a unui demonizat

27Când a plecat de acolo, doi orbi s-au luat după Iisus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Fiul lui David!” 28După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Iisus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne!” I-au răspuns ei. 29Atunci le-a atins ochii şi a zis: „Fie după credinţa voastră!” 30Şi li s-au deschis ochii. Iisus le-a poruncit: „Vedeţi, să nu afle nimeni.” 31Dar ei, cum au ieşit afară, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela. 32Pe când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Iisus un mut stăpânit de un demon. 33După ce a fost scos demonul din el, mutul a vorbit. Şi mulţimile, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel!” 34Dar fariseii ziceau: „Cu stăpânul demonilor scoate El demonii!”

Secerişul mare

35Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogi, predicând evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice slăbiciune. 36Când a văzut mulţimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi fără păstor. 37Atunci a zis ucenicilor Săi: „Este mult de secerat, dar lucrătorii sunt puţini! 38Rugaţi-L deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul Lui.”