Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
8

A doua înmulţire a pâinilor

81În zilele acelea, adunându-se iarăşi o mulţime mare şi neavând ce să mănânce, Iisus i-a chemat pe ucenici şi le-a zis: 2„Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi nu au ce să mănânce. 3Dacă le voi da drumul să plece flămânzi la casele lor, se vor sfârşi pe drum, iar unii dintre ei au venit de departe.” 4Ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde să aibă cineva pâine aici, în deşert, ca să-i poată sătura pe aceştia”? 5El însă i-a întrebat: „Câte pâini aveţi?” Şi ei au răspuns: „Şapte.” 6Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ şi, luând cele şapte pâini şi mulţumind, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înaintea oamenilor. Iar ei le-au pus înaintea mulţimii. 7Şi mai aveau şi câţiva peştişori. El i-a binecuvântat şi a zis să-i pună şi pe aceia înaintea oamenilor. 8Iar oamenii au mâncat şi s-au săturat şi au strâns apoi şapte coşuri din fărâmituri rămase. 9Erau cam patru mii de oameni. Apoi le-a dat drumul să plece. 10Îndată după aceea, urcând în corabie, a mers în părţile Dalmanutei.

Semnul din cer

11Iar fariseii au ieşit înaintea Sa şi au început să se certe cu El, cerându-i un semn din cer, ca să-L ispitească. 12Dar Iisus, suspinând în duhul Său, a zis: „De ce cere acest neam un semn? Adevărat vă spun, că nu i se va da acestui neam nici un semn.” 13Şi lăsându-i, a trecut iarăşi pe partea cealaltă a lacului.

Aluatul fariseilor

14Ucenicii uitaseră să ia pâine şi mai aveau doar o pâine cu ei în corabie. 15Iar El le-a poruncit: „Vedeţi, fiţi cu băgare de seamă la Aluatul fariseilor şi la cel al lui Irod.” 16Ei vorbeau unii cu alţii şi ziceau: „Nu am luat pâine!” 17Dar Iisus, cunoscând ce vorbeau, le-a spus: „De ce vă gândiţi că nu aveţi pâine? Nu înţelegeţi nimic? Chiar nu reuşiţi să pricepeţi? Aveţi oare inima atât de împietrită? 18Aveţi ochi şi nu vedeţi? Aveţi urechi şi nu auziţi? Şi nici măcar nu vă amintiţi? 19Când am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi strâns?” Ei au spus: „Douăsprezece.” 20„Când am dat cele şapte pâini celor patru mii de oameni, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi luat?” Ei au spus: „Şapte.” 21Şi le zicea: „Tot nu pricepeţi?”

Vindecarea orbului din Betsaida

22Au ajuns în Betsaida. Şi au adus la El un orb şi Îl rugau să se atingă de el. 23Iar Iisus, luându-l de mână pe orb, l-a scos afară din sat şi, după ce a scuipat spre ochii lui, şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat: „Vezi ceva?” 24Şi, ridicându-şi ochii, orbul a zis: „Îi văd pe oameni ca pe nişte copaci care umblă.” 25Iisus şi-a pus încă o dată mâinile peste ochii lui şi el a văzut, s-a vindecat şi pe toate le vedea clar. 26Apoi l-a trimis acasă, zicându-i: „Să nu intri deloc în sat!Unele manuscrise au: „nici să nu spui cuiva din sat ceva.”

Mărturisirea lui Petru şi vestirea morţii şi învierii lui Iisus

27După aceea Iisus şi ucenicii Săi au ieşit în satele Cezareei lui Filip şi pe drum îi întreba pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu?” 28Ei au răspuns: „Unii Ioan Botezătorul, alţii Ilie sau unul din profeţi.” 29Iar El i-a întrebat: „Dar voi cine ziceţi că sunt Eu?” Petru I-a răspuns: „Tu eşti Hristosul!” 30Şi-atunci le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El.

31Atunci a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de marii preoţi şi de cărturari, şi să fie omorât, iar după trei zile să învie. 32Şi le spunea deschis aceste cuvinte. Însă Petru, luându-L deoparte, a început să-L mustre. 33Dar El, întorcându-se şi uitându-se la ucenicii Săi, l-a mustrat pe Petru şi i-a zis: „Treci înapoia mea, Satano! Pentru că nu cugeţi la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor.”

Urmarea lui Iisus

34Atunci a chemat la El mulţimea împreună cu ucenicii şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. 35Fiindcă oricine va vrea să îşi salveze viaţa, şi-o va pierde. Iar cine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru evanghelie, şi-o va mântui. 36Căci la ce îi foloseşte omului să câştige toată lumea şi să-şi piardă sufletul? 37Şi ce poate da omul în schimb pentru sufletul său? 38Fiindcă de cel care se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului se va ruşina, când va veni în slava Tatălui Său cu îngerii cei sfinţi.”