Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
1

Predicarea lui Ioan Botezătorul

11Începutul evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. 2Precum stă scris în cartea profetului Isaia:

Iată Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feţei Tale,

el Îţi va pregăti calea.

3Glasul care strigă în pustie:

Pregătiţi calea Domnului,

neteziţi cărările Lui,

4aşa a venit Ioan, botezând în pustie şi predicând botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. 5Veneau la el oameni din tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. 6Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă şi avea o curea de piele în jurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. 7Şi vestea astfel: „După mine vine Cel ce este mai tare decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă aplec şi să Îi dezleg cureaua sandalelor. 8Eu v-am botezat cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt.”

Botezul lui Iisus

9În zilele acelea a venit Iisus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat în Iordan de către Ioan. 10Şi îndată după ce a ieşit din apă, s-au văzut cerurile despicându-se şi Duhul ca un porumbel coborând peste El. 11Şi un glas din ceruri s-a auzit: „Tu eşti Fiul Meu cel iubit, pe Tine Te-am ales!”Lit.: „în Tine am binevoit”; sau: „în Tine am pus bunăvoinţa Mea”.

Ispitirea în pustiu

12Şi Duhul L-a dus îndată în pustie. 13Şi a stat în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana; era cu fiarele sălbatice, iar îngerii îi slujeau.

Începutul predicării lui Iisus şi chemarea primilor ucenici

14După ce Ioan a fost prins, Iisus a mers în Galileea să vestească evanghelia lui Dumnezeu.Unele manuscrise au: „evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu.” 15Şi zicea: „S-a împlinit vremea şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în evanghelie!”

16Pe când trecea pe lângă marea Galileii, Iisus i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, care aruncau mrejele în mare, fiindcă erau pescari. 17Şi le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” 18Iar ei, lăsându-şi numaidecât mrejele, L-au urmat. 19Mergând mai departe, i-a văzut pe Iacov al lui Zebedeu şi pe Ioan, fratele lui. Aceştia erau în corabie şi îşi curăţau mrejele. 20Şi i-a chemat îndată şi pe ei. Iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, pe Zebedeu, în corabie, împreună cu angajaţii lui, au mers după El.

Vindecarea unui demonizat

21Au mers în Capernaum şi îndată, intrând în sinagogă sâmbăta, a început să îi înveţe. 22Ei erau uimiţi peste măsură de învăţăturile Lui, pentru că El îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii. 23Şi iată că în sinagoga lor era un om cu duh necurat care a strigat: 24„Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit să ne nimiceşti? Te ştiu cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!” 25Iisus l-a certat: „Taci şi ieşi din el!” 26Iar duhul necurat, scuturându-l şi strigând tare, a ieşit din el. 27Toţi s-au mirat şi vorbeau între ei: „Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere. El porunceşte şi duhurilor necurate şi ele I se supun.” 28Şi numaidecât s-a dus vestea pretutindeni, în tot ţinutul Galileii.

Vindecarea soacrei lui Petru

29După ce a ieşit din sinagogă, Iisus a mers în casa lui Simon şi a lui Andrei, împreună cu Iacov şi Ioan. 30Soacra lui Petru zăcea cuprinsă de febră şi I-au spus îndată despre ea. 31Iar El s-a apropiat de ea şi a ridicat-o apucând-o de mână. Atunci febra a lăsat-o şi a început să le slujească.

Alte vindecări în Galileea; vindecarea unui lepros

32Lăsându-se seara, pe când apunea soarele, i-au adus la El pe toţi bolnavii şi demonizaţii 33şi întreaga cetate era adunată la uşă. 34Iar El a vindecat pe mulţi dintre cei ce sufereau de diferite boli şi a scos mulţi demoni şi nu îi lăsa pe demoni să vorbească, fiindcă Îl cunoşteau. 35Apoi, trezindu-se foarte de dimineaţă, a ieşit şi S-a dus în loc pustiu şi se ruga acolo. 36Simon şi cei ce erau împreună cu el L-au căutat peste tot 37şi când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.” 38El le-a spus: „Să mergem şi în altă parte, în celelalte sate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit.” 39Şi a mers, vestind în sinagogile lor din toată Galileea şi scoţând demonii.

