Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
11

Intrarea lui Iisus în Ierusalim

111Şi când s-au apropiat de Ierusalim, în Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii Săi 2şi le-a zis: „Mergeţi în satul de dinaintea voastră şi imediat ce veţi intra în el veţi găsi legat mânzul unui asin, pe care n-a încălecat nici un om până acum. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l! 3Iar dacă cineva vă va zice: De ce faceţi aceasta? să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el şi îndată îl va trimite aici.” 4Atunci ei au mers şi au găsit mânzul legat afară, la poartă, la o răspântie, şi l-au dezlegat. 5Şi unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi, de ce dezlegaţi mânzul?” 6Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus şi ei i-au lăsat. 7Apoi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele peste el. Şi Iisus a şezut pe el. 8Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii ramuri, pe care le tăiau de pe câmp. 9Iar cei ce mergeau înaintea lui Iisus şi cei ce veneau după, strigau cu toţii:

Osana!

Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!

10Binecuvântată este împărăţia care vine,

împărăţia părintelui nostru David!

Osana întru cei de sus!

11Şi a ajuns în Ierusalim. A intrat în Templu şi a privit de jur împrejur la toate cele de acolo şi, fiind deja spre seară, a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece.

Smochinul blestemat şi alungarea vânzătorilor din Templu

12A doua zi, ieşind ei din Betania, i s-a făcut foame. 13Şi a văzut de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, dar n-a găsit nimic, doar frunze. Pentru că nu era timpul smochinelor. 14Atunci a spus smochinului: „În veac să nu mai mănânce cineva vreun rod din tine!” Iar ucenicii au auzit.

15Apoi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în Templu, a început să îi scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, apoi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi a răsturnat scaunele vânzătorilor de porumbei. 16Şi nu lăsa să mai treacă nimeni cu vreun vas prin Templu. 17Atunci îi învăţa şi le spunea: „Oare nu stă scris?

Casa Mea se va chema

casă de rugăciune pentru toate neamurile,

dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.

18Şi marii preoţi şi cărturarii L-au auzit. Şi căutau cum să-L piardă, căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui. 19Când s-a făcut seară au ieşit din cetate.

Credinţa şi rugăciunea

20Trecând dimineaţa prin acelaşi loc, au văzut smochinul uscat din rădăcini. 21Iar Petru şi-a amintit şi I-a zis: „Învăţătorule, iată că s-a uscat smochinul pe care L-ai blestemat!” 22Iisus le-a răspuns: „Aveţi credinţă în Dumnezeu! 23Adevărat vă spun, că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică-te şi aruncă-te în mare! şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, se va face precum spune el. 24De aceea vă spun: Toate câte vă rugaţi şi le cereţi, să credeţi că le-aţi şi primit, şi aşa va fi. 25Iar când staţi să vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greşelile.”Unele manuscrise au şi versetul 26: „Iar dacă voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru nu va ierta greşelile voastre.”

Autoritatea lui Iisus

27Apoi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi plimbându-se prin Templu, au venit la El marii preoţi, cărturarii şi bătrânii poporului 28şi-i ziceau: „Cu ce putere faci acestea?” sau: „Cine ţi-a dat ţie putere să faci astfel de lucruri?” 29Iar Iisus le-a zis: „O să vă întreb şi eu ceva, iar dacă îmi veţi răspunde, atunci vă voi spune cu ce putere fac acestea. 30Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!” 31Şi vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom spune: Din cer! va zice: Atunci de ce n-aţi crezut în el? 32Iar dacă vom spune: De la oameni! ne temem de popor.” Fiindcă toţi îl socoteau pe Ioan că este profet. 33Şi I-au răspuns lui Iisus: „Nu ştim!” Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac aceste lucruri!”

12

Parabola viticultorilor

121Şi a început să le vorbească în parabole: „Un om a sădit o vie, a înconjurat-o cu gard, a săpat în ea un teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe. 2Când a venit vremea roadelor, a trimis la lucrători un rob, ca să ia de la ei din roadele viei. 3Dar ei, luându-l pe acel rob, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4El a trimis un alt rob la ei şi aceluia i-au spart capul şi l-au necinstit. 5A trimis altul apoi. Pe acesta l-au ucis. Apoi pe mulţi alţii, pe unii i-au bătut, pe alţii i-au omorât. 6Avea şi un fiu iubit. Şi pe acela l-a trimis în cele din urmă la ei, zicând: Le va fi ruşine de fiul meu. 7Dar lucrătorii s-au vorbit între ei: Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră. 8Şi, luându-l, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. 9Deci ce va face stăpânul viei? Va veni şi îi va nimici pe lucrători, iar via o va da altora. 10N-aţi citit niciodată Scriptura aceasta:

Piatra pe care au nesocotit-o zidarii,

aceasta a ajuns în capul unghiului.

11De la Domnul a venit lucrul acesta

şi este minunat în ochii noştri”?

12Atunci căutau să-L prindă, dar se temeau de popor, fiindcă înţeleseseră că lor le spusese parabola. Şi lăsându-L, au plecat.

Tributul către Cezar

13Apoi au trimis la El pe unii dintre farisei şi irodieni, ca să-L prindă cu vreun cuvânt. 14Şi ei au venit şi I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu priveşti la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Este bine să dăm bir Cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm?” 15Iar El, cunoscându-le ipocrizia, le-a zis: „De ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un dinar ca să-l văd.” 16Când I-au adus, El le-a zis: „Al cui este chipul acesta şi a cui este inscripţia?” Ei au spus: „Ale Cezarului.” 17Iar Iisus le-a spus: „Daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” Şi se minunau de El.

Confruntări şi polemici în Ierusalim

18Au venit apoi la El saducheii, cei care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat: 19„Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că dacă moare fratele cuiva şi soţia rămâne fără să aibă copil, fratele lui să o ia de soţie şi să-i ridice un urmaş fratelui său. 20Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie şi, murind, n-a lăsat urmaş. 21Atunci a luat-o cel de-al doilea frate. Dar a murit şi el şi nu a lăsat urmaş; la fel şi al treilea. 22Şi toţi şapte au luat-o, dar n-au lăsat urmaş. În urma tuturor, a murit şi femeia. 23La înviere, deci când vor învia, a cui dintre aceştia va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.” 24Iisus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi din pricina aceasta: pentru că nu cunoaşteţi Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu? 25Pentru că atunci când vor învia din morţi, oamenii nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din ceruri. 26Şi despre faptul că morţii vor învia nu aţi citit niciodată în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug şi i-a zis: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? 27Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!”

28Atunci unul dintre cărturarii care îi auzise discutând s-a apropiat şi, văzând că le-a răspuns bine, L-a întrebat: „Care este prima dintre porunci?” 29Iisus i-a răspuns: „Prima este: Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 30şi Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. 31A doua este aceasta: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” 32Atunci cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule, adevărat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El. 33Şi că a-L iubi pe El din toată inima şi din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.” 34Atunci Iisus, văzând că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: „Nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L întrebe nimic.

35Iisus le spunea, învăţând în Templu: „Cum de zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? 36fiindcă David însuşi a zis în Duhul Sfânt:

Domnul a zis Domnului meu:

Şezi la dreapta Mea,

până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi

aşternut picioarelor Tale.

37Dacă David însuşi îl numeşte Domn, cum dar îi este el şi fiu?” Şi mulţimea de oameni Îl asculta cu bucurie.

38Iarăşi le zicea pe când îi învăţa: „Aveţi grijă la cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să-i salute oamenii prin pieţe, 39să se aşeze pe locurile din frunte în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe. 40Ei secătuiesc casele văduvelor şi se roagă îndelung de ochii lumii. Aceştia vor primi mult mai multă pedeapsă.”

Ofranda văduvei

41Pe când şedea în preajma cutiei darurilor, a văzut cum mulţimea aruncă bani în cutie. Şi mulţi bogaţi aruncau mulţi bani. 42Şi a venit şi o văduvă săracă şi a pus doi bănuţi, adică un codrant. 43Atunci a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun, că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât au aruncat toţi ceilalţi în cutia darurilor. 44Pentru că toţi au aruncat din ceea ce le prisosea, dar ea, din ceea ce-i lipsea, a pus acolo toată viaţa ei.”

13

Vestirea prigoanelor

131Pe când ieşea din Templu unul din ucenicii Săi I-a zis: „Învăţătorule, priveşte ce mai pietre şi ce mai clădiri!” 2Iisus I-a răspuns: „Vezi aceste clădiri mari? Nu va rămâne piatră peste piatră, care să nu se risipească.”

3Pe când şedea El pe Muntele Măslinilor, în faţa Templului, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte: 4„Spune-ne când se vor întâmpla acestea şi care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea?” 5Iisus a început să le spună: „Vedeţi să nu vă înşele cineva! 6Vor veni mulţi în Numele Meu zicând: Eu sunt! şi mulţi vor fi înşelaţi. 7Când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi. Acestea trebuie să fie, dar nu va fi sfârşitul încă. 8Fiindcă se va ridica un neam asupra altui neam şi o împărăţie asupra alteia; vor fi cutremure pe alocuri, va fi foamete. Acestea sunt începutul durerilor. 9Luaţi aminte la voi înşivă. Vă vor da pe mâna sinedriilor şi veţi fi bătuţi în sinagogi; pentru Mine veţi sta înaintea conducătorilor şi regilor, ca să daţi mărturie înaintea acelora. 10Mai întâi însă trebuie ca evanghelia să fie vestită tuturor neamurilor. 11Când vă vor duce să vă predea, să nu vă îngrijiţi ce veţi vorbi, ci să spuneţi ceea ce vi se va da în ceasul acela să vorbiţi, fiindcă nu voi sunteţi cei ce veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. 12Atunci va da la moarte frate pe frate şi tată pe copil, copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor omorî. 13Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu. Iar cel care va răbda până la sfârşit acela va fi mântuit.

14Când veţi vedea urâciunea pustiirii stând unde nu ar trebui să stea – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei din Iudeea să fugă în munţi, 15cel de pe acoperiş să nu mai coboare în casă, nici să nu intre în casă să-şi mai ia ceva de acolo, 16iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi să-şi ia haina. 17Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 18Rugaţi-vă să nu fie lucrurile acestea iarna! 19Fiindcă vor fi zilele acelea zile de necaz, cum nu au mai fost de la începutul făpturii pe care a făcut-o Dumnezeu şi până acum şi cum nu vor mai fi vreodată. 20Iar dacă Domnul nu ar scurta zilele, nimeni n-ar mai scăpa; dar pentru cei pe care El i-a ales, pentru aleşii Lui, a scurtat Domnul zilele. 21Şi atunci, dacă va zice cineva: Iată Hristos este aici! Iată este acolo! să nu îl credeţi, 22fiindcă se vor scula hristoşi falşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să ducă în rătăcire, dacă se poate, pe cei aleşi. 23Voi însă fiţi treji: v-am spus totul dinainte.

Venirea Fiului Omului

24Dar în zilele acelea, după necazul acela,

soarele se va întuneca

şi luna nu-şi va mai da lumina,

25iar stelele vor cădea din cer

şi puterile din cer se vor clătina.

26Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu multă putere şi slavă. 27Atunci El va trimite îngerii şi îi va aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.

28Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa i se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este aproape. 29Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se acestea, să ştiţi că El este aproape, la uşă. 30Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta până ce nu se vor împlini toate acestea. 31Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

32Despre ziua aceea sau despre ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33Luaţi aminte, vegheaţi, fiindcă nu ştiţi când va fi acea vreme. 34Va fi la fel ca un om care a plecat în altă ţară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna robilor săi, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. 35Vegheaţi aşadar, fiindcă nu ştiţi când va veni stăpânul casei, fie seara, fie la miezul nopţii, fie la cântatul cocoşului, fie dimineaţa; 36ca nu cumva, venind fără veste, să vă afle dormind. 37Iar ceea ce vă spun tuturor este: Vegheaţi!”