Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
9

91Şi le zicea: „Adevărat vă zic, că vor fi unii din cei ce sunt aici de faţă care nu vor gusta moartea până când nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.”

Schimbarea la faţă

2Şi după şase zile Iisus i-a luat deoparte pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi a urcat cu ei pe un munte înalt, unde erau doar ei. Şi s-a schimbat la faţă înaintea lor, 3iar hainele Lui s-au făcut strălucitoare, atât de albe, cum nimeni pe pământ nu le poate albi. 4Şi li s-au arătat Ilie şi Moise, care vorbeau cu Iisus. 5Atunci Petru a zis către Iisus: „Rabbi, ce bine e să fim aici! Să facem trei corturi, Ţie unul, lui Moise unul şi lui Ilie unul.” 6Dar nu ştia ce spune, pentru că erau înfricoşaţi de cele întâmplate. 7Atunci a venit un nor care i-a umbrit şi un glas s-a auzit din nor: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe El să-L ascultaţi!” 8Iar ei, cum au auzit glasul, au privit împrejur, dar n-au văzut pe nimeni, în afară de Iisus, care era singur cu ei.

9Pe când coborau de pe munte, Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui ceea ce văzuseră, decât atunci când Fiul Omului va fi înviat din morţi. 10Iar ei au păstrat cuvintele acestea în sinea lor, dar se întrebau unul pe altul: „Ce înseamnă a învia din morţi?” 11Apoi l-au întrebat: „De ce zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?” 12Iar El le-a răspuns: „Ilie va veni mai întâi şi va reaşeza toate. Şi oare nu stă scris despre Fiul Omului că trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat? 13Vă spun însă, că Ilie a şi venit, iar ei i-au făcut ce-au vrut, după cum stă scris despre el.”

Vindecarea unui tânăr posedat de demon

14Când a venit la ceilalţi ucenici, a văzut o mulţime mare de oameni împrejurul lor şi pe cărturari certându-se cu ei. 15Şi când L-a văzut mulţimea, îndată au început să se agite şi au alergat cu toţii la El şi l-au întâmpinat. 16Atunci El i-a întrebat: „Pentru ce vă certaţi?” 17Unul din mulţime I-a răspuns: „Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are un duh mut 18şi oriunde îl apucă, îl aruncă la pământ, face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte şi le-am zis ucenicilor Tăi să scoată acest duh, dar ei n-au putut.” 19Atunci Iisus a răspuns: „Neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? Aduceţi-l la Mine.” 20Şi l-au adus la El. Şi duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a scuturat pe copil, care, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. 21Atunci l-a întrebat pe tatăl copilului: „De câtă vreme i se întâmplă aşa?” El I-a zis: „Din copilărie. 22Şi de multe ori l-a aruncat în foc şi în apă ca să-l omoare. Dacă poţi însă, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne!” 23Iar Iisus i-a spus: „Dacă poţi? Toate sunt cu putinţă celui ce crede.” 24Şi-ndată tatăl copilului a strigat: „Cred! Ajută necredinţei mele!” 25Când Iisus a văzut că mulţimea năvălea peste El, a certat duhul necurat, zicându-i: „Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: ieşi şi să nu mai intri în el!” 26Şi duhul, răcnind şi zguduindu-l cu putere, a ieşit, iar copilul era ca mort, aşa încât mulţi ziceau că a murit. 27Iisus însă, prinzându-l de mână, l-a ridicat, iar acesta s-a sculat. 28Şi după ce a intrat în casă, ucenicii L-au întrebat deoparte: „Noi de ce nu l-am putut scoate?” 29El le-a zis: „Acest soi de demoni nu iese decât cu rugăciune.”Unele manuscrise au: „cu rugăciune şi cu post”.