40Şi a venit la El un lepros, rugându-L şi căzând în genunchi: „Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti!” 41Lui Iisus I s-a făcut milă, şi-a întins mâna, s-a atins de el şi i-a zis: „Vreau, curăţeşte-te!” 42Şi îndată s-a dus lepra de pe el şi s-a curăţit. 43Iisus i-a dat poruncă aspră şi l-a scos îndată afară 44şi i-a zis: „Vezi, să nu spui nimănui nimic. Du-te şi te arată preotului şi adu pentru curăţirea ta cele poruncite de Moise mai înainte, ca mărturie faţă de ei.” 45Dar el, când a ieşit, a început să vestească peste tot şi să răspândească vestea, aşa încât Iisus nu mai putea să intre pe faţă în cetate, ci stătea afară, în locuri pustii şi veneau la El oameni de pretutindeni.

2

Vindecarea unui om paralizat

21După câteva zile, intrând iarăşi în Capernaum, s-a auzit că este în casă. 2Şi s-au adunat atât de mulţi, încât nu mai încăpeau nici măcar la uşă, iar El le grăia cuvântul. 3Şi au venit câţiva, aducând la El un paralitic purtat de patru oameni. 4Neputând să i-l aducă din pricina mulţimii, au desfăcut acoperişul unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea paraliticul. 5Iisus a văzut credinţa lor şi i-a zis paraliticului: „Fiule, iertate îţi sunt păcatele!” 6Erau acolo şi unii cărturari care şedeau şi se întrebau în inimile lor: 7„De ce vorbeşte acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele, afară de singur Dumnezeu?” 8Îndată, Iisus a cunoscut în duhul Său că ei se întreabă astfel în sinea lor şi le-a zis: „De ce cugetaţi acestea în inimile voastre? 9Ce este mai uşor, să-i spui paraliticului: iertate îţi sunt păcatele? – sau să-i spui: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!? 10Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are putere să ierte păcatele pe pământ, 11ţie îţi vorbesc: scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă la tine.” 12El s-a sculat şi îndată, ridicându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât toţi erau uimiţi şi-L slăveau pe Dumnezeu zicând: „Aşa ceva n-am mai văzut niciodată.”

Chemarea lui Levi

13Iisus a ieşit iarăşi lângă mare şi toată mulţimea venea la El, iar El îi învăţa. 14Trecând pe acolo, l-a văzut pe Levi al lui Alfeu, şezând la vamă, şi i-a zis: „Urmează-Mi!” Iar el s-a ridicat şi I-a urmat. 15Şi pe când şedea Iisus în casa lui, mulţi vameşi şi păcătoşi stăteau la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Săi. Pentru că erau mulţi şi Îl urmau. 16Iar cărturarii şi fariseii, văzând că mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu vameşii, ziceau ucenicilor: „De ce mănâncă împreună cu păcătoşii?” 17Iisus, auzind, le-a zis: „Nu cei păcătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Căci nu am venit să îi chemUnele manuscrise au: „să îi chem la pocăinţă.” pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi!”

Despre post şi despre respectarea sâmbetei

18Ucenicii lui Ioan şi Fariseii posteau. Şi au venit şi I-au zis: „De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ai Tăi nu postesc?” 19Iisus le-a zis: „Pot oare prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei? 20Dar vor veni zile când mirele le va fi luat, iar atunci, în ziua aceea, vor posti. 21Nimeni nu coase la o haină veche un petic dintr-o bucată de stofă nouă. Altfel, peticul nou va trage din haina veche şi se va face o ruptură şi mai rea. 22Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul nou sparge burdufurile, vinul se varsă şi burdufurile se strică. Aşa că vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi.”

23Odată, într-o zi de sâmbătă, Iisus mergea prin semănături, iar ucenicii Săi au început să smulgă spice în drumul lor. 24Iar fariseii Îi ziceau: „Uite, de ce fac ei sâmbăta ceea ce nu se cuvine?” 25Şi El le-a zis: „N-aţi citit niciodată ce a făcut David când a avut nevoie şi i s-a făcut foame, lui şi celor ce erau împreună cu el? 26Cum a intrat în casa lui Dumnezeu în vremea marelui preot Abiatar şi a mâncat pâinile punerii înainte pe care nu se cuvenea să le mănânce decât preoţii, ba a dat şi celor care erau împreună cu el!” 27Şi le zicea: „Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă! 28Aşa că Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.”

