Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
12

Parabola viticultorilor

121Şi a început să le vorbească în parabole: „Un om a sădit o vie, a înconjurat-o cu gard, a săpat în ea un teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el a plecat departe. 2Când a venit vremea roadelor, a trimis la lucrători un rob, ca să ia de la ei din roadele viei. 3Dar ei, luându-l pe acel rob, l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4El a trimis un alt rob la ei şi aceluia i-au spart capul şi l-au necinstit. 5A trimis altul apoi. Pe acesta l-au ucis. Apoi pe mulţi alţii, pe unii i-au bătut, pe alţii i-au omorât. 6Avea şi un fiu iubit. Şi pe acela l-a trimis în cele din urmă la ei, zicând: Le va fi ruşine de fiul meu. 7Dar lucrătorii s-au vorbit între ei: Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l omorâm şi moştenirea va fi a noastră. 8Şi, luându-l, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie. 9Deci ce va face stăpânul viei? Va veni şi îi va nimici pe lucrători, iar via o va da altora. 10N-aţi citit niciodată Scriptura aceasta:

Piatra pe care au nesocotit-o zidarii,

aceasta a ajuns în capul unghiului.

11De la Domnul a venit lucrul acesta

şi este minunat în ochii noştri”?

12Atunci căutau să-L prindă, dar se temeau de popor, fiindcă înţeleseseră că lor le spusese parabola. Şi lăsându-L, au plecat.

Tributul către Cezar

13Apoi au trimis la El pe unii dintre farisei şi irodieni, ca să-L prindă cu vreun cuvânt. 14Şi ei au venit şi I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi pasă de nimeni, pentru că nu priveşti la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu. Este bine să dăm bir Cezarului sau nu? Să dăm sau să nu dăm?” 15Iar El, cunoscându-le ipocrizia, le-a zis: „De ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un dinar ca să-l văd.” 16Când I-au adus, El le-a zis: „Al cui este chipul acesta şi a cui este inscripţia?” Ei au spus: „Ale Cezarului.” 17Iar Iisus le-a spus: „Daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” Şi se minunau de El.

Confruntări şi polemici în Ierusalim

18Au venit apoi la El saducheii, cei care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat: 19„Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris că dacă moare fratele cuiva şi soţia rămâne fără să aibă copil, fratele lui să o ia de soţie şi să-i ridice un urmaş fratelui său. 20Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie şi, murind, n-a lăsat urmaş. 21Atunci a luat-o cel de-al doilea frate. Dar a murit şi el şi nu a lăsat urmaş; la fel şi al treilea. 22Şi toţi şapte au luat-o, dar n-au lăsat urmaş. În urma tuturor, a murit şi femeia. 23La înviere, deci când vor învia, a cui dintre aceştia va fi femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.” 24Iisus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi din pricina aceasta: pentru că nu cunoaşteţi Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu? 25Pentru că atunci când vor învia din morţi, oamenii nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din ceruri. 26Şi despre faptul că morţii vor învia nu aţi citit niciodată în cartea lui Moise, când i-a vorbit Dumnezeu din rug şi i-a zis: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? 27Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!”

28Atunci unul dintre cărturarii care îi auzise discutând s-a apropiat şi, văzând că le-a răspuns bine, L-a întrebat: „Care este prima dintre porunci?” 29Iisus i-a răspuns: „Prima este: Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. 30şi Să-L iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta. 31A doua este aceasta: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” 32Atunci cărturarul I-a zis: „Bine, Învăţătorule, adevărat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El. 33Şi că a-L iubi pe El din toată inima şi din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele.” 34Atunci Iisus, văzând că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: „Nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-L întrebe nimic.

35Iisus le spunea, învăţând în Templu: „Cum de zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? 36fiindcă David însuşi a zis în Duhul Sfânt:

Domnul a zis Domnului meu:

Şezi la dreapta Mea,

până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi

aşternut picioarelor Tale.

37Dacă David însuşi îl numeşte Domn, cum dar îi este el şi fiu?” Şi mulţimea de oameni Îl asculta cu bucurie.

38Iarăşi le zicea pe când îi învăţa: „Aveţi grijă la cărturarii cărora le place să se plimbe în haine lungi şi să-i salute oamenii prin pieţe, 39să se aşeze pe locurile din frunte în sinagogi şi să stea în capul mesei la ospeţe. 40Ei secătuiesc casele văduvelor şi se roagă îndelung de ochii lumii. Aceştia vor primi mult mai multă pedeapsă.”

