Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
12

Marele semn al Femeii din ceruri

121Şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată cu soarele, cu luna sub picioarele ei, iar pe capul ei avea o cunună de douăsprezece stele. 2Ea era însărcinată şi striga în durerile naşterii, chinuindu-se să nască. 3Şi s-a arătat un alt semn în cer: iată, un Balaur mare şi roşu, cu şapte capete şi zece coarne, iar pe capetele lui, şapte diademe. 4Coada lui a măturat o treime din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi Balaurul s-a aşezat înaintea Femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când va naşte, să-I înghită copilul. 5Şi ea a născut un fiu care avea să păstorească toate neamurile cu un toiag de fier. Însă copilul ei a fost răpit şi dus la Dumnezeu şi la tronul Său. 6Iar Femeia a fugit în pustiu, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo timp de o mie două sute şaizeci de zile.

7Şi a început război în cer. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu Balaurul, iar Balaurul împreună cu îngerii lui a luptat şi el, 8însă a fost înfrânt şi nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer. 9Şi a fost aruncat Balaurul cel mare, Şarpele din vechime, cel numit Diavolul şi Satana, cel care înşeală lumea întreagă, a fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el. 10Şi am auzit un glas puternic în cer zicând:

Acum a venit mântuirea şi puterea

şi Împărăţia Dumnezeului nostru

şi puterea Hristosului Său,

pentru că a fost aruncat acuzatorul fraţilor noştri,

cel care îi acuză înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.

11Însă ei l-au învins prin sângele Mielului

şi prin cuvântul mărturiei lor

şi nu şi-au iubit viaţa, până la moarte.

12De aceea, bucuraţi-vă, voi, ceruri,

şi cei ce locuiţi în ele!

Dar vai vouă, pământ şi mare,

căci a coborât Diavolul la voi

şi vine cu mânie mare,

văzând că nu mai are decât puţin timp!

13Şi când a văzut Balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit-o pe Femeia care născuse copilul de parte bărbătească. 14Şi i s-au dat Femeii cele două aripi ale vulturului cel mare ca să zboare în deşert la locul ei, unde avea să fie hrănită o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme, ferită de faţa Şarpelui. 15Şi din gura lui, Şarpele a aruncat după Femeie apă ca un râu, ca să o ia râul. 16Dar pământul a ajutat-o pe femeie şi şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care Balaurul îl aruncase din gură. 17Şi Balaurul s-a aprins de mânie împotriva femeii şi a plecat să se lupte cu restul urmaşilor ei, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Iisus. 18Şi Balaurul a rămas stând pe nisipul mării.

13

Fiara ridicată din mare

131Şi am văzut o Fiară ridicându-se din mare, având zece coarne şi şapte capete; pe coarnele ei erau zece diademe, iar pe capetele ei erau nume de blasfemie. 2Şi Fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei ca ale ursului, iar gura ei ca gura leului. Iar Balaurul i-a dat ei puterea lui, tronul lui şi stăpânire mare. 3Unul din capetele Fiarei era ca înjunghiat de moarte, însă rana de moarte a fost vindecată. Întreg pământul s-a minunat în urma Fiarei 4şi s-a închinat Balaurului, fiindcă îi dăduse stăpânire Fiarei, şi s-a închinat şi Fiarei, zicând: „Cine este asemenea Fiarei şi cine este în stare să se lupte cu ea?”

5Şi Fiarei i s-a dat gură să grăiască vorbe mari şi blasfemii şi i s-a dat stăpânire să lucreze timp de patruzeci şi două de luni. 6Şi Fiara şi-a deschis gura cu blasfemii împotriva lui Dumnezeu ca să-I hulească Numele şi Cortul din ceruri şi pe cei care locuiesc acolo. 7Şi i s-a dat să facă război împotriva sfinţilor şi să îi învingă şi i s-a dat stăpânire peste orice trib şi popor şi limbă şi neam. 8Şi i se vor închina toţi locuitorii pământului ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieţii Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii.