A doua anunţare a morţii şi învierii lui Iisus

30După ce au ieşit ei de acolo, au trecut prin Galileea şi El nu voia să afle nimeni, 31căci îi învăţa pe ucenicii Săi şi le zicea că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi ei Îl vor omorî, iar după ce îl vor omorî, va învia a treia zi. 32Dar ei nu înţelegeau aceste vorbe şi se temeau să-L întrebe.

Despre slujire

33Au ajuns apoi în Capernaum. Şi fiind în casă, El i-a întrebat: „Ce tot vorbeaţi între voi pe drum?” 34Ei însă tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei cine este mai mare. 35Atunci, aşezându-se, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi şi să le fie slujitor tuturor.” 36Şi, luând un copil, l-a pus în mijlocul lor, l-a luat în braţe şi le-a spus: 37„Dacă cineva va primi pe unul dintre aceşti copii în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte, şi dacă cineva Mă primeşte pe Mine, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel ce M-a trimis.”

38Ioan I-a zis: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urmează.” 39Iar Iisus a spus: „Nu-l opriţi, pentru că nu este nimeni care, făcând vreo minune în Numele Meu, să Mă poată vorbi de rău îndată după aceea. 40Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi. 41Şi oricine vă va da să beţi un pahar de apă în Numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat vă zic, nu îşi va pierde răsplata!”

Despre poticnire

42Şi dacă cineva va face să se poticnească unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s-ar arunca în mare. 43Dacă mâna ta te face să te poticneşti, tai-o; mai bine este să intri în viaţă ciung, decât, având amândouă mâinile, să ajungi în gheenă, în focul cel nestins.Unele manuscrise au şi versetul 44 (vezi v. 48): „Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.” 45Dacă piciorul tău te face să te poticneşti, taie-l; mai bine este să intri în viaţă şchiop, decât, având amândouă picioarele, să te afunzi în gheenă.Unele manuscrise au şi versetul 46 (vezi v. 48): „Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.” 47Dacă ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l; mai bine este să intri cu un singur ochi în Împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să te afunzi în gheenă, 48unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 49Pentru că totul va fi sărat cu focUnele manuscrise au: „căci fiecare va fi sărat cu foc şi orice jertfă va fi sărată cu sare.”. 50Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege? Să aveţi sare în voi şi să trăiţi în pace unii cu alţii.

10

Despre căsătorie şi divorţ

101Ridicându-se de acolo a venit în hotarele Iudeei, dincolo de Iordan. Acolo mulţimile s-au adunat iarăşi la El şi, după cum obişnuia, le învăţa iarăşi. 2Atunci s-au apropiat fariseii care, ca să-L ispitească, Îl întrebau dacă este îngăduit unui bărbat să îşi lase soţia. 3Iar El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?” 4Ei au răspuns: „Moise a îngăduit să-i scrie o carte de despărţire şi să o lase să plece.” 5El le-a zis: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. 6Dar încă de la începutul creaţiei Dumnezeu i-a făcut să fie împreună bărbat şi femeie. 7De aceea, bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va lipi de femeia sa 8şi vor fi amândoi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9Deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!” 10În casă însă, ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta. 11Iar El le-a zis: „Oricine, dacă îşi va lăsa soţia şi îşi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. 12Iar femeia, dacă îşi va lăsa soţul şi îşi va lua alt bărbat, săvârşeşte adulter.”

Iisus şi copiii

13Odată au adus la El nişte copii ca să-şi pună mâinile peste ei, iar ucenicii îi certau. 14Şi văzându-i Iisus, s-a mâhnit şi le-a zis: „Lăsaţi copiii să vină la Mine! Nu-i opriţi, căci a unora ca ei este Împărăţia lui Dumnezeu! 15Adevărat vă spun, dacă cineva nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea.” 16Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei.