Ofranda văduvei

41Pe când şedea în preajma cutiei darurilor, a văzut cum mulţimea aruncă bani în cutie. Şi mulţi bogaţi aruncau mulţi bani. 42Şi a venit şi o văduvă săracă şi a pus doi bănuţi, adică un codrant. 43Atunci a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Adevărat vă spun, că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât au aruncat toţi ceilalţi în cutia darurilor. 44Pentru că toţi au aruncat din ceea ce le prisosea, dar ea, din ceea ce-i lipsea, a pus acolo toată viaţa ei.”

13

Vestirea prigoanelor

131Pe când ieşea din Templu unul din ucenicii Săi I-a zis: „Învăţătorule, priveşte ce mai pietre şi ce mai clădiri!” 2Iisus I-a răspuns: „Vezi aceste clădiri mari? Nu va rămâne piatră peste piatră, care să nu se risipească.”

3Pe când şedea El pe Muntele Măslinilor, în faţa Templului, Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte: 4„Spune-ne când se vor întâmpla acestea şi care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea?” 5Iisus a început să le spună: „Vedeţi să nu vă înşele cineva! 6Vor veni mulţi în Numele Meu zicând: Eu sunt! şi mulţi vor fi înşelaţi. 7Când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi. Acestea trebuie să fie, dar nu va fi sfârşitul încă. 8Fiindcă se va ridica un neam asupra altui neam şi o împărăţie asupra alteia; vor fi cutremure pe alocuri, va fi foamete. Acestea sunt începutul durerilor. 9Luaţi aminte la voi înşivă. Vă vor da pe mâna sinedriilor şi veţi fi bătuţi în sinagogi; pentru Mine veţi sta înaintea conducătorilor şi regilor, ca să daţi mărturie înaintea acelora. 10Mai întâi însă trebuie ca evanghelia să fie vestită tuturor neamurilor. 11Când vă vor duce să vă predea, să nu vă îngrijiţi ce veţi vorbi, ci să spuneţi ceea ce vi se va da în ceasul acela să vorbiţi, fiindcă nu voi sunteţi cei ce veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. 12Atunci va da la moarte frate pe frate şi tată pe copil, copiii se vor ridica împotriva părinţilor şi-i vor omorî. 13Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu. Iar cel care va răbda până la sfârşit acela va fi mântuit.

14Când veţi vedea urâciunea pustiirii stând unde nu ar trebui să stea – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei din Iudeea să fugă în munţi, 15cel de pe acoperiş să nu mai coboare în casă, nici să nu intre în casă să-şi mai ia ceva de acolo, 16iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă înapoi să-şi ia haina. 17Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 18Rugaţi-vă să nu fie lucrurile acestea iarna! 19Fiindcă vor fi zilele acelea zile de necaz, cum nu au mai fost de la începutul făpturii pe care a făcut-o Dumnezeu şi până acum şi cum nu vor mai fi vreodată. 20Iar dacă Domnul nu ar scurta zilele, nimeni n-ar mai scăpa; dar pentru cei pe care El i-a ales, pentru aleşii Lui, a scurtat Domnul zilele. 21Şi atunci, dacă va zice cineva: Iată Hristos este aici! Iată este acolo! să nu îl credeţi, 22fiindcă se vor scula hristoşi falşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să ducă în rătăcire, dacă se poate, pe cei aleşi. 23Voi însă fiţi treji: v-am spus totul dinainte.

Venirea Fiului Omului

24Dar în zilele acelea, după necazul acela,

soarele se va întuneca

şi luna nu-şi va mai da lumina,

25iar stelele vor cădea din cer

şi puterile din cer se vor clătina.

26Atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu multă putere şi slavă. 27Atunci El va trimite îngerii şi îi va aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.

28Învăţaţi de la smochin pilda lui: când mlădiţa i se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este aproape. 29Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se acestea, să ştiţi că El este aproape, la uşă. 30Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta până ce nu se vor împlini toate acestea. 31Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

32Despre ziua aceea sau despre ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33Luaţi aminte, vegheaţi, fiindcă nu ştiţi când va fi acea vreme. 34Va fi la fel ca un om care a plecat în altă ţară şi, lăsându-şi casa, a dat puterea în mâna robilor săi, dând fiecăruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze. 35Vegheaţi aşadar, fiindcă nu ştiţi când va veni stăpânul casei, fie seara, fie la miezul nopţii, fie la cântatul cocoşului, fie dimineaţa; 36ca nu cumva, venind fără veste, să vă afle dormind. 37Iar ceea ce vă spun tuturor este: Vegheaţi!”