3

Vindecarea omului cu mâna paralizată

31Şi a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna uscată. 2Unii însă Îl pândeau să vadă dacă-l va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. 3Atunci El i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi vino în mijloc!” 4Iar celorlalţi le-a zis: „Ce trebuie să facă omul sâmbăta: să facă bine sau să facă rău? Să salveze o viaţă sau să o lase să piară?” Şi ei tăceau. 5Uitându-se la ei de jur împrejur cu mânie, şi întristat de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde mâna!” Şi el a întins-o şi mâna i s-a vindecat. 6Fariseii, ieşind, s-au sfătuit repede cu irodienii împotriva Lui, cum să facă să-L piardă.

Mulţimile îl urmează pe Iisus

7Şi Iisus a plecat împreună cu ucenicii spre mare. Şi l-a urmat o mulţime mare de oameni din Galileea şi din Iudeea, 8din Ierusalim, din Idumeea şi de dincolo de Iordan şi de pe lângă Tir şi Sidon, mulţime care, auzind câte făcea, a venit la El. 9Iisus le-a zis ucenicilor Lui să aducă o corabie aproape de ţărm, ca să nu-L îmbulzească oamenii, 10fiindcă toţi cei ce erau bolnavi năvăleau peste El să se atingă de El, pentru că pe mulţi îi vindecase. 11Iar când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” 12Iar El le certa cu asprime, ca să nu le arate ele oamenilor cine este El.

Alegerea celor doisprezece

13Apoi a urcat pe munte şi a chemat acolo pe cine a vrut El şi aceia au venit la El. 14Şi a rânduit doisprezece oameni, pe care i-a şi numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să vestească 15şi să aibă putere să scoată demonii. 16A rânduit doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru, 17pe Iacov al lui Zebedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care înseamnă „fiii tunetului”; 18pe Andrei şi pe Filip, pe Bartolomeu şi pe Matei, pe Toma şi pe Iacov al lui Alfeu, pe Tadeu şi pe Simon Cananitul 19şi pe Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vândut.

Iisus şi Beelzebul

20Apoi a intrat într-o casă şi s-a adunat iarăşi mulţimea, încât nu mai puteau mânca nici măcar pâine. 21Când au auzit ai Săi, s-au pornit să-L oprească, fiindcă ziceau că şi-a ieşit din minţi. 22Iar cărturarii care veniseră din Ierusalim ziceau că îl are pe Beelzebul şi că izgoneşte demonii cu puterea stăpânului demonilor. 23El însă, chemându-i, le vorbea în parabole, zicând: „Cum poate Satana să-l izgonească pe Satana? 24Dacă o împărăţie se dezbină pe ea însăşi, acea împărăţie nu mai poate dăinui. 25Iar dacă o casă s-a dezbinat pe ea însăşi, acea casă nu mai poate dăinui. 26Dacă Satana s-a ridicat împotriva lui însuşi şi s-a dezbinat, nu mai poate dăinui, ci şi-a găsit sfârşitul. 27Dar nimeni, când intră în casa unui om puternic, nu poate să îi răpească lucrurile, dacă nu-l va lega mai întâi pe cel puternic. Abia atunci îi va jefui casa. 28Adevărat vă spun: toate păcatele şi hulele, oricâte ar fi hulit, vor fi iertate fiilor oamenilor, 29dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu are iertare în veac, ci este vinovat de păcat veşnic.” 30Acestea le-a spus pentru că ziceau: „Are duh necurat.”

Mama şi fraţii lui Iisus

31Şi a venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El să-L cheme. 32Şi împrejurul lui şedea o mulţime de oameni şi îi ziceau: „Iată mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută.” 33Iar El le-a răspuns: „Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?” 34Şi i-a privit pe cei ce şedeau în jurul lui şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei! 35Căci oricine, dacă face voia lui Dumnezeu, este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.”

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]