Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
10

Viziunea celor şapte tunete

101Şi am văzut un alt înger puternic care cobora din cer, îmbrăcat într-un nor. Pe capul său era curcubeul, faţa îi era ca soarele, picioarele lui ca nişte stâlpi de foc 2şi avea în mână o carte mică deschisă. El şi-a pus piciorul drept pe mare şi cel stâng pe pământ 3şi a strigat cu glas puternic, aşa cum rage leul. Şi când a strigat, cele şapte tunete şi-au făcut auzit glasul. 4Şi când au vorbit cele şapte tunete, eu eram gata să scriu, însă am auzit un glas din cer zicând: „Pecetluieşte ce au vorbit cele şapte tunete şi nu scrie!” 5Şi îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat spre cer mâna dreaptă 6şi a jurat pe Cel Viu în vecii vecilor, care a creat cerul şi pe cele din el şi pământul şi pe cele din el şi marea şi pe cele din ea, a jurat: „Timpul s-a sfârşit, 7dar în zilele când va glăsui cel de-al şaptelea înger, când va fi gata să trâmbiţeze, atunci se va împlini taina lui Dumnezeu, aşa cum a vestit profeţilor, robii Săi.”

8Şi vocea pe care o auzisem vorbind cu mine din cer mi-a spus din nou: „Mergi, ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă pe mare şi pe pământ!” 9Şi am mers la înger şi i-am spus să îmi dea cartea cea mică. Iar el mi-a spus: „Ia-o şi mănânc-o! Va fi amară pentru pântecele tău, însă în gura ta va fi dulce ca mierea.” 10Şi am luat cartea cea mică din mâna îngerului şi am mâncat-o şi era în gura mea dulce ca mierea, însă când am mâncat-o pântecele mi s-a amărât. 11Atunci mi s-a spus: „Trebuie din nou să profeţeşti despre multe popoare şi neamuri şi limbi şi împăraţi.”

11

Viziunea Templului şi a celor doi martori

111Şi mi s-a dat o trestie asemenea unui toiag, spunându-mi-se: „Ridică-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu şi altarul şi pe cei care se închină în el. 2Însă curtea din afară a Templului las-o deoparte şi nu o măsura, fiindcă a fost dată neamurilor şi timp de patruzeci şi două de luni ele vor călca în picioare cetatea cea sfântă. 3Şi le voi da putere celor doi martori ai mei, iar ei vor profeţi, îmbrăcaţi în sac, timp de o mie două sute şaizeci de zile.” 4Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea stăpânului pământului. 5Şi dacă vrea cineva să-i vatăme, va ieşi foc din gura lor şi îi va mistui pe duşmanii lor; aşa trebuie ucis oricine va vrea să îi vatăme. 6Ei au puterea să închidă cerul ca să nu cadă ploaie în zilele profeţiei lor şi au putere asupra apelor să le schimbe în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de plagă ori de câte ori vor dori. 7Şi atunci când vor termina mărturia lor, Fiara care se ridică din Abis va face război cu ei şi-i va învinge şi-i va ucide. 8Şi trupurile lor vor fi în piaţa oraşului celui mare care în înţeles duhovnicesc se numeşte Sodoma şi Egipt, unde şi Domnul lor a fost răstignit. 9Şi timp de trei zile şi jumătate, oameni din felurite popoare şi triburi şi limbi şi neamuri vor privi trupurile şi nu vor lăsa să fie îngropate. 10Şi locuitorii pământului se vor bucura de moartea lor şi se vor înveseli şi îşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi profeţi fuseseră un chin pentru locuitorii pământului. 11Şi după cele trei zile şi jumătate, Duhul vieţii de la Dumnezeu a intrat în ei şi ei s-au ridicat în picioare şi toţi cei care îi priveau au fost cuprinşi de groază. 12Şi au auzit o voce puternică din cer care le-a spus: „Urcaţi aici!”, iar ei s-au înălţat la cer într-un nor şi duşmanii lor i-au privit. 13Şi în acel ceas a fost un cutremur mare şi o zecime din oraş a căzut şi au fost ucişi în cutremur şapte mii de oameni, iar restul s-au înspăimântat şi au dat slavă Dumnezeului cerului.