14

Complotul împotriva lui Iisus şi ungerea sa în Betania

141După două zile erau Paştele şi Sărbătoarea Azimelor. Iar marii preoţi şi cărturarii căutau cu vicleşug cum să-L prindă şi să-L omoare, 2dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să fie tulburare în popor.”

3Pe când era în Betania, Iisus a şezut la masă în casa lui Simon leprosul. Atunci a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul de alabastru, a vărsat mirul pe capul Lui. 4Unii s-au revoltat din pricina aceasta şi discutau între ei: „De ce s-a făcut aşa o risipă de mir? 5Acest mir putea fi vândut cu peste trei sute de dinari şi banii să fie daţi săracilor.” Şi cârteau împotriva ei. 6Dar Iisus a zis: „Lăsaţi-o! De ce o necăjiţi? Ea a făcut un lucru bun faţă de Mine. 7Fiindcă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi oricând voiţi puteţi să le faceţi bine, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. 8Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte mi-a uns trupul pentru înmormântare. 9Adevărat vă spun, oriunde se va vesti evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei.”

Trădarea lui Iuda

10Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a mers la marii preoţi ca să-L dea pe Iisus în mâinile lor. 11Când au auzit, s-au bucurat şi i-au făgăduit că îi vor da bani. Iar el căuta cum să-L dea în mâinile lor într-un moment potrivit.

12Iar în prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfea Paştele, ucenicii l-au întrebat: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paştele?” 13Şi a trimis pe doi din ucenicii Lui, zicându-le: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om purtând un vas de lut cu apă. Mergeţi după el. 14Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice, Unde este odaia Mea unde voi mânca Paştele împreună cu ucenicii Mei? 15Iar el vă va arăta un foişor mare, gata pregătit. Acolo să pregătiţi pentru noi.” 16Apoi ucenicii au plecat şi s-au dus în cetate. Acolo au găsit aşa cum le-a spus lor Iisus şi au pregătit Paştele. 17Când s-a făcut seară Iisus a venit împreună cu cei doisprezece. 18Şi au şezut la masă şi au mâncat, iar Iisus le-a zis: „Adevărat vă spun, că unul dintre voi Mă va vinde: cel ce mănâncă împreună cu Mine.” 19Ei au început să se întristeze şi să-şi zică unul câte unul: „Nu cumva eu?” 20El le-a zis: „Unul din cei doisprezece, cel ce întinge cu Mine în vas. 21Pentru că Fiul Omului merge aşa cum stă scris despre El, dar vai de omul acela prin care Fiul Omului va fi vândut. Mai bine i-ar fi fost omului aceluia să nu se mai fi născut.”

Instituirea Cinei Domnului

22Pe când mâncau, Iisus a luat pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat, zicând: „Luaţi, acesta este trupul Meu.” 23A luat şi paharul şi, mulţumind, le-a dat şi toţi au băut din el. 24Şi le-a zis: „Acesta este sângele Meu, al Legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. 25Adevărat vă spun: De acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.” 26Apoi, după ce au cântat cântări de laudă, au mers afară, pe Muntele Măslinilor.

27Iisus le-a zis: „Toţi vă veţi poticni, căci stă scris:

Voi bate păstorul

şi oile se vor risipi.

28Dar după învierea mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.” 29Atunci Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi se vor poticni, eu nu.” 30Dar Iisus i-a zis: „Adevărat îţi spun, că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoşul de două ori, tu te vei fi lepădat de Mine de trei ori.” 31El însă spunea şi mai tare: „Chiar dacă ar fi să mă ucidă împreună cu Tine, eu nu mă voi lepăda de Tine.” Şi la fel ziceau toţi ceilalţi.

Iisus pe Muntele Măslinilor

32Apoi au venit într-un loc al cărui nume era Ghetsimani. Acolo le-a zis ucenicilor Săi: „Aşezaţi-vă aici până ce Mă voi ruga.” 33Şi l-a luat pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan împreună cu El şi a început să se tulbure şi să se mâhnească. 34Apoi le-a zis: „Sufletul Meu este întristat tare, până la moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi.” 35Şi s-a dus puţin mai departe. Acolo a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acesta. 36El zicea: „Părinte, Avva, toate îţi sunt cu putinţă. Îndepărtează paharul acesta de la Mine. Dar să nu fie ceea ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu!” 37Când a venit înapoi şi i-a găsit dormind, i-a zis lui Petru: „Simon, dormi? N-ai avut tărie să veghezi un singur ceas? 38Vegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită! Duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” 39Apoi a mers şi s-a rugat din nou, zicând aceleaşi cuvinte. 40Şi din nou s-a întors şi i-a găsit dormind, fiindcă ochii lor erau îngreunaţi şi nici nu ştiau ce să-i răspundă. 41A treia oară a venit şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! E gata! Ceasul a sosit. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. 42Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce m-a vândut s-a apropiat.”

