Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
10

Despre căsătorie şi divorţ

101Ridicându-se de acolo a venit în hotarele Iudeei, dincolo de Iordan. Acolo mulţimile s-au adunat iarăşi la El şi, după cum obişnuia, le învăţa iarăşi. 2Atunci s-au apropiat fariseii care, ca să-L ispitească, Îl întrebau dacă este îngăduit unui bărbat să îşi lase soţia. 3Iar El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” 4Ei au răspuns: „Moise a îngăduit să-i scrie o carte de despărţire şi să o lase să plece.” 5El le-a zis: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. 6Dar încă de la începutul creaţiei Dumnezeu i-a făcut să fie împreună bărbat şi femeie. 7De aceea, bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va lipi de femeia sa 8şi vor fi amândoi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9Deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” 10În casă însă, ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta. 11Iar El le-a zis: „Oricine, dacă îşi va lăsa soţia şi îşi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. 12Iar femeia, dacă îşi va lăsa soţul şi îşi va lua alt bărbat, săvârşeşte adulter.”

Iisus şi copiii

13Odată au adus la El nişte copii ca să-şi pună mâinile peste ei, iar ucenicii îi certau. 14Şi văzându-i Iisus, s-a mâhnit şi le-a zis: „Lăsaţi copiii să vină la Mine! Nu-i opriţi, căci a unora ca ei este Împărăţia lui Dumnezeu! 15Adevărat vă spun, dacă cineva nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea.” 16Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei.

Tânărul bogat

17Pe când ieşea în drum, a alergat către El cineva şi, îngenunchind înaintea Lui, I-a zis: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 18Iisus i-a spus: „De ce îmi zici bun? Nimeni nu este bun, în afară de Dumnezeu. 19Ştii poruncile: Să nu ucizi! Să nu săvârşeşti adulter! Să nu dai mărturie mincinoasă! Să nu înşeli pe nimeni! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!20El I-a zis: „Învăţătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.” 21Iar Iisus, privind la el, l-a îndrăgit şi i-a zis: „Un singur lucru îţi mai lipseşte: Du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor şi vei avea o comoară în cer. Şi apoiVariantă: „luând crucea”. vino şi urmează-mi.” 22El însă, s-a întristat auzind aceste cuvinte şi a plecat mâhnit, căci avea multe averi.

23Atunci Iisus, uitându-se în jur, le-a spus ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au averi!” 24Şi ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Iisus vorbind iarăşi, le-a zis: „Fiilor,Lit.: „copiilor”. cât de greu se intră în Împărăţia lui DumnezeuVariantă: „când te încrezi în bogăţii”.. 25Mai uşor i-ar fi unei frânghii să treacă prin urechile acului decât unui bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” 26Iar ei, înspăimântându-se şi mai mult, ziceau unii către alţii: „Şi cine poate să se mântuiască?” 27Privind la ei, Iisus a zis: „La oameni este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Fiindcă la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.” 28Petru a început să-i zică: „Iată, noi am lăsat toate şi Te-am urmat.” 29Iisus a zis: „Adevărat vă spun, nu este nimeni din cei care şi-au lăsat casă, fraţi, surori, mamă sau tată, copii sau ţarine pentru Mine şi pentru evanghelie 30şi care să nu ia însutit acum, în vremea aceasta de prigoniri: şi case, şi fraţi, şi surori, şi mame, şi copii, şi pământuri, iar în veacul care vine, viaţa veşnică. 31Şi mulţi dintre cei dintâi vor fi ultimii şi ultimii vor fi primii.”

A treia anunţare a morţii şi învierii lui Iisus

32Pe când erau pe drum şi urcau la Ierusalim, Iisus mergea înaintea lor. Şi cei ce îl urmau erau cuprinşi de teamă. Şi iarăşi, luându-i deoparte pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să i se întâmple: 33„Iată, urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor preoţi şi cărturarilor, care-L vor osândi la moarte şi Îl vor da pe mâna neamurilor. 34Şi-L vor batjocori, Îl vor scuipa şi Îl vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”

Despre mărire şi slujire

35Atunci au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedeu, zicându-i: „Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce-Ţi vom cere.” 36El le-a zis: „Ce vreţi să fac pentru voi?” 37Ei au răspuns: „Fă să stăm în slava Ta unul la dreapta şi altul la stânga Ta!” 38Iisus însă le-a spus: „Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi voi oare să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?” 39Ei I-au răspuns: „Putem!” Atunci Iisus le-a zis: „Veţi bea paharul pe care îl beau Eu şi vă veţi boteza cu botezul cu care Mă botez Eu. 40Dar nu Eu dau locurile de la dreapta sau de la stânga Mea, ci ele sunt pentru cei pentru care s-au pregătit.” 41Când au auzind ceilalţi zece, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan. 42Dar Iisus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei care se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc cu putere. 43Între voi să nu fie aşa, ci acela care vrea să fie mai mare între voi să fie slujitorul vostru. 44Iar cel care vrea să fie întâiul între voi să fie robul tuturor. 45Fiindcă nici Fiul Omului nu a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea viaţa drept răscumpărare pentru mulţi.”

Vindecarea orbului din Ierihon

46Şi au mers în Ierihon. Iar pe când ieşeau din Ierihon, El, ucenicii Lui şi o mare mulţime de oameni, iată că fiul lui Timeu, Bartimeu, un orb care cerşea, şedea la marginea drumului. 47Auzind el că este Iisus Nazarineanul, a început să strige: „Iisuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 48Mulţi îl certau ca să tacă. Dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 49Oprindu-se Iisus, a zis: „Chemaţi-l!” Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: „Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă!” 50Iar orbul, aruncând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus. 51Iisus l-a întrebat: „Ce vrei să-ţi fac?” Şi orbul a răspuns: „Învăţătorule, să văd din nou.” 52Iisus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Şi îndată a văzut din nou şi L-a urmat pe Iisus pe cale.