14Al doilea „vai” a trecut; iată, al treilea „vai” vine îndată.

A şaptea trâmbiţă şi începutul sfârşitului

15Şi al şaptelea înger a trâmbiţat. Şi s-au auzit glasuri puternice în cer zicând:

Împărăţia lumii a devenit a Domnului nostru

şi a Hristosului Său şi El va domni în vecii vecilor!

16Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni aşezaţi înaintea lui Dumnezeu pe tronurile lor au căzut cu faţa la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, 17zicând:

Îţi mulţumim ţie, Doamne Dumnezeule, Atotputernice,

Cel care eşti şi Cel care erai,

pentru că ai luat puterea Ta cea mare

şi ai început să domneşti.

18Neamurile s-au mâniat,

dar a venit mânia Ta

şi vremea ca cei morţi să fie judecaţi

şi ca să-I răsplăteşti pe robii tăi, pe profeţi,

pe sfinţi şi pe toţi cei ce se tem de Numele Tău,

pe cei mici şi pe cei mari

şi să-I distrugi pe cei ce distrug pământul!

19Şi s-a deschis templul din cer al lui Dumnezeu şi s-a văzut chivotul legământului său în Templul lui Dumnezeu; şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete şi cutremur şi grindină mare.
12

Marele semn al Femeii din ceruri

121Şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată cu soarele, cu luna sub picioarele ei, iar pe capul ei avea o cunună de douăsprezece stele. 2Ea era însărcinată şi striga în durerile naşterii, chinuindu-se să nască. 3Şi s-a arătat un alt semn în cer: iată, un Balaur mare şi roşu, cu şapte capete şi zece coarne, iar pe capetele lui, şapte diademe. 4Coada lui a măturat o treime din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi Balaurul s-a aşezat înaintea Femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când va naşte, să-I înghită copilul. 5Şi ea a născut un fiu care avea să păstorească toate neamurile cu un toiag de fier. Însă copilul ei a fost răpit şi dus la Dumnezeu şi la tronul Său. 6Iar Femeia a fugit în pustiu, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo timp de o mie două sute şaizeci de zile.

7Şi a început război în cer. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu Balaurul, iar Balaurul împreună cu îngerii lui a luptat şi el, 8însă a fost înfrânt şi nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer. 9Şi a fost aruncat Balaurul cel mare, Şarpele din vechime, cel numit Diavolul şi Satana, cel care înşeală lumea întreagă, a fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el. 10Şi am auzit un glas puternic în cer zicând:

Acum a venit mântuirea şi puterea

şi Împărăţia Dumnezeului nostru

şi puterea Hristosului Său,

pentru că a fost aruncat acuzatorul fraţilor noştri,

cel care îi acuză înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.

11Însă ei l-au învins prin sângele Mielului

şi prin cuvântul mărturiei lor

şi nu şi-au iubit viaţa, până la moarte.

12De aceea, bucuraţi-vă, voi, ceruri,

şi cei ce locuiţi în ele!

Dar vai vouă, pământ şi mare,

căci a coborât Diavolul la voi

şi vine cu mânie mare,

văzând că nu mai are decât puţin timp!

13Şi când a văzut Balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit-o pe Femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14Şi i s-au dat Femeii cele două aripi ale vulturului cel mare ca să zboare în deşert la locul ei, unde avea să fie hrănită o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme, ferită de faţa Şarpelui. 15Şi din gura lui, Şarpele a aruncat după Femeie apă ca un râu, ca să o ia râul. 16Dar pământul a ajutat-o pe femeie şi şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care Balaurul îl aruncase din gură. 17Şi Balaurul s-a aprins de mânie împotriva femeii şi a plecat să se lupte cu restul urmaşilor ei, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Iisus. 18Şi Balaurul a rămas stând pe nisipul mării.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]