9Dacă cineva are urechi, să audă:

10Dacă cineva trebuie să meargă în robie,

în robie va fi dus.

Dacă cineva trebuie să fie ucis cu sabia,

cu sabie va fi ucis.

Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.

Fiara ridicată din pământ

11Şi am văzut o altă Fiară ridicându-se din pământ; ea avea două coarne asemenea unui miel şi vorbea ca un balaur. 12Ea lucra cu toată puterea primei Fiare înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine Fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată. 13Făcea semne mari, şi făcea să se coboare chiar şi foc pe pământ înaintea oamenilor. 14Şi îi înşela pe locuitorii pământului prin semnele pe care i-a fost dat să le facă înaintea Fiarei, poruncind locuitorilor pământului să-I facă un chip Fiarei care fusese rănită cu sabia şi totuşi trăia. 15Şi a primit putere să dea duh chipului Fiarei, aşa încât să şi vorbească chipul Fiarei şi să facă să fie ucişi toţi cei care nu se vor închina chipului Fiarei. 16Şi îi silea pe toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi sclavi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, 17astfel încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât dacă are semnul, adică numele Fiarei sau numărul numelui ei. 18Aici este înţelepciunea: cel care are minte să socotească numărul Fiarei, fiindcă este număr de om şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

14

Mielul divin şi cei pecetluiţi

141Şi am privit şi, iată, Mielul stătea pe muntele Sion şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii care aveau Numele Lui şi Numele Tatălui Lui scris pe frunţile lor. 2Şi am auzit un glas din cer ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca al celor care cântă cu harpele lor. 3Şi ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi a celor patru fiinţe şi a bătrânilor, dar nimeni nu putea să înveţe cântecul, în afara celor o sută patruzeci şi patru de mii, cei răscumpăraţi de pe pământ. 4Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Ei sunt cei care îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. 5Iar în gura lor nu s-a găsit minciună, ei sunt fără prihană.

6Şi am văzut alt înger zburând în zenit, având o evanghelie veşnică pe care trebuia să o vestească celor care locuiesc pe pământ: fiecărui neam, seminţie, limbă şi popor. 7El spunea cu glas puternic: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i slavă, fiindcă a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

8Şi a urmat un alt înger, al doilea, spunând: „A căzut! A căzut Babilonul cel mare, cel care a dat tuturor neamurilor să bea din vinul aprinderii desfrânării lui!”

9Şi le-a urmat un alt înger, al treilea, zicând cu glas puternic: „Dacă cineva se închină Fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul pe frunte sau pe mână, 10va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei Lui şi va fi chinuit în foc şi sulf înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11Iar fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor şi nu au odihnă cei care se închină Fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.” 12Aici este răbdarea sfinţilor, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Iisus.

13Şi am auzit un glas din cer zicând: „Scrie: Fericiţi sunt cei morţi, cei care de acum înainte mor în Domnul!” – „Da”, spune Duhul – „după atâtea osteneli ei se vor odihni, fiindcă faptele lor îi urmează!”

Viziunea secerii judecăţii

14Am privit şi, iată, un nor alb, iar pe nor şedea cineva asemenea Fiului Omului, având pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită. 15Şi un alt înger a ieşit din Templu strigând cu glas puternic către cel aşezat pe nor: „Trimite-ţi secera şi seceră, fiindcă a sosit ceasul secerişului şi secerişul pământului s-a copt!” 16Iar cel care şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.

17Şi un alt înger a ieşit din Templul care este în cer, având şi el o seceră ascuţită. 18Şi un alt înger a ieşit din altar, îngerul care are putere asupra focului, şi a strigat cu glas puternic către cel care avea secera ascuţită, zicând: „Trimite-ţi secera cea ascuţită şi culege ciorchinii viei pământului, fiindcă strugurii ei s-au copt!” 19Şi îngerul şi-a aruncat secera pe pământ şi a cules via pământului şi a turnat totul în teascul mâniei celei mari a lui Dumnezeu. 20Şi teascul a fost călcat în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o distanţă de o mie şase sute de stadii.