Tânărul bogat

17Pe când ieşea în drum, a alergat către El cineva şi, îngenunchind înaintea Lui, I-a zis: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 18Iisus i-a spus: „De ce îmi zici bun? Nimeni nu este bun, în afară de Dumnezeu. 19Ştii poruncile: Să nu ucizi! Să nu săvârşeşti adulter! Să nu dai mărturie mincinoasă! Să nu înşeli pe nimeni! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!20El I-a zis: „Învăţătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.” 21Iar Iisus, privind la el, l-a îndrăgit şi i-a zis: „Un singur lucru îţi mai lipseşte: Du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor şi vei avea o comoară în cer. Şi apoiVariantă: „luând crucea”. vino şi urmează-mi.” 22El însă, s-a întristat auzind aceste cuvinte şi a plecat mâhnit, căci avea multe averi.

23Atunci Iisus, uitându-se în jur, le-a spus ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au averi!” 24Şi ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Iisus vorbind iarăşi, le-a zis: „Fiilor,Lit.: „copiilor”. cât de greu se intră în Împărăţia lui DumnezeuVariantă: „când te încrezi în bogăţii”.. 25Mai uşor i-ar fi unei frânghii să treacă prin urechile acului decât unui bogat să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” 26Iar ei, înspăimântându-se şi mai mult, ziceau unii către alţii: „Şi cine poate să se mântuiască?” 27Privind la ei, Iisus a zis: „La oameni este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Fiindcă la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.” 28Petru a început să-i zică: „Iată, noi am lăsat toate şi Te-am urmat.” 29Iisus a zis: „Adevărat vă spun, nu este nimeni din cei care şi-au lăsat casă, fraţi, surori, mamă sau tată, copii sau ţarine pentru Mine şi pentru evanghelie 30şi care să nu ia însutit acum, în vremea aceasta de prigoniri: şi case, şi fraţi, şi surori, şi mame, şi copii, şi pământuri, iar în veacul care vine, viaţa veşnică. 31Şi mulţi dintre cei dintâi vor fi ultimii şi ultimii vor fi primii.”

A treia anunţare a morţii şi învierii lui Iisus

32Pe când erau pe drum şi urcau la Ierusalim, Iisus mergea înaintea lor. Şi cei ce îl urmau erau cuprinşi de teamă. Şi iarăşi, luându-i deoparte pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să i se întâmple: 33„Iată, urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor preoţi şi cărturarilor, care-L vor osândi la moarte şi Îl vor da pe mâna neamurilor. 34Şi-L vor batjocori, Îl vor scuipa şi Îl vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”

Despre mărire şi slujire

35Atunci au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedeu, zicându-i: „Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce-Ţi vom cere.” 36El le-a zis: „Ce vreţi să fac pentru voi?” 37Ei au răspuns: „Fă să stăm în slava Ta unul la dreapta şi altul la stânga Ta!” 38Iisus însă le-a spus: „Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi voi oare să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?” 39Ei I-au răspuns: „Putem!” Atunci Iisus le-a zis: „Veţi bea paharul pe care îl beau Eu şi vă veţi boteza cu botezul cu care Mă botez Eu. 40Dar nu Eu dau locurile de la dreapta sau de la stânga Mea, ci ele sunt pentru cei pentru care s-au pregătit.” 41Când au auzind ceilalţi zece, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan. 42Dar Iisus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei care se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc cu putere. 43Între voi să nu fie aşa, ci acela care vrea să fie mai mare între voi să fie slujitorul vostru. 44Iar cel care vrea să fie întâiul între voi să fie robul tuturor. 45Fiindcă nici Fiul Omului nu a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea viaţa drept răscumpărare pentru mulţi.”

Vindecarea orbului din Ierihon

46Şi au mers în Ierihon. Iar pe când ieşeau din Ierihon, El, ucenicii Lui şi o mare mulţime de oameni, iată că fiul lui Timeu, Bartimeu, un orb care cerşea, şedea la marginea drumului. 47Auzind el că este Iisus Nazarineanul, a început să strige: „Iisuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” 48Mulţi îl certau ca să tacă. Dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” 49Oprindu-se Iisus, a zis: „Chemaţi-l!” Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: „Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă!” 50Iar orbul, aruncând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus. 51Iisus l-a întrebat: „Ce vrei să-ţi fac?” Şi orbul a răspuns: „Învăţătorule, să văd din nou.” 52Iisus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Şi îndată a văzut din nou şi L-a urmat pe Iisus pe cale.

11

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

111Şi când s-au apropiat de Ierusalim, în Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii Săi 2şi le-a zis: „Mergeţi în satul de dinaintea voastră şi imediat ce veţi intra în el veţi găsi legat mânzul unui asin, pe care n-a încălecat nici un om până acum. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 3Iar dacă cineva vă va zice: De ce faceţi aceasta? să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el şi îndată îl va trimite aici.” 4Atunci ei au mers şi au găsit mânzul legat afară, la poartă, la o răspântie, şi l-au dezlegat. 5Şi unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi, de ce dezlegaţi mânzul?” 6Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus şi ei i-au lăsat. 7Apoi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele peste el. Şi Iisus a şezut pe el. 8Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii ramuri, pe care le tăiau de pe câmp. 9Iar cei ce mergeau înaintea lui Iisus şi cei ce veneau după, strigau cu toţii:

Osana!

Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!

10Binecuvântată este împărăţia care vine,

împărăţia părintelui nostru David!

Osana întru cei de sus!

11Şi a ajuns în Ierusalim. A intrat în Templu şi a privit de jur împrejur la toate cele de acolo şi, fiind deja spre seară, a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece.

Smochinul blestemat şi alungarea vânzătorilor din Templu

12A doua zi, ieşind ei din Betania, i s-a făcut foame. 13Şi a văzut de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, dar n-a găsit nimic, doar frunze. Pentru că nu era timpul smochinelor. 14Atunci a spus smochinului: „În veac să nu mai mănânce cineva vreun rod din tine!” Iar ucenicii au auzit.

15Apoi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în Templu, a început să îi scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, apoi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi a răsturnat scaunele vânzătorilor de porumbei. 16Şi nu lăsa să mai treacă nimeni cu vreun vas prin Templu. 17Atunci îi învăţa şi le spunea: „Oare nu stă scris?

Casa Mea se va chema

casă de rugăciune pentru toate neamurile,

dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.

18Şi marii preoţi şi cărturarii L-au auzit. Şi căutau cum să-L piardă, căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. 19Când s-a făcut seară au ieşit din cetate.

Credinţa şi rugăciunea

20Trecând dimineaţa prin acelaşi loc, au văzut smochinul uscat din rădăcini. 21Iar Petru şi-a amintit şi I-a zis: „Învăţătorule, iată că s-a uscat smochinul pe care L-ai blestemat!” 22Iisus le-a răspuns: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! 23Adevărat vă spun, că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică-te şi aruncă-te în mare! şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, se va face precum spune el. 24De aceea vă spun: Toate câte vă rugaţi şi le cereţi, să credeţi că le-aţi şi primit, şi aşa va fi. 25Iar când staţi să vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greşelile.”Unele manuscrise au şi versetul 26: „Iar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre.”

Autoritatea lui Iisus

27Apoi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi plimbându-se prin Templu, au venit la El marii preoţi, cărturarii şi bătrânii poporului 28şi-i ziceau: „Cu ce putere faci acestea?” sau: „Cine ţi-a dat ţie putere să faci astfel de lucruri?” 29Iar Iisus le-a zis: „O să vă întreb şi eu ceva, iar dacă îmi veţi răspunde, atunci vă voi spune cu ce putere fac acestea. 30Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!” 31Şi vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom spune: Din cer! va zice: Atunci de ce n-aţi crezut în el? 32Iar dacă vom spune: De la oameni! ne temem de popor.” Fiindcă toţi îl socoteau pe Ioan că este profet. 33Şi I-au răspuns lui Iisus: „Nu ştim!” Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac aceste lucruri!”