Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
7

Fariseii şi obiceiurile din bătrâni

71Fariseii şi unii dintre cărturari, venind din Ierusalim, s-au adunat la El. 2Iar când i-au văzut pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate 3– căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu îşi spală mâinile până la cot, după datina bătrânilor, 4iar când vin din piaţă, dacă nu se afundă în apă, nu mănâncă şi mai sunt multe altele pe care le-au primit să le păzească: spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de aramă şi a paturilor – 5fariseii şi cărturarii L-au întrebat, aşadar: „De ce ucenicii Tăi nu trăiesc după datina bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâinile necurate?” 6Atunci Iisus le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum stă scris:

Acest popor Mă cinsteşte numai cu buzele,

iar inima lor este departe de Mine.

7În zadar însă Mă cinstesc ei,

dând învăţături care sunt porunci omeneşti.

8Lăsând porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi datina oamenilor.” 9Şi le zicea: „O, ce bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră! 10Căci Moise a spus: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta! şi Cel ce va vorbi de rău pe tatăl său ori pe mama sa, să fie dat la moarte! 11Iar voi ziceţi: Un om poate spune tatălui sau mamei lui, Corban (care înseamnă: orice aş avea ca ajutor, este Dăruit lui Dumnezeu) 12şi îi îngăduiţi să nu mai facă nimic pentru tată şi pentru mamă. 13Aşa desfiinţaţi voi cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care singuri v-aţi dat-o. Şi multe alte lucruri faceţi, ca acesta.”

14Chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-mă toţi şi înţelegeţi! 15Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să aibă putere să îl întineze, ci cele ce ies din om sunt cele care îl întinează pe om. 16Cine are urechi de auzit, să audă!”Versetul 16 nu apare în unele manuscrise.

17Când a lăsat mulţimea şi a intrat în casă, ucenicii Săi l-au întrebat despre această parabolă. 18Iar El le-a zis: „Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că tot ceea ce vine din afară, când intră în om, nu poate să-l întineze, 19pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi ajunge afară, în hazna?” Astfel a arătat că toate bucatele sunt curate. 20Şi spunea: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează, 21pentru că dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, 22adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea, nesimţirea, privirea vicleană, hula, trufia, uşurătatea. 23Toate aceste rele ies dinlăuntrul omului şi îl întinează.”

Vindecări în ţinuturile păgâne

24Ridicându-se apoi de acolo, s-a dus la hotarele Tirului.Variantă: „şi ale Sidonului”. Şi, intrând într-o casă, nu voia să afle nimeni, dar nu s-a putut să rămână ascuns, 25şi îndată a auzit despre El o femeie a cărei fiică avea un duh necurat. Ea a venit şi s-a aruncat la picioarele lui 26– deşi femeia era păgână, siro-feniciancă de neam – şi îl ruga să izgonească demonul din fiica ei. 27Iisus i-a spus: „Lasă întâi să se sature copiii, că nu e bine să iei pâinea copiilor şi să o arunci câinilor.” 28Dar ea I-a răspuns: „Doamne, şi câinii sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.” 29Atunci El i-a zis: „Du-te! Căci, pentru acest cuvânt, demonul a ieşit din fiica ta.” 30Iar ea, întorcându-se la casa ei, a găsit copila culcată pe pat, iar demonul ieşise din ea.

31Plecând iarăşi de la hotarele Tirului, a venit prin Sidon la Marea Galileii, prin ţinutul Decapolis. 32Şi I-au adus un surd, care mai era şi gângav, şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el. 33Iar El, trăgându-l la o parte din mulţime, şi-a pus degetele pe urechile lui şi, scuipând pe deget, i-a atins limba. 34Apoi a privit la cer, a suspinat şi i-a zis: „Effata!” care înseamnă: „Deschide-te!” 35Şi îndată i s-au deschis urechile şi i s-a dezlegat împleticeala limbii şi vorbea limpede. 36Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să tacă, cu atât ei îl vesteau mai mult. 37Şi se uimeau peste măsură şi ziceau: „Toate le-a făcut, şi bine! Chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească!”