Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
11

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

111Şi când s-au apropiat de Ierusalim, în Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii Săi 2şi le-a zis: „Mergeţi în satul de dinaintea voastră şi imediat ce veţi intra în el veţi găsi legat mânzul unui asin, pe care n-a încălecat nici un om până acum. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 3Iar dacă cineva vă va zice: De ce faceţi aceasta? să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el şi îndată îl va trimite aici.” 4Atunci ei au mers şi au găsit mânzul legat afară, la poartă, la o răspântie, şi l-au dezlegat. 5Şi unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi, de ce dezlegaţi mânzul?” 6Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus şi ei i-au lăsat. 7Apoi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele peste el. Şi Iisus a şezut pe el. 8Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii ramuri, pe care le tăiau de pe câmp. 9Iar cei ce mergeau înaintea lui Iisus şi cei ce veneau după, strigau cu toţii:

Osana!

Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!

10Binecuvântată este împărăţia care vine,

împărăţia părintelui nostru David!

Osana întru cei de sus!

11Şi a ajuns în Ierusalim. A intrat în Templu şi a privit de jur împrejur la toate cele de acolo şi, fiind deja spre seară, a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece.

Smochinul blestemat şi alungarea vânzătorilor din Templu

12A doua zi, ieşind ei din Betania, i s-a făcut foame. 13Şi a văzut de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, dar n-a găsit nimic, doar frunze. Pentru că nu era timpul smochinelor. 14Atunci a spus smochinului: „În veac să nu mai mănânce cineva vreun rod din tine!” Iar ucenicii au auzit.

15Apoi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în Templu, a început să îi scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, apoi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi a răsturnat scaunele vânzătorilor de porumbei. 16Şi nu lăsa să mai treacă nimeni cu vreun vas prin Templu. 17Atunci îi învăţa şi le spunea: „Oare nu stă scris?

Casa Mea se va chema

casă de rugăciune pentru toate neamurile,

dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.

18Şi marii preoţi şi cărturarii L-au auzit. Şi căutau cum să-L piardă, căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. 19Când s-a făcut seară au ieşit din cetate.

Credinţa şi rugăciunea

20Trecând dimineaţa prin acelaşi loc, au văzut smochinul uscat din rădăcini. 21Iar Petru şi-a amintit şi I-a zis: „Învăţătorule, iată că s-a uscat smochinul pe care L-ai blestemat!” 22Iisus le-a răspuns: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! 23Adevărat vă spun, că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică-te şi aruncă-te în mare! şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, se va face precum spune el. 24De aceea vă spun: Toate câte vă rugaţi şi le cereţi, să credeţi că le-aţi şi primit, şi aşa va fi. 25Iar când staţi să vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greşelile.”Unele manuscrise au şi versetul 26: „Iar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre.”

Autoritatea lui Iisus

27Apoi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi plimbându-se prin Templu, au venit la El marii preoţi, cărturarii şi bătrânii poporului 28şi-i ziceau: „Cu ce putere faci acestea?” sau: „Cine ţi-a dat ţie putere să faci astfel de lucruri?” 29Iar Iisus le-a zis: „O să vă întreb şi eu ceva, iar dacă îmi veţi răspunde, atunci vă voi spune cu ce putere fac acestea. 30Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!” 31Şi vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom spune: Din cer! va zice: Atunci de ce n-aţi crezut în el? 32Iar dacă vom spune: De la oameni! ne temem de popor.” Fiindcă toţi îl socoteau pe Ioan că este profet. 33Şi I-au răspuns lui Iisus: „Nu ştim!” Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac aceste lucruri!”