Arestarea lui Iisus

43Pe când El încă vorbea, îndată a apărut Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o mulţime de oameni cu săbii şi ciomege, de la marii preoţi, de la cărturari şi de la bătrâni. 44Iar vânzătorul le dăduse un semn de recunoaştere, zicându-le: „Cel pe care Îl voi săruta, Acela este. Prindeţi-L şi duceţi-L cu pază.” 45Deci când a venit, imediat s-a apropiat de El şi I-a zis: „Rabbi!” apoi L-a sărutat. 46Iar ei au pus mâna pe El şi L-au prins. 47Atunci unul din cei ce se aflau acolo, scoţând sabia, a lovit pe sluga marelui preot şi i-a tăiat urechea. 48Iisus le-a spus: „Ca la un tâlhar aţi venit, cu săbii şi cu bâte, ca să Mă prindeţi? 49În fiecare zi am fost la voi în Templu, învăţând, şi nu M-aţi prins. Dar asta se întâmplă ca să se împlinească Scripturile.” 50Atunci toţi L-au părăsit şi au fugit.

51Un tânăr îl urma înfăşurat numai într-o pânză pe trupul gol. Şi pe acela au pus mâna. 52Dar el, lăsând pânza, a fugit dezbrăcat.

Iisus în faţa Sinedriului

53Iar pe Iisus L-au dus la marele preot. Acolo s-au strâns toţi preoţii de seamă, bătrânii şi cărturarii. 54Petru a mers după El, ţinându-se departe, până ce a intrat înăuntru în curtea marelui preot. Şi s-a aşezat împreună cu slugile la foc ca să se încălzească. 55Marii preoţi şi întreg sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Iisus, ca să-L dea morţii. Dar nu găseau, 56fiindcă mulţi dădeau mărturie mincinoasă împotriva Lui, iar mărturiile lor nu se potriveau. 57Atunci s-au ridicat unii care au dat mărturie mincinoasă împotriva Lui, zicând: 58„Noi L-am auzit pe acesta spunând: Eu voi distruge acest Templu făcut de mână şi după trei zile voi zidi altul, nefăcut de mână omenească.” 59Dar nici mărturiile lor nu se potriveau. 60Atunci s-a ridicat marele preot în mijlocul lor şi L-a întrebat pe Iisus: „Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva ta?” 61Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou: „Eşti Tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?” 62Iisus i-a zis: „Eu sunt –

şi veţi vedea pe Fiul Omului

şezând de-a dreapta puterii

şi venind pe norii cerului.

63Atunci marele preot şi-a rupt veşmântul şi a zis: „De ce mai avem nevoie de martori? 64Aţi auzit blasfemia. Cum judecaţi?”Lit.: „ce vi se pare?” sau: „ce credeţi?” Toţi L-au judecat ca vinovat de moarte. 65Unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii, zicându-I: „Profeţeşte!” Iar slugile L-au luat apoi ca să Îl pălmuiască.

66Pe când Petru era jos, în curte, a venit la el una dintre slujnicele marelui preot. 67Aceea, când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, i-a zis: „Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul.” 68El a negat, zicând: „Nici nu-L ştiu, nici nu înţeleg ce spui.” Şi a ieşit afară, înaintea curţii. Atunci a cântat un cocoş. 69Dar slujnica, văzându-l, a început din nou să spună celor ce erau acolo: „El este unul dintre aceia!” 70Iar el iarăşi a negat. După puţin timp, cei ce erau acolo i-au zis din nou lui Petru: „Cu adevărat eşti unul din ei, fiindcă şi tu eşti galileean.” 71Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu-L cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi voi.” 72Şi imediat cocoşul a cântat a doua oară. Iar Petru şi-a adus aminte de cuvintele pe care i le-a spus Iisus că: „Înainte de a cânta cocoşul de trei ori te vei lepăda de Mine.” Şi a început să